Scena crimei. Pulbere de oase

În “Pulbere de oase”, thrillerul lui Matt Hilton, toţi eroii sunt nişte prădători, indiferent dacă se află de partea legii, sau o calcă în picioare cu dezinvoltură. Mânuiesc cuţite, pistoale, puşti, explozibili, atacându-şi deseori adversarii fără niciun avertisment.

Autorul le urmăreşte acţiunile pe două planuri.
Mai întâi facem cunoştinţă cu Joe Hunter, un fost membru al Forţelor Speciale, care s-a pensionat. Nu mai caută terorişti pe care să-i anihileze, s-a reprofilat pe prinderea de infractori. Unii îl socotesc un justiţiar. E dur, bine antrenat, fără emoţii în faţa primejdiilor. Este obişnuit cu ororile. Dar de multe ori îşi pune întrebări în legătură cu activităţile sale de o cruzime înfiorătoare: “În altă lume aş fi putut ajunge un ucigaş plătit, exact ca aceia împotriva cărora luptam, sau un bătăuş în slujba unui gangster de joasă speţă. Numai pentru că aveam un simţ moral şi, da, compasiune, puteam să-mi găsesc pacea. Fără decenţă, n-aş fi decât un bătăuş mai mare, între nişte bătăuşi mai mici.”

De această dată, Joe Hunter trebuie să rezolve o problemă de familie. John Telfer, fratele lui vitreg, a dispărut de-acasă, părăsindu-şi nevasta şi copiii. S-a combinat cu o altă femeie, dar a abandonat-o şi pe aceasta, pierzându-şi urma. Să fie vorba de o nouă iubită? A fugit din pricina datoriilor pe care le avea la diverşi cămătari, fiindcă era un împătimit fără şansă al jocurilor de noroc? Sau cauza dispariţiei sale misterioase e alta?

Pentru a descâlci enigma, Joe Hunter apelează la un fost coleg, Jared Rington, şi la un detectiv particular, Harvey Lucas. Toţi trei alcătuiesc o echipă redutabilă, împărţindu-şi sarcinile şi îndeplinindu-le cu o precizie de profesionişti.

Într-un alt plan, autorul urmăreşte întâmplările în care e implicat Tubal Cain, un ucigaş în serie care visează la gloria faimosului asasin Ted Bundy, dorind să-l întreacă în popularitate. Tubal Cain parcurge distanţe impresionante pe teritoriul Americii, omorând bărbaţi şi femei, prelevând oase de la victimele sale, trofee inestimabile în ochii săi, pe care le depozitează într-un sinistru osuar secret. La un moment dat, în calea lui apare John Telfer, pe care îl ia ca ostatec, dorind să-i afle tainele, înainte de a-l ucide.

Când cele două planuri ale acţiunii se intersectează, are loc o confruntare pe viaţă şi pe moarte între protagoniştii evenimentelor. Intervin şi FBI, şi CIA, fiindcă, treptat-treptat, întâmplările iau o turnură neaşteptată. Nu mai e vorba doar de vânarea unui criminal odios, de rezolvarea unui caz de dispariţie şi răpire, ci şi de demascarea unei reţele de falsificatori de bani, care vor şi să se îmbogăţească, şi să contribuie la destabilizarea economiei SUA prin inundarea pieţei cu bancnote contrafăcute. Ne aşteaptă şi o surpriză de proporţii – un fost membru al serviciilor secrete a scăpat de sub control, devenind un pericol public. Dar nimeni nu trebuie să afle aceasta şi se fac multe eforturi în vederea muşamalizării situaţiei catastrofale pentru autorităţi.

Este multă violenţă şi curge mult sânge în scenele descrise în romanul lui Matt Hilton. Nimic însă nu e gratuit, doar de dragul de a stârni cât mai mult interes. Autorul supraveghează cu multă atenţie logica naraţiunii sale. Nicio clipă nu-i scapă din mână rezolvarea verosimilă a conflictelor, excelând într-o prezentare veridică a scenelor de bătaie. Asedierea bârlogului unui jucător important din lumea interlopă, sau asaltul final de la ascunzătoarea lui Tubal Cain dezvăluie o bună cunoaştere a modului în care operează trupele de comando în misiuni de căutare şi distrugere.

“Pulbere de oase” - o proză fără mari pretenţii de profunzime, scrisă într-un stil direct, simplu, captivantă de la început până la sfârşit.
____________________

“În acest timp, eu mă mişcam deja. Am căutat prin mizeria de pe jos şi am înşfăcat primul lucru pe care l-am găsit, şi apoi cu toată puterea am forţat capătul rupt dintr-o coastă omenească în carnea moale de la adâncitura gâtului său.”