Scena crimei. Ţinta

În noaptea de 31 august 1997, prinţesa Diana a ieşit împreună cu iubitul ei, Dodi Al-Fayed, din hotelul Ritz din Paris. Au urcat împreună într-un Mercedes-Benz. Cu ei mai erau şoferul şi un bodyguard. Fotografi pe motociclete s-au năpustit îndată în urmărirea lor. În tunelul Alma, maşina prinsese 200 km/h şi s-a izbit de un stâlp. Prinţesa, Dodi Al-Fayed şi şoferul şi-au pierdut viaţa.


Un incident datorat unor paparazzi dornici să-i surprindă pe cei doi în imagini senzaţionale? A scăpat şoferul de sub control maşina deoarece era sub influenţa unei mari cantităţi de alcool? Sau a fost vorba de o conspiraţie care urmărea eliminarea unei personalităţi căzute în dizgraţia familiei regale britanice?

În romanul “ţinta”, Tom Cain prezintă o altă versiune incitantă despre această întâmplare tragică. Eroul său, Samuel Carver, un asasin profesionist, este tocmit pentru a elimina un musulman care pregătea o lovitură de mari proporţii în Europa. Fără să ştie cine sunt în realitate ocupanţii Mercedes-ului care intrase în tunelul Alma cu o viteză de patru ori mai mare decât cea legală, îl orbeşte pe şoferul acestuia cu explozia de lumină a unui laser portabil şi provoacă accidentul, convins că a scăpat lumea de un terorist. Pentru fapta sa avea să primească trei milioane de dolari.

Nu trece mult şi Samuel Carver înţelege cu oroare ce s-a petrecut, de fapt, şi că a fost tras pe sfoară. Din clipa aceea devine un fugar – pe urmele lui fiind trimişi asasini care să-l facă să tacă pentru totdeauna. MI5, MI6, Serviciile Secrete franceze sunt şi ele pe urmele lui. Însă fostul membru al unor trupe de elită nu-şi acceptă cu braţele încrucişate postura de victimă. De aceea, îşi începe propria lui anchetă, pentru a afla cine a fost în spatele operaţiunii mârşave şi cine l-a angajat. Din păcate, nu poate avea încredere în nimeni. Unii dintre prietenii lui l-au trădat, trecând în tabăra adversă. Mai mult, îl vânează şi o grupare mafiotă din Rusia, condusă de oligarhul Iuri Zucovschi, un fost personaj important în KGB.

De fapt, acesta este cel care a comandat asasinatul din tunelul Alma. Dar nu pentru că era preocupat de soarta familiei regale. Motivul? Prinţesa de Wales luase o atitudine hotărâtă împotriva folosirii minelor antipersonal care făceau victime în toată lumea. Devenise, pe mapamond, un simbol al luptei împotriva lor. Ori, afacerile miliardarului înfloriseră tocmai pentru că vindea uriaşe cantităţi de astfel de instrumente ucigaşe. De aceea, trebuia s-o scoată din joc pe cea care îi periclita continua îmbogăţire.

Tom Cain povesteşte captivant şi nu-i lasă pe cititorii cărţii sale nici măcar să respire. Scenele senzaţionale se succed în cascadă. La fiecare pagină sunt răsturnări de situaţie, evenimente înfricoşătoare. Poate de aceea un confrate de-al său, Wilbur Smith, a afirmat peremptoriu: “Acesta este cel mai bun thriller pe care l-am citit de la <>.”  Aşa o fi, nu ştiu câte cărţi a citit Wilbur Smith, dar celebrul roman al lui Frederick Forsythe nu este numai pasionant la lectură, dar este şi verosimil. Naraţiunea lui Tom Cain păcătuieşte în această privinţă. Prea se trage cu armele din orice poziţie, prea explodează bombele la orice pas, prea mulţi indivizi torturaţi, morţi sau răniţi. În opinia mea, când e vorba de servicii secrete şi conspiraţii, lucrurile se petrec mai discret.
____________________________

“Spatele omului deveni ţinta perfectă pentru săgeata cu tranchilizant trimisă din arma sa. Carver se repezi spre el şi-l prinse pe paznic înainte să cadă. Scoase săgeata şi o aruncă în apă, apoi intră pe proprietate, pregătindu-se pentru emisiunea pe care o avea de dus la bun sfârşit.”