Scena crimei. Tridentul lui Neptun

Scriitoarea franceză Fred Vargas propune în romanul său “Tridentul lui Neptun” o nouă întâlnire cu simpaticul, abulicul, flegmaticul comisar Jean-Baptiste Adamsberg, cunoscut cititorului român din alte cărţi ale scriitoarei franceze – “Omul cu cercurile albastre”, “Pleacă repede, întoarce-te târziu”. De data asta, cel care conduce Brigada Omucideri din arondismentul 13 din Paris cunoaşte cea mai teribilă experienţă din viaţa sa.
___________________________________

În urmă cu 30 de ani, lui Adamsberg i-a dispărut fratele. Acuzat pe nedrept că a ucis o fată, Raphael Adamsberg a preferat să se sustragă justiţiei şi să fugă din ţară, pierzându-şi urmele. Timp de 14 ani comisarul l-a vânat pe ucigaşul real al adolescentei – judecătorul Fulgence, considerat o somitate în domeniul juridic. Acesta, însă, i-a scăpat de fiecare dată printre degete, iar moartea lui, la o vârstă înaintată, a sistat cercetările.

Şi totuşi, după treizeci de ani, un asasin cu acelaşi mod de operare îşi face apariţia. Ca şi judecătorul decedat, el îşi suprimă victimele folosind un trident. Să fie vorba de un imitator al celui care a lăsat în urmă, de-a lungul anilor, peste zece cadavre? Spre stupefacţia superiorilor săi, Jean-Baptiste Adamsberg crede că e vorba tot de o faptă a judecătorului.

Desigur, cei mai mulţi îl iau pe comisar în derâdere, socotindu-l un obsedat, şi îl acuză că s-a transformat, dintr-un visător, într-un vânător de fantome. Alţi colegi de-ai săi – printre care şi adjunctul său, logicul şi enciclopedicul Adrien Danglard – îi oferă cu generozitate sprijin în elucidarea misterului.

Întâmplările iau o turnură şi mai complicată. O echipă de poliţişti în frunte cu Adamsberg pleacă la Quebec pentru un schimb de experienţă. Reprezentanţi ai Jandarmeriei Regale Canadiene îi instruiesc pe francezi în legătură cu modul în care se recoltează şi se analizează probele ADN. Desigur, e timp şi pentru vizite în ambianţe mirifice, de audiţii de concerte, de popasuri în baruri. Până într-o zi când Adamsberg se trezeşte implicat într-o poveste incredibilă şi suspectat de omorârea unei tinere în maniera lui Fulgence.

Să fie o încercare de compromitere a şefului Brigăzii Omucideri din arondismentul 13? Să fie acesta într-adevăr vinovat?

În zilele care urmează comisarul trăieşte periculos. Este nevoit să folosească acte false, umblă deghizat, se ascunde într-un loc pe care nimeni nu-l cunoaşte. Dar nu stă degeaba, se smulge din proverbiala sa apatie, reuşind să adune şi mai multe dovezi împotriva lui Fulgence care, de fapt, îşi înscenase moartea, pentru a scăpa de urmăritorul său tenace. Tensionata confruntare finală dintre cei doi lămureşte întreaga enigmă.

Fred Vargas este o prozatoare excelentă, cu un stil de un rafinament frapant, care demonstrează şi talent, şi cultură. Ea conturează cu o mână sigură portretele eroilor săi, le dezvăluie cu măiestrie tribulaţiile, alternează cu abilitate planurile de desfăşurare a evenimentelor şi e mereu surprinzătoare, fără ostentaţie. Mai mult, are şi umor.

“Tridentul lui Neptun” mi se pare cea mai izbutită carte a sa dintre cele apărute până acum în limba română, certificându-i statutul de cea mai bună autoare franceză de mystery&thriller.
_____________________________

“La pagina 7, sub titlul “O fată asasinată cu trei lovituri de cuţit la Schiltigheim”, o fotografie proastă arăta un corp întins pe o targă. În pofida neclarităţii imaginii, se desluşea puloverul albastru-deschis al fetei, iar în partea de sus a pântecelui, trei găuri roşii, una lângă alta.”