I-aţi văzut deseori gonind prin oraş – pe scutere, pedalând de zor pe biciclete –, strecurându-se nebuneşte printre maşini, punându-şi în pericol viaţa. Ei sunt cei care asigură serviciul de curierat rapid, plătiţi după numărul de livrări efectuate zilnic. De aici şi graba lor care frizează uneori inconştienţa.
I-aţi văzut deseori gonind prin oraş – pe scutere, pedalând de zor pe biciclete –, strecurându-se nebuneşte printre maşini, punându-şi în pericol viaţa. Ei sunt cei care asigură serviciul de curierat rapid, plătiţi după numărul de livrări efectuate zilnic. De aici şi graba lor care frizează uneori inconştienţa.
Dar v-aţi închipuit vreodată că un astfel de curier poate deveni eroul unui roman palpitant? Eu, unul, nu m-am gândit la o astfel de posibilitate. Mesagerul din excelentul roman al lui L.P. Hartley îmi blocase orice tentativă de a mai vedea în ipostaza de protagonist al unei ficţiuni pe vreunul dintre tinerii care pedalează nebuneşte pe străzi îmbrăcat în vesta vreunei firme de curierat. Şi totuşi, scriitoarea Tami Hoag s-a încumetat să abordeze un subiect din lumea de azi a celor care poartă dintr-un loc în altul scrisori şi colete. Dar ce deosebire între “Mesagerul” englezului pe care l-am citit în tinereţe (admirabilă a fost şi ecranizarea datorată lui Joseph Losey!) şi “Ucideţi-l pe mesager”, cartea autoarei din America! L.P. Hartley descrie un univers armonios, populat cu personaje care se comportă ca şi cum ar executa un protocol riguros, iar frământările lor sunt nişte “dureri înăbuşite”. Tami Hoag îşi plasează acţiunea scrierii sale în Los Angelesul contemporan, frenetic, sfidător şi periculos. L.P. Hartley istorisea cu mult calm, dorea să ne încânte cu scene de viaţă aproape idilice.
PALPITANT. Autoarea despre care vorbim relatează precipitat, ne ţine într-o permanentă încordare, deoarece faptele pe care le povesteşte sunt, de multe ori, ieşite din tiparele comune. Protagonistul său, Jace Damon, abia trecut de adolescenţă, se pomeneşte, fără voia lui, într-un păienjeniş de comploturi şi crime. Un avocat “pentru gunoaie şi jeguri” îi încredinţează un plic ce trebuie dus, în toiul nopţii, la un anumit destinatar. Dar adresa e falsă, iar cineva încearcă să-l omoare pe mesager. Scăpat ca prin urechile acului, Jace se înapoiază la avocat pentru a-i cere socoteală, însă acesta zace fără suflare, ucis cu sălbăticie. Înspăimântat, tânărul refuză să ia contact cu poliţia, temându-se că poate fi acuzat de crimă. În ajutorul lui sare însă un detectiv dur şi competent, Kev Parker, care leagă omorul acesta – şi altele care se mai comit –, de un altul, petrecut la vârful societăţii.
LUMEA PERSONAJELOR. Intriga e complicată, cu treceri rapide, aproape sufocante, de la straturile de jos ale societăţii la cele din high-life, dar autoarea n-o scapă nici un moment de sub control. Personajele – actori, procurori, poliţişti, ziarişti, copii sărmani, comercianţi umili –, sunt bine reliefate şi plauzibile. Limbajul lor – indiferent dacă se exprimă vulgar sau preţios – beneficiază de o înregistrare de mare acurateţe. Excepţional este descrisă fojgăiala din China Town, cu multă tristeţe şi compasiune, însă şi cu un umor de calitate.
Tami Hoag propune o viziune crudă asupra vieţii – o junglă prin hăţişurile căreia oamenii se străduiesc să răzbată şi să supravieţuiască. Iar Los Angelesul, cu ploile, ceţurile lui, cu poluarea, ambuteiajele şi zgomotele sale zilnice, devine un spaţiu ideal pentru o construcţie narativă remarcabilă, care seamănă cu un prelung ţipăt de deznădejde, fiindcă “Într-un oraş alimentat de faimă şi putere, nimeni nu doreşte acest mesaj: adevărul”.
Biografie
Tami Hoag a crescut într-un orăşel din Minnesota. Neavând cu cine să se joace, şi posedând o imaginaţie debordantă, a început să creeze poveşti pentru propria sa distracţie. S-a căsătorit cu iubitul ei din liceu. A avut mai multe meserii – fotograf, dresor de cai, a vândut accesorii de baie. Şi-a început cariera literară în 1988. Autoare de thrillere de mare succes, prezentă în toate topurile de librărie. Îşi culege informaţiile din cărţi, din documentare tv, de la oameni care lucrează în poliţie. De multe ori, după cum mărturiseşte, în timp ce se documentează descoperă lucruri care dau cărţii o turnură neaşteptată, sau îi oferă idei pentru un viitor proiect. Îi place la nebunie să scrie dialogurile dintre personaje. De altfel, şi conturarea acestora îi provoacă mari satisfacţii.