Simbolul pierdut

Are fani şi contestatari vehemenţi. Cărţile lui cunosc tiraje impresionante, iar cinefilii iau cu asalt sălile de cinematograf unde rulează filmele realizate după romanele lui. A devenit un fenomen la scară planetară. E vorba, desigur, despre Dan Brown.

Editura RAO s-a mişcat rapid. La puţine luni de la apariţia volumului "Simbolul pierdut" în spaţiul anglo-saxon, noul roman al autorului american e la dispoziţia cititorilor din România.

Deşi au trecut peste 250 de zile de la lansarea sa în SUA, cartea se află pe "Amazon" pe locul 9 în Top 100. Dar parcă entuziasmul nu e la fel ca în cazul "Codul lui Da Vinci".

O explicaţie? Dan Brown şi-a dorit să ne ofere o carte extrem de ambiţioasă. Un summum al cunoaşterii. Un fel de thriller enciclopedic, în care se adună informaţii din cele mai diverse domenii: medicină, arhitectură, religie, medicină, fizică, francmasonerie, artă, literatură, istorie, lingvistică, internet. În sprijinul ideilor lui sunt convocaţi Pitagora, Heraclit, Paracelsus, Isaac Newton, Francis Bacon, Benjamin Franklin, Albert Einstein, Stephen Hawking. Documentarea e copleşitoare şi folosită cu multă abilitate. Dar, în acelaşi timp, câteodată devine greu de urmărit. Iar succesiunea de întâmplări frizează, uneori, neverosimilul.

Protagonistul poveştii este tot simpaticul Robert Langdon, specialistul în simbologie. El este smuls, printr-un vicleşug, din rutina preocupărilor cotidiene şi aruncat în vârtejul unor întâmplări uimitoare. Pe parcursul a numai câteva ore el realizează un veritabil tur de forţă pentru a-l salva pe prietenul său Peter Solomon, preşedinte al Institutului Smithsonian, aflat în fruntea Consiliului Suprem al celui de al Treizeci şi Treilea Grad, organism de conducere a Ritului Scoţian din America. Acesta e luat prizonier de către Mal'akh, un smintit care aspiră la apoteoză, râvnind să ajungă asemenea zeilor. Evident, nu lipsesc reprezentanţii FBI-ului şi ai CIA-ului, care îşi desfăşoară propria anchetă, deoarece tot ce se petrece în această cursă contraconometru poate produce o catastrofă în urma căreia Lumea Nouă e posibil să nu-şi mai revină.

Acţiunea de o complexitate formidabilă se desfăşoară într-un perimetru restrâns: Monumentul lui Washington, Institutul Smithsonian, Biblioteca Congresului cu 800 km de rafturi şi alte câteva locaţii din capitala americană, toate descrise cu o mare iubire faţă de acest oraş.

Dar ce trebuie să descopere Langdon? O piramidă ascunsă, menită să apere Misterele Antice până în vremea în care omenirea va fi pregătită pentru a face faţă extraordinarei puteri pe care o conferă această înţelepciune.

Deşi protagonist, nu Langdon este cel mai bine realizat dintre personaje. Mal'akh are, fără îndoială, o mai mare complexitate: ucigaş, de o cruzime inimaginabilă, de o capacitate uluitoare de a croi planuri demenţiale, el deţine puterea de a provoca evenimente uluitoare, şi de a le dirija, pentru o vreme, după bunul său plac.

Romanul este o îmbinare ingenioasă de prelegeri importante despre condiţia umană cu o cascadă de întâmplări care te ţin cu sufletul la gură: urmăriri, sechestrări de persoane, interogatorii, scene de tortură, crime. Drumul pe care îl parcurge Langdon seamănă cu o iniţiere în cele mai tenebroase secrete. O naraţiune despre enigme, ea însăşi enigmatică, deoarece mai mult tulbură decât lămureşte.

E uşor să-l defăimezi pe Dan Brown. E mai greu să concurezi cu el. Orice s-ar spune, la sfârşitul acestei cărţi rămâi visător şi te întrebi: oare autorul a avut acces la date care se află chiar sub ochii noştri şi nu le-am băgat în seamă? Oare trecutul nostru ascunde atâtea mistere? Le vom afla vreodată? Şi ce consecinţe va avea dezvăluirea lor?