Taine terifiante

De mai mulţi ani, Vaticanul este ţinta unor atacuri concertate şi virulente. Este o consecinţă firească a se­cre­­tomaniei de care s-a în­conjurat de-a lungul seco­le­lor. Istorici, scriitori, zia­rişti încearcă să înlăture vălul de pe misterele pe care le ascunde cu străşnicie.

Dar oare ele există cu adevărat? Nu cumva totul este o urmare a în­cre­derii în teoria conspiraţiei, care cucereşte tot mai mulţi aderenţi în lumea întreagă?

Excelentul roman al lui Luis Miguel Rocha, "Ultimul Papă", este o altă tentativă de a dezvălui una dintre cumplitele taine legate de micul stat aflat în Cetatea eternă. Dar cu ajutorul ficţiunii el tulbură şi mai mult apele, astfel încât adevărul este şi mai greu de descoperit. Evenimente reale îm­pletite cu altele imaginare, persoane de notorietate strecurate printre personaje fictive - iată o naraţiune care naşte multe semne de întrebare şi te răscoleşte. Dar rolul unui artist chiar acesta trebuie să fie - să ne pună pe gânduri, astfel încât să nu ne lăsăm cu nai­vitate pradă soluţiilor la îndemână. De fapt, uneori, realitatea nu este aşa cum ne-o oferă profesionişti ai dezinformării. La sfârşitul cărţii lui Rocha nu avem certitudini, dar suntem smulşi din comoditate, stimulaţi de a trece faptele prin filtrul conştiinţei noastre, nemaiacceptând idei primite de-a gata, aşa cum visează cei care ne guver­nează destinele, dornici să ne manipuleze aşa cum vor.

TENEBRELE. Intriga din "Ultimul Papă" se ţese în jurul sfârşitului neaşteptat al Papei Ioan Paul I - fost cardinal al Veneţiei -, după numai 33 de zile de la urcarea sa în scaunul pontifical. Trebuie să recunoaştem, subiectul ales e incitant şi a făcut să curgă valuri de cerneală. Versiu­nea oficială -"Papa cel zâmbitor" a căzut răpus de un atac de cord. Dar opinia publică a rămas cu impresia că a fost ceva tenebros.

Luis Miguel Rocha acordă cre­dit variantei care consideră că Suveranul Pontif a fost asasinat. Din ce motiv? Pentru că a intrat în posesia unor informaţii teribile, care incriminau personalităţi marcante din Biserica catolică, dar şi politicieni, bancheri, jurnalişti, profesori universitari, judecători, generali. Reuniţi într-o organizaţie neştiută de marele public - Propaganda Due -, ei vizau cucerirea puterii politice, militare, religioase, financiare a tuturor comunităţilor unde se infiltrau. Pentru a-şi atinge scopurile murdare, ei recurgeau la orice mijloc - minciună, înşelăciune, asasinat.

LECTURĂ CAPTIVANTĂ. Fără voia ei, jurnalista Sarah Monteiro se intersectează cu aceşti reprezentanţi ai fărădelegii, camuflaţi sub un statut de onorabilitate. În multe dintre secvenţele în care o surprindem îi este ameninţată chiar viaţa. Dar cu ajutorul îngerului său păzitor, Rafael - specialist în lupta pe fronturi invizibile, ea izbuteşte să scape de fiecare dată.

Ar fi păcat să vă povestesc acţiunea, răpindu-vă bucuria de a o afla la lectură, dar vă asigur că ea e captivantă. E vorba despre un roman în care personajele apar şi dispar cu o viteză uluitoare, ca într-un teatru de păpuşi unde se prezintă o piesă cu o sumedenie de marionete. De altfel, în concepţia autorului, oamenii sunt nişte păpuşi în mâna lui Dumnezeu, care le manevrează după bunul său plac. Fiecare interpretează un rol pe care nu-l poate modifica, iar când îl termină de rostit este eliminat şi altcineva îi ia grabnic locul.

IRONIE FINĂ. Şi multitudinea locaţiilor unde se derulează întâmplările din carte contribuie la tensiunea relatării: Vatican, Roma, Lisabona, Gdansk, Paris, Londra, New York, Mănăstirea Mafra, cea evocată şi de Jose Saramago... Parcă am citi sinopsisul unui film cu mult suspans. Nu lipsesc urmăririle cu maşini, interogatoriile brutale, percheziţiile, filajele şi asasinatele. Însă ironia fină a au­to­rului atenuează şocul pe care îl produc scenele sângeroase.

"Codul lui Da Vinci", semnat de Dan Brown, nu este mai palpitant decât romanul lui Miguel Luis Rocha. Ultimul însă are avantajul că scrie mai bine, în remarcabila tradiţie a prozatorilor portughezi.

PREMONIŢII. "Iar pentru Sfinţia Ta, Părinte Patriarh, Coroana lui Hristos şi zilele anilor lui Hristos." - Sora Lucia către Al­bino Luciani, Coimbra, 11 iunie 1977.

"Să vă ierte Dumnezeu pentru ce aţi făcut cu mine." - Albino Luciani către cardinalii care l-au ales Papă la data de 26 august 1978.

"Înainte de a intra în ma­şi­nă, bărbatul şterge su­pra­faţa de care se sprijinise Mon­seniorul după ce primi­se glonţul ţintit cu precizie în umăr. Monsenior Firenzi îl urmăreşte cu privirea, du­rerea îi străbate corpul, deci aşa se simte când eşti îm­puşcat, se gândeşte (...)."

Biografie
Luis Miguel Rocha s-a născut în Portugalia, la Porto, în 1976. A studiat ştiinţele umaniste, lu­crând apoi în departamentul de producţie al televiziunii TVI. A petrecut câţiva ani la Londra, su­pervizând scenarii pentru case de producţie britanice. În acest moment este dedicat ex­clusiv scrisului. Este cunoscut datorită romanelor care fac par­te din trilogia Vaticanului. Căr­ţ­i­l­­e lui au fost traduse în 15 limbi.