"Troia" - ne temem de carti chiar si atunci cand sunt daruri

Sunt carti si autori care ne trimit tuturor cate un cal troian. Iei cartea fara sa stii ca o sa insemne ceva important pentru tine. Te apuci sa citesti si constati cu uimire ca se misca ceva in sufletul tau. La fel se intampla si in cazul prietenilor tai. Si cu alti oameni pe care nu-i cunosti sau cu care n-ai nimic in comun. Cum naiba e posibil asa ceva?!

Lansarea mondiala a filmului "Troia" a facut valuri in lumea intreaga. Pus pe post de cal troian, Brad Pitt a avut sarcina de a distrage atentia spectatorilor pentru ca producatorii sa le poata lua banii. Filmul e o prostie de la un capat la celalalt, cu tot cu Brad Pitt pe post de Achile. Pitt ar fi putut fi Paris la cat de frumos si de cochet a devenit (a cerut o dublura care sa apara pe ecran cand sunt luate in prim plan pulpele "sale"). Din punct de vedere cinematografic, "Troia" nu-si merita banii dar va invit din inima sa-l vedeti. Vi se pare ciudat? Aceasta este singura sansa ca elevii romani sa afle cum e treaba cu "Iliada". Conform unui sondaj realizat TGI Romania, peste 60% dintre elevi nu au citit NICI O CARTE in afara manualelor scolare. "In carti e mai greoi, as prefera sa vad filmul, il vad mai repede", spun tinerii in sondaje, asa ca "Iliada" in versiunea scurta si romantata de pe marile ecrane e pe post de lectura suplimentara.

Din pacate, filmul "Troia" poate fi considerat "lectura" si pentru 45% dintre cei care locuiesc in orase si care au intre 18 si 40 de ani. Conform studiului amintit, ei nu au cumparat nici o carte de-a lungul unui an, in schimb au petrecut, in medie, 7 ore pe zi la televizor! Cam cat o zi de munca.

Intuitiv sau nu, romanii stiu ca o carte e ca un cal troian asa ca se tem de ea, chiar daca e cel mai frumos cadou pe care-l pot face/primi. Odata oferita, cartea poate spune despre cel care daruieste sau/si cel care o primeste lucruri nerostite inca. Pentru fiecare persoana exista o carte care se "muleaza" perfect pe personalitatea sa, o carte care sa-i spuna lucruri pe care le banuia, dar nu gasise cuvintele potrivite ca sa le dea viata.

Sunt insa carti si autori care ne trimit tuturor cate un cal troian. Iei cartea fara sa stii ca o sa insemne ceva important pentru tine. Te apuci sa citesti si constati cu uimire ca se misca ceva in sufletul tau. La fel se intampla si in cazul prietenilor tai. Si cu alti oameni cu care n-ai nimic in comun. Si-atunci te-ntrebi: cum naiba se poate sa fie pus pe hartie un portret al meu care sa semene cu portretul altuia, diferit de mine, si sa fie in acelasi timp autoportretul autorului?! Sa va dau un exemplu.

"M-am convins ca sinceritatea absoluta nu e cu putinta. Exista in noi bariere, pudori si ipocrizii pe care nu le putem depasi. Si nu jucam doar pentru altii comedia de a vrea sa parem mai buni decat in realitate. O jucam si pentru noi. (…) Intr-o vreme, am incercat sa ies din "destin" prin excese, prin fronda. Asta s-a intamplat in primul an de studentie, cand, in dorinta de a-mi demonstra ca nu eram inferior colegilor mei care mergeau la baluri sau la ceaiuri, m-am hotarat sa ma "educ" prin vointa, sa-mi impun sa beau si sa ma distrez, dupa principiul "tropaie cat mai tare, ca sa nu ai timp sa-ti fie jena". (…) Faceam eforturi sa par un dur, ascunzandu-mi cu grija complexele. (…) Dumnezeu - in caz ca exista - stie ca am fost cinstit in indoielile mele si n-am facut caz de ele cu insolenta si trufie. Dimpotriva, am fost mereu jenat de faptul ca nu stiu sa ma rog."

Sunt marturiile unui ardelean, nascut in satul Lisa, in cea mai fierbinte luna a anului, care va implini curand 78 de ani. Nu e ciudat ca vorbele sale seamana cu ce gandesti?! Daca o sa stii ca randurile acestea fac parte dintr-o carte care se numeste "Autoportret intr-o oglinda sparta" (Ed. Albastros), iar taranul care ti-a zugravit chipul este Octavian Paler, s-ar putea sa nu te mai temi sa cauti cartea in librarii.

P.S. Saptamana aceasta m-am jucat cu "calul troian". Luni am trimis catre sapte persoane cate o carte din colectia Polirom "Voteaza literatura tanara!" - cartile a sapte prozatori care au umor si opinii suculente. Joi la pranz i-am sunat pe destinatarii darurilor mele si NICI UNUL nu reusise sa parcurga cartea pe care o primise. Doar doi citisera cateva pagini. Restul fusesera prea ocupati ca sa citeasca macar informatiile de pe coperta IV. Si m-am gandit ca romanii se tem de carti, chiar si atunci cand sunt daruri.