x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură Carte Un simplu geniu

Un simplu geniu

de George Arion    |    06 Apr 2012   •   21:00
Un simplu geniu

Primul roman al lui David Baldacci pe care l-am citit a fost 'Putere absoluta'. O naratiune electrizanta despre modul in care Puterea incredintata fara discernamant unui om poate sa-l corupa atunci cand este exercitata la modul absolut.
In urmatoarele carti ale sale pe care le-am parcurs – 'Clubul Camel', 'Colectionarii', 'Ultima secunda' si in recenta 'Un simplu geniu' – n-am mai regasit aceeasi capacitate a prozatorului de a scruta impactul pe care il au evenimentele neobisnuite asupra fiintei umane.

Desigur, David Baldacci scrie in continuare captivant, paginile lui au, si in aceste naratiuni, rasturnari spectaculoase de situatii, miza urmarita e la fel de importanta. Dar autorul american a descoperit prea devreme o reteta care sa-i asigure succesul comercial. Sau, poate, tiparul folosit cu abilitate i l-au impus altii. Pentru un cititor dornic 'sa-si astupe ceasurile de plictiseala', dupa cum spunea Alexandru Philippide, poate fi suficient si agreabil. Insa pentru cineva care crede ca un thriller nu inseamna doar impuscaturi si urmariri senzationale, si ca el poate sa intre in sfera literaturii de calitate, este prea putin.

In oraselul Babbage Town (nu-l cautati pe harta, e fictiv), un grup de savanti straluciti lucreaza, in laboratoare bine pazite, la ceva care ar putea schimba lumea – o masina de gandit universala. Ea ar putea rezolva ecuatia P = NP (P este timpul polimonial, iar NP – timpul polimonial nedeterminat). Dupa cum afirma unul dintre cercetatori, '... tinand cont de felul in care e alcatuit Universul, avem motive sa credem ca, daca rezolvi o problema NP, le-ai rezolvat pe toate dintr-o lovitura. Ar fi cea mai mare descoperire din istorie'. Ea ar pune in umbra celebra formula a lui Einstein.

De pilda, o aplicatie ar fi in domeniul dirijarii traficului aerian, astfel incat el sa se desfasoare in cel mai bun mod posibil, intr-o deplina siguranta, luand in considerare orice factor inimaginabil. O alta ar face posibila eradicarea bolilor de care sufera omenirea. Desigur, unele dintre aplicatii, incapute pe mana unor scelerati, ar putea aduce sfarsitul planetei Pamant.

Ca sa fie mai simplu de inteles, se lucreaza la un supercomputer care va putea efectua mai multe calcule intr-un minut decat ar face-o orice persoana cu un calculator din ziua de azi intr-un miliard de ani.
In apropiere de acest centru se afla si o locatie a CIA, Camp Peary, in jurul careia s-au tesut tot felul de legende; unii il considera un spatiu de antrenament pentru spioni, altii – o inchisoare unde sunt adusi teroristi pentru a fi interogati prin folosirea torturii.

Unul dintre savantii implicati in proiectul de creare a supercomputerului este descoperit mort pe teritoriul apartinand bazei CIA. Sinucidere? Asasinat? Sean King si partenera lui, Michelle Maxwell, incearca sa rezolve enigma, intreprinzand o investigatie neoficiala. Ca si eroii din basme, ei trec prin incercari grele – sunt amenintati, batuti si gata sa-si piarda viata. In cercetarile lor se folosesc de Vigenere Turing, o fata autista de 11 ani, care face calcule uimitoare in cap. Cei trei descopera indicii pe care altii le trec cu vederea, interpreteaza harti din vechime, sparg coduri, dand astfel si de o comoara pe care multi au cautat-o zadarnic.

E o aglomerare de fapte cum rareori intalnesti intr-un roman – suntem purtati si printr-un sanatoriu unde cineva prospera din traficul cu droguri, se fac multe incursiuni in istoria SUA sau a Europei, intalnim si un agent CIA sarit de pe fix. Unele evenimente par de-a dreptul neverosimile, desi tot ce tine de lumea intunecata a serviciilor secrete n-ar trebui sa ne mire.

Cu dialoguri prea multe, cu personaje schematice in ciuda biografiilor uimitoare cu care ii inzestreaza autorul, 'Un simplu geniu' ofera totusi o lectura agreabila cititorilor care se multumesc sa cunoasca doar momente de suspans pe banda rulanta.

'Dar bratul lui Michelle se misca atat de rapid, incat Rodney nici nu-si dadu seama ca fusese lovita in rinichi decat dupa ce creierul lui ii trasese un semnal de alarma. Tipatul sau de furie se pierdu printre ritmurile ce inca mai sunau de la bar. Atunci, pumnul lui o lovi in fata, scotandu-i un dinte, si apoi o mai lovi o data, iar sangele ii tasni din nas si din gura'

×
Subiecte în articol: carte