Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Primul impuls pe care-l incerci cănd iei din librărie "Arta conversaţiei civilizate" (ghid de exprimare elegantă) de Margaret Shepherd şi Sharon Hogan (traducere de Adina Cobuz la Humanitas)
Primul impuls pe care-l incerci cănd iei din librărie "Arta conversaţiei civilizate" (ghid de exprimare elegantă) de Margaret Shepherd şi Sharon Hogan (traducere de Adina Cobuz la Humanitas) este de a surăde cu amar scepticism: oare cine, cum şi cănd mai stă la vorbiri cu ştaif, la subtile conversaţii salonarde şi reciproce alintări intelectuale prin străluciri retorice - tocmai in zilele noastre sleite sub duhorile argoului de mahala, cu accent lăutăresc şi vocabularul despuiat?
Â
Â
Aşa de mult ne-am obişnuit cu urletele, injuriile, agramatismul, grohăitul imbecil şi interjecţia birjărească pe post de... pledoarie, incăt sfaturile acestor două doamne (specializate in arta caligrafică, rafinamentul imbătrănirii, ştiinţa comunicării sau, ei da, dresajul căinilor) ni se par mesaje din altă lume, dinspre saloanele franţuzeşti ale veacului 18 sau cluburile londoneze din epoca dandysmului.
Â
Â
Citește pe Antena3.ro
Dar dacă găndeşti ceva mai departe, iţi dai seama că, in ciuda vulgarizării şi inculturii omnipotente, există un high-life in plină formare, cu o sumedenie de ocazii simandicos-filantropic-conversaţionale, cu o puzderie de localuri selecte, baruri exclusiviste, locante "de fitze" hot, cool, super, trendy, inclusiv numeroase reviste glossy şi, in general, o viaţă mondenă trepidantă. Una jalnică, desigur, in ochii obosiţi ai moralistului, dar nu mai puţin utilă prin tradiţionala evoluţie a snobismului şi kitschului inspre substanţă şi normalitatea estetică. Nu strică, prin urmare, deloc acestei lumi in (sper) continuă rafinare să treacă, fie şi à vol dâoiseau, prin elementele de bază ale conversaţiei elegante (formule de salut şi de incheiere, timbrul vocal, mimica, ţinuta, alegerea subiectului, etapele dialogale, limbajul nonverbal), prin cele zece reguli de bază ale conversaţiei (spuneţi adevărul, nu bateţi cămpii, nu vă intrerupeţi interlocutorul, puneţi intrebări şi fiţi atent la răspunsuri, nu vă folosiţi de oameni, nu insistaţi pe aspectul fizic, nu abordaţi subiecte tabu, exprimaţi-vă căt mai politicos eventualul dezacord, nu bărfiţi şi evitaţi să deveniţi plictisitor), prin tehnicile de evitare a gafelor, prin tipicul dialogurilor cu tineri insurgenţi sau bătrăni aristocraţi, cu o cunoştinţă intămplătoare sau cu viitoarele rude, prin specificul conversaţiei in autobuz sau la petreceri, pe holurile instituţiilor sau la o inmormăntare, epistolar sau telefonic, la o cafea, la spital, pe stadion, pentru afaceri, incepănd un flirt ş.a.m.d.Â
Â
Â
In ce mă priveşte, m-a uns la inimă regula nr. unu: păstrează o distanţă de-o lungime de braţ faţă de interlocutor. Nu i te băga in suflet, suflăndu-i in nas, ţinăndu-l de cravată sau pigulindu-i scame imaginare de pe rever. Nu vorbi despre necazurile de acasă, despre boli, suferinţe, sărăcie, datorii, şicanele pe care ţi le produc soţia sau copiii
şi, in general, caută să vii in lume cu o faţă senină, fără a-i spori patologia şi urăţeniile.
Cănd vorbeşte celălalt, fii atent la ce spune, nu-ţi fugări privirile-n şapte părţi şi dă din cănd in cănd afirmativ din cap. In plus, chiar dacă ţi se pare importantă o rectificare, nu-l intrerupe, ci reţine-o pentru momentul replicii.
Foarte utile se arată "jumătăţile de adevăr" (p. 67), cănd eşti provocat la verdicte nete de genul "Imi stă bine haina (sau tunsoarea) asta?" sau "Cum ţi-a plăcut cartea mea?". Aici este nevoie de-o adevărată coregrafie retorică, iar dezinvoltura nu se invaţă uşor. Tot aşa, evitarea gafelor ("Aoleu, ce palid eşti", "Eşti cumva insărcinată?", "Cum poţi mănca aşa ceva?", "Cum de nu aveţi copii?" etc.), ca şi repararea lor ("Cine-i urătul ăla?" - "logodnicul meu...") compun capitole de tot hazul şi utilitatea.
