Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Măritată la 18 ani cu publicistul socialist Ioan Nădejde, fondator (alături de Constantin Dobrogeanu-Gherea) al revistei ieșene Contemporanul, au avut împreună o familie grea, cu șase copii, ceea ce nu a împiedicat-o pe inimoasa «coana Pica» (n. r. - cum era alintată Sofia Nădejde) să se dedice - cu robustețe, tenacitate și un entuziasm de invidiat - cauzelor sociale, politice și literar-educative”, aprecia criticul și istoricul literar Paul Cernat în limitele unei minibiografii închinate fiicei de răzeși din Botoșani. Dar să facem loc portretului propus de profesorul Paul Cernat: „Și-a făcut intrarea ca autoare mai întâi în gazetărie, cu un serial despre emanciparea femeii (în revista de profil «Femeia română»). Colaborează, apoi, asiduu la «Contemporanul» și la alte publicații afine. Rămâne notorie pentru aplombul și coerența argumentației cu care îi răspunde, polemic, lui Titu Maiorescu, autor al unei prelecțiuni arogante despre inferioritatea femeii (care, în linia antropologiei conservatoare, ar avea un creier mai mic, ceea ce ar face-o inaptă să conducă statele!)”.
Ochii pe nuvele și romane
Mai departe, în siajul comentariilor lui Paul Cernat: „Militantă feministă de prim-plan (între cele dintâi la noi), socialistă marxistă cultivată, animatoare culturală și membră a conducerii și cluburilor P. S. D. M. R. (n. r. - Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România) înaintea «trădării generoșilor» (din rândul cărora a făcut parte soțul ei, viitor politician liberal...), anticlericală neobosită în combaterea «obscurantismului» la sate, Sofia Nădejde a fost prima noastră prozatoare mai consistentă, autoare a câtorva volume de nuvele, romane și piese de teatru de inspirație naturalist-rurală”. Mai amănunțit? „Piesele (istorizanta «Ghica Vodă, domnul Moldovei», sentimental-moralizatoarele «O iubire la țară», «Fără noroc», «Vae victis»/ «Vai învinșilor») sunt modeste, susținute mai ales de vioiciunea replicilor, dar nuvelele («Din chinurile vieții», «Din lume pentru lume» ș.cl.) și îndeosebi romanele, marcate nu atât de Zola și Maupassant cât de influența ideologică a literaturii ruse post-Turgheniev și de ultimul Tolstoi (notabilul «Patimi», «Robia banului», «Părinți și copii», «Întâmplările unui tânăr român în Moldova», «Rusia și Japonia»), nu sunt de ignorat”.
Serial memorialistic despre mișcarea socialistă
Ultimele tușe cernatiene: „Tendința militant-socială, etică și pedagogică e manifestă, ca și maniheismul socio-moral, dar ele se asociază cu o robustețe problematizantă care dinamizează narațiunea. Bătrână, dar încă activă în scris, Sofia Nădejde a publicat în 1935 în ziarul Adevărul un expresiv serial memorialistic («Amintiri») despre mișcarea socialistă de la 1900, dând curs unei invitații a prietenei Isabela Sadoveanu vizând alcătuirea unei arhive de istorii personale comune. «Coana Pica» a fost și o bună traducătoare din proza engleză, italiană, franceză, rusă și poloneză”.
Prima între alese
Sofia Nădejde a fost prima femeie din România căreia i-a fost permis să susţină Bacalaureatul într-un liceu de băieţi (la Iași), prima femeie care a condus o revistă literară, prima femeie care a prezidat un congres al unui partid politic și autoarea primului roman feminist din istoria literaturii române („Patimi”, 1903).
O femeie frumoasă
Izabela Sadoveanu, prima femeie critic literar din România și apropiată a Sofiei Nădejde, lăsa un portret (fizic) memorabil schițat celei considerate prima scriitoare adevărată a țării noastre: „Când am văzut-o prima oară pe Sofia era în plină tinereţe. Frumoasă, cu trupul plin, ochii verzi, punctaţi în aur, faţa fragedă şi rumenă, fruntea largă sub părul castaniu, de o nuanţă dulce, în armonie cu faţa ei rotundă, în linii moi şi feminine, deşi plină de energie şi de o hotărâre neobişnuită”. O femeie frumoasă, ce să mai...
Cuibul nihiliștilor din Sărărie
Soții Sofia și Ioan Nădejde erau atât de dedicaţi doctrinei socialiste, încât au pus la dispoziţia mișcării înfiripate la Iași propria casă, celebră în epocă sub eticheta „Căsuţa din Sărărie”. În scurt timp, bojdeuca soților Nădejde a devenit sediul socialismului moldovean, iar la și mai puțină vreme inima redacției ziarului „Contemporanul”. Când făceau referire la „Căsuța din Sărărie”, conservatorii și ultrareligioșii o numeau „Cuibul nihiliștilor”, aluzie la încrâncenarea cu care familia Nădejde nega structurile social-politice de atunci, în special Biserica - ei nu s-au căsătorit cu preot, nici nu şi-au botezat copiii, dar mai ales au negat existenţa Divinităţii în repetate rânduri în presa acelor ani ai schimbărilor.
Sancționați pentru propagarea ateismului
Amintirile contemporanilor sunt pur și simplu savuroase: „Casa (n. r. - soților Nădejde) mirosea a doftorii, în special în odaia în care intrasem și de unde am ieşit înzestrat cu un teanc de cărţi. Acasă m-am pus pe citit adâncind gândurile scriitorilor, indignându-mă de barbaria burgheziei, plângând împreună cu proletarii... Socialist cu inima eram. Voiam însă să fiu cu capul, să găsesc armele de luptă în bătăliile zilnice ce le aveam cu societatea”, nota, nu fără umor, Constantin Mille (1861-1927), jurnalist, scriitor, avocat și militant socialist. De remarcat că ideile puse în slujba egalității de soții Nădejde n-au rămas nesancționate de mai-marii vremii, mai ales după ce țarul Alexandru al II-lea al Rusiei a fost asasinat, la 1 martie 1881, de gruparea Narodnaia Volia. Imediat, „Căsuța din Sărărie” a fost răsturnată cu fundul în sus de jandarmi, scotocită, ultragiată, de-a valma cu proprietarii ei. Ioan Neculce a fost exclus din învățământ sub acuzația de propagare a ateismului. Zile negre pentru o familie cu șase copii...
În slujba muncitorimii
Reacția Sofiei Nădejde a fost însă fulminantă. S-a implicat mai intens în acțiuni de popularizare a idealurilor socialiste, a participat la întruniri, a susținut discursuri, a compus și a împrăștiat broșuri, ba chiar le-a vorbit muncitorilor de la periferiile Iașilor despre dreptul la o mai bună salarizare, învățându-i să-și formuleze nemulțumirile. De altfel, aceasta a fost perioada în care s-a cristalizat formatul ziarului „Contemporanul”, organ de propagandă care în doar doi ani de la înființare a ajuns să fie vândut în numai puțin de 4.500 de exemplare, număr colosal pentru acea vreme (chiar și pentru timpurile de astăzi). De la Iași, soții Nădejde s-au îndreptat apoi spre București...
Emancipare
La iniţiativa soţilor Nădejde şi a altor intelectuali care militau pentru cauza celor năpăstuiți, în 1893 lua naştere, la Bucureşti, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România (P. S. D. M. R.). Iată, de pildă, ce teze lansa feminista Sofia în publicația revoluționară „Lumea nouă științifică și literară”: „Femeia va fi emancipată cu adevărat când va avea în producţie aceiaşi însemnătate ca şi bărbatul şi când producţiunea va deveni socială. Chestia emancipării femeii e o chestie social-economică şi trebuie să-şi urmeze cursul evolutiv înainte”.
Un premiu literar îi poartă numele (cu foto 5)
Sofia a revenit în actualitate în urmă cu patru ani când, la inițiativa poetei Elena Vlădăreanu, au fost create Premiile „Sofia Nădejde” (pentru literatură scrisă de femei). Distincțiile, împărțite pe categorii (Poezie, Proză, Debut Poezie, Debut Proză, Inovație și Contribuții deosebite aduse literaturii), se decernează anual.
166 de ani s-au împlinit pe 14 septembrie 2022 de la nașterea Sofiei Nădejde, feministă faimoasă în epocă, considerată prima scriitoare a României
„Sofia Nădejde a fost prima noastră prozatoare mai consistentă, autoare a câtorva volume de nuvele, romane și piese de teatru de inspirație naturalist-rurală”, Paul Cernat, critic literar
1885 este anul în care Sofia Nădejde și-a început colaborarea la ziarul „Drepturile omului”, cu articolul „Femeia și socialismul”. Tot în acest an a debutat (și) literar („Două mame”, în „Contemporanul”).
„Ne-am săturat de a fi tratate ca femei, şi voim să ne trataţi ca pe nişte oameni egali”, Sofia Nădejde, feministă și scriitoare
„Sofia Nădejde rămâne notorie pentru aplombul și coerența argumentației cu care îi răspunde, polemic, lui Titu Maiorescu, autor al unei prelecțiuni arogante despre inferioritatea femeii”, Paul Cernat, critic literar
