Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tema întâlnirii este „Între Bariera Vergului şi Bariera Mogoşoaiei. Povestea din spatele unui film contemporan” și va fi vorba despre sistematizarea ce a avut loc în anii 1960, care a modificat dramatic cartiere istorice şi aliniamentul străzilor din preajmă. Iar filmul a fost realizat între anii 1960-1961.
Despre conferință
„Cea dintâi arteră care a înconjurat Bucureştiul se configurează fragmentar după 1860 astfel încât, la 1871, barierele oraşului, existente la 1842, au ajuns să fie unite de o linie continuă, circulară, fiind de fapt prima linie de centură a oraşului. Pentru zona de nord-est a oraşului Bucureşti vom discuta despre arterele aflate între barierele Mogoşoaia (azi Piaţa Victoriei) şi Vergului. Dacă bariera Mogoşoaia este Piaţa Victoriei de azi, ea era urmată, până la bariera Vergului de alte patru bariere, devenite astăzi intersecţii. Dinspre Piaţa Victoriei de azi, către bariera Vergului, au mai fost aşadar bariera Herastrăului (azi intersecția Căii Dorobanţilor (fostă Herăstrău) cu Şoseaua Iancu de Hunedoara şi Ștefan cel Mare); bariera Mândritului (astăzi intersecţia dintre strada Tunari cu Şoseaua Ştefan cel Mare, continuată spre nord cu strada Barbu Văcărescu); bariera Moşilor, la capătul Căii Moşilor, dincolo de care se întindea câmpul Moşilor (Piaţa Obor de mai târziu). Astăzi este intersecţia Căii Moşilor cu Şoseaua Ştefan cel Mare la stânga şi Mihai Bravu la dreapta. Apoi avem bariera Iancului, unde Şoseaua Iancului ieşea din oraş (astăzi Piaţa Iancului); bariera Vergului este Piaţa Muncii de astăzi.
Primele denumiri pentru toate aceste segmente de artere stradale care înconjurau Bucureştiul le avem din anii 1870-1871. În cazul nostru, de la stânga la dreapta, avem trei şosele și anume Bonaparte (după 1948 - Ilie Pintlie şi după 1990 - Iancu de Hunedoara), schiţată din anii 1850-1852 pentru cca. câteva sute de metri. Se continua cu Şoseaua Ştefan cel Mare şi apoi Şoseaua Mihai Bravu, care mergea la sud de bariera Vergului, până la bariera Vitan, de unde începea Calea Vitanului.
Aceste artere au reprezentat periferiile nordice ale oraşului după mijlocul secolului XIX, dincolo de care se aflau întinse podgorii, variate spaţii cultivate, primele zone industriale, care apar insular, dar şi spitalul Colentina. Aceasta era situaţia la 1871. Marginile orașului, care se învecinau cu aceste artere, erau predominant rurale, transformându-se după 1920 în spaţii urbane cu industrie manufacturată şi meşteșugărească, în mare parte separată de marile zone comerciale, precum Târgul Moşilor.
Mahalalele nordice ale oraşului, care se învecinau cu arterele amintite au fost următoarele, la 1871: Şoseaua Bonaparte (Iancu de Hunedoara) mărginea spre sud mahalele Sf. Vasile, Sf. Visarion şi Precupeţii Noi, de la stânga la dreapta. Şoseaua Ştefan cel Mare mărginea spre sud nordul mahalalelor Dichiu-Tirchileşti, Precupeţii Vechi şi Sf. Ion Moşi. De aici pornea întinsă Şoseaua Mihai Bravu, care la 1871 se învecina cu marginea estică a mahalalelor Sf. Ion Moşi, Pantelimon, Iancului, Delea Veche, Delea Nouă şi Sf. Troiţă / Crucea de Piatră. Toate aceste mahalale, exceptând-o pe ultima, s-au format încă din secolul al XVIII-lea, în jurul bisericilor omonime, dar zona lor se populează mai bine cu precădere în prima parte a secolului al XIX-lea.
Filmul a fost realizat între anii 1960-1961, dar surprinde începutul sistematizării acestor trei artere, sistematizare care le-a mărit, oferindu-le un nou aliniament (pe care-l păstrează şi azi), fiind flancate apoi de noi cartiere de locuinţe.
Citește pe Antena3.ro
Filmul lipsit de sonor a fost realizat de Muzeul de Istorie al Oraşului Bucureşti (astăzi MMB) cu sprijinul Studiourilor de Film «Alexandru Sahia». Pelicula a fost digitizată anul trecut şi este prezentată public în premieră, cu prilejul conferinţei” – aceasta este prezentarea temei oferită de Adrian Majuru.
Despre conferențiar:
Adrian Majuru, istoric, eseist, scriitor și editor român. S-a născut la București, în data de 19 decembrie 1968. Absolvent al Liceului „Zoia Kosmodemianskaia” (astăzi Colegiul Național Școala Centrală, 1989) și al Facultății de Istorie a Universității București. (1997) Debut editorial cu volumul „Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență” (Editura Compania, 2003). De atunci au urmat peste 20 de volume științifice publicate la Editurile Paralela 45, Oscar Print, Compania, ICR, Frank&Time (Germania), 55Tirana (Albania), Adevărul Holding, Litera și Corint. Colaborări la revistele „Observator Cultural”, „Adevărul Literar și Artistic”, „Time Out București”, „Aldine” (România Liberă), „Plural și Cultura” (ICR), „Magazin istoric”, „Istorie și Civilizație” și „Contemporanul”, precum și la cotidiene de prestigiu: „Adevărul”, „Ziarul Financiar”, „Capitalul”, „Jurnalul Național”, „Cotidianul”. A coordonat colecții editoriale la Editura Paralela 45, Vremea și Caligraf, iar în prezent coordonează seriile Antropologie urbană (Oscar Print) și Istorii urbane (Corint) pe latura științifică, precum și colecția de literatură Biblioteca fantastică (Oscar Print). În anul 2013 a înființat „The Journal of Urban Anthropology”, cu apariție semestrială, al cărei redactor șef este.
Opera: Lucrări științifice (selectiv): „De la frici uitate la nopţi prietenoase. Avatarurile oraşului nocturn” (2023); „Copilăria la români. Istorie şi prognoză” (2021); „Francisc Iosif Rainer, Biografia unui proiect de viață” (1874-1944) (2017); „Timpul orașului București” (2017); „Istoria fizionomiei urbane de la copilărie la senectute” (1800-2000), în colaborare cu Elena Olariu; „Minovici. O sută de ani de pionierat” (1850-1950) (2017); „Stadt der Verlockungen – Das vormoderne Bukarest zwischen Orient und Europa” (2013); „Nëpër Bukureshtin Shqiptar” (Bucureştiul albanez), përktheu nga rumanishtja Luan Topciu, traducere din limba română Luan Topciu, „Intelligenda” collection, Shtëpia botuese „55” (2010); „Copilăria la români (1850-1950)” (2006); „Bucureştii mahalalelor sau periferia ca mod de existenţă ”(2003).
Beletristică: „Hoţul din curtea miracolelor” (2023); „Șapte variațiuni pentru flautul fermecat. Cvartet bine temperat” (2011); „Legenda Khazară” (2007); „Destinul din oglindă” (2005, 2017).
Publicistică: „Destin valah” (2009).
Premii și distincții: Premiul Academiei Române, Secția de științe economice, juridice și sociologice, categoria sociologie „Henri H. Stahl” pentru lucrarea „Francisc Iosif Rainer. Biografia unui proiect de viață” (1874-1944) (2019); Premiul „Andrei Oțetea”, Academia Oamenilor de Știință din România, Gala de decernare a premiilor AOSR pentru „Minovici – 100 de ani de pionierat (1850-1950)” (2019); Premiul Special acordat de Uniunea Patronală Imobiliară din România pentru volumul „Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență” (2003); Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler, Categoria H – Cercetarea Științifică în semn de apreciere pentru contribuția deosebită adusă la cunoașterea, conservarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național, pentru excelență în organizarea unor evenimente muzeale de importanță națională (2019); Medalia Meritul Cultural, clasa a II-a, categora F – Promovarea Culturii, pentru contribuțiile deosebite în promovarea culturii și cvilizației românești, pentru realizarea unor programe complexe de mediatizare a acestora atât în țară, cât și peste hotare (2004).
Începând cu anul 2014 este manager al Muzeului Municipiului Bucureşti.
***
Coordonator conferință: conf. univ. dr. Cătălin D. Constantin.
Preț bilet: 10 lei/persoană.
