Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesorul Francesco Guida, profesor emerit al Universităţii Roma Tre, a analizat parcursul tratativelor de pace şi urmările Tratatului de la Trianon în reaşezarea graniţelor în Europa Răsăriteană, implicit recunoaşterea României Mari în frontierele prevăzute de Conferinţa de Pace de la Paris. Partea a doua a Tratatului de la Trianon, cea care defineşte frontierele Ungariei, redimensionată în urma aplicării principiului autodeterminării, stipulează includerea Transilvaniei şi a părţii răsăritene a Banatului în cadrul României. Tratatul a fost semnat la 4 iunie 1920, în Palatul Marele Trianon de la Versailles, de către reprezentanţii Franţei, Marii Britanii, Italiei, Statelor Unite ale Americii, Japoniei, României, Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, Cehoslovaciei şi ai altor nouă state, printre care şi Ungaria. Din partea României, Tratatul a fost semnat de dr. Ion Cantacuzino, ministru de stat, şi de Nicolae Titulescu, ministru de Finanţe. Tratatul a fost ratificat de Marea Britanie în mai 1921 şi de Franţa în iunie 1921. Tratatul a fost ratificat la 17, respectiv 20 august 1920 de Senatul şi Camera Deputaţilor ale României, iar la 30 august 1920 de Regele Ferdinand I.
Prof. Francesco Guida, reputat istoric italian specializat în istoria Europei Răsăritene, îndeosebi în istoria românilor, este profesor emerit de Istoria Europei Centrale şi Răsăritene în cadrul Departamentului de Ştiinţe Politice al Universităţii Roma Tre, departament pe care l-a condus până în decembrie 2018. În perioada 2008–2012 a fost Decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul aceleiaşi Universităţi. Şi-a început cariera, în 1980, ca lector la Universitatea La Sapienza din Roma, avansând apoi conferenţiar la Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia şi profesor la Universitatea Roma Tre. Este un cunoscut şi apreciat expert italian în istoria modernă şi contemporană a României, de care s-a ocupat încă din perioada studiilor universitare, când a elaborat lucrarea de licenţă cu tema Tudor Vladimirescu e la rivoluzione del 1821 nei Principati Danubiani nella storiografia romena, publicată în 1975 în “Rassegna storica del Risorgimento”, pe temeiul cercetării şi documentării întreprinse în România, datorită unei burse de studiu, sub coordonarea profesorului Angelo Tamborra. Acesta l-a îndrumat în domeniul cercetării istorice, atât în Italia, cât şi în perioadele de studiu în străinătate. Profesorul Guida a publicat, în Italia şi în alte ţări, 11 cărţi şi mai bine de 200 de studii şi articole pe teme istorice. Cel mai recent volum al său este o istorie a Europei Centrale şi Răsăritene în secolul XX, apărut la Editura Laterza în 2015: L’altra metà dell’Europa. Dalla Grande Guerra ai giorni nostri. Lucrarea Romania, Milano, 2009, a fost publicată în traducere românească la editura Cartier (2019). În 1987, cartea sa, L’Italia e il Risorgimento balcanico: Marco Antonio Canini, a obţinut premiul “Howard Marraro”, acordat de American Society for Italian History. În 2003, Preşedintele României i-a acordat Ordinul naţional Pentru Merit în grad de ofiţer, pentru activitatea sa ştiinţifică în domeniul culturii şi istoriei românilor. În 2012 a primit diploma pentru merit cultural conferită de Ministerul român al Afacerilor Externe, cu ocazia aniversării stabilirii relaţiilor diplomatice dintre Italia şi România. În 2017, a devenit Doctor Honoris Causa al Institutului de Studii Balcanice al Academiei Bulgare de Ştiinţe. În 2019, a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii “Babeş–Bolyai” din Cluj-Napoca. Este director al Centro Interuniversitario Studi ungheresi e dell’Europa centro–orientale (CISUECO); preşedinte al Associazione italiana di Studi del Sud–Est europeo şi vicepreşedinte al Association Internationale des Études du Sud–Est Européen (AIESEE); preşedinte al Centro romeno–italiano Studi Storici (CeRISS); preşedinte al Associazione italiana di Studi Storici sull’Europa centro–orientale; Asociaţiei italiene de studii istorice privind Europa Centrală şi de Est; director al Centro di Ricerca Interdipartimentale sull’Europa centro–orientale, la Russia e l’Eurasia (CRIERE). Membru al Associazione Italiana dei Romenisti, Associazione Italiana degli Slavisti, Associazione Italiana degli Ucrainisti, Commission internationale des études slaves du Comité international des sciences historiques.
