Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Mama sa, fiică de preot și profesoară de matematică, îi va determina, într-un fel, poezia, în care dimensiunea spirituală se asociază cu referințele matematice. Absolvent de Arhitectură la București, afiliat grupului oniric și boemei aferente, lansat, ca și alți colegi, în suplimentul «Povestea vorbei» condus de Miron Radu Paraschivescu, Daniel Turcea debutează editorial cu volumul de versuri Entropia (1970), în care ecouri din hermetismul matematic al lui Ion Barbu se întâlnesc, într-o sintaxă fluidă, cu elemente budisto-taoiste, stranii și abstruse, ca în unele poeme ale lui Nichita Stănescu”, aprecia, în deschiderea unei minibiografii, criticul și istoricul literar Paul Cernat.
Versuri esențializate, sintaxă modernă
Îi facem loc: „Mai târziu, poetul - marcat de o convertire mistic-ortodoxă aproape simultană cu descoperirea bolii sale incurabile, își va renega drept «îndemonite» asemenea producții. Volumul Epifania (1978), care îi premerge cu un an dispariția, e un revers metafizic al celui dintâi; textele sunt excesiv esențializate. Spre deosebire de poezia tradițional-isihastă a lui Vasile Voiculescu sau de «acatistele» lirice ale unor Paul Sterian sau Sandu Tudor, Turcea (elogiat până azi ca mare poet creștin în mediile ecleziastice, după convertirea sa monahală, la Cernica) are meritul de a găsi o sintaxă modernă pe măsura acestei experiențe mistice, ascetic-transfiguratoare”.
Poeme în grija surorii Lucia
Ultimele acuarele: „Poemele de dragoste rămase în manuscris și păstrate de sora sa, Lucia Turcea, nu modifică prea mult redefinirea sa finală, dar adaugă o dimensiune în plus acestui tip neobișnuit de lirism”.
Sângele meu se desfăcu…
O mostră lirică marca Daniel Turcea:
„Zen
sângele meu se desfăcu
Deasupra - o planare mai lină
aşteptând să se spargă
jos nu înţeleg cum se încâlcesc moale şi reci
forme obscure şi iată
Totul e să ardă o uşă orbitoare
totul e să treci dincolo
din afară în afară prin porii
acestor licheni ce-au iubit
vii şi mai vii încă
amurgul roşu şi stins
când se unduiau
şi vântul
avea tăceri de xilofon şi de ură
dus pe leneşa vale
Scăpare nu mai există
Nu-i decât un nesfârşit Posibil
Unde logica e să te smulgi
de sub ecuaţiile oricărei mişcări
să poţi trăi
vieţi
astfel
nenumărate”
45 de ani s-au împlinit în 18 martie 2024 de la moartea prematură a poetului Daniel Turcea
„Absolvent de Arhitectură la București, afiliat grupului oniric și boemei aferente, lansat, ca și alți colegi, în suplimentul «Povestea vorbei» condus de Miron Radu Paraschivescu, Daniel Turcea debutează editorial cu volumul de versuri Entropia”, Paul Cernat, istoric literar
„Mai târziu, poetul - marcat de o convertire mistic-ortodoxă aproape simultană cu descoperirea bolii sale incurabile, își va renega drept «îndemonite» asemenea producții”, Paul Cernat, istoric literar
