Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Exasperat de rutina din fabrică, Charles a dat bir cu fugiții pentru a-și croi un nume la oraș, în lumea gazetăriei. Semna reportaje din campanii electorale cu pseudonimul Boz, asta până când a publicat, în foileton, prima carte: „Cronicile clubului Pickwick”. Succes copleșitor, la doar 24 de ani! De atunci, viața lui Dickens s-a împletit cu succesul. A avut zece copii, iar ultimii ani din viață i-a petrecut la brațul unei amante cu 28 de ani mai tânără, actrița Ellen Ternan.
Viața secretă a faimosului scriitor englez Charles Dickens este ea însăși un roman ce-ar merita să fie publicat. Născut în familia unor nobili de condiție medie din Portmouth, Hampshire, Charles avea doar 12 ani când a fost nevoit să se angajeze la fabrica de cremă de ghete Warren pentru a putea achita, din bruma de 24 de șilingi pe care-i câștiga pe lună, o parte din datoriile acumulate de risipitorul lui tată la masa de joc. Azvârlită în închisoarea datornicilor, familia Dickens era disperată, când, la niciun an de la această sentință, a primit o parte din moștenirea lăsată de o rudă a lui Dickens senior. A fost salvarea mult așteptată. Nu și pentru micuțul Charles însă, care a fost lăsat să lipească etichete pe borcanele pline cu cremă de ghete. „Niciun sfat, nicio aprobare, nicio încurajare, nicio consolare, niciun sprijin din partea nimănui de care să-mi amintesc, așa că, ajută-mă, Doamne!”, nota viitorul scriitor în jurnalul intim în clipele în care a decis să-și ia soarta în propriile mâini. La 15 ani, așadar, abandona cariera de muncitor necalificat și se angaja băiat bun la toate în biroul unui avocat, de unde, ignorând posibilitatea de a urma studii juridice, a aterizat ca stenograf la tribunal. N-a făcut mulți purici nici aici, preferând aventuroasa meserie de jurnalist. Charles a început să călătorească prin Anglia cu poștalionul - mai ales în timpul campaniilor electorale, când barierele pungilor candidaților la fotoliul de parlamentar se desfăceau mai ușor - și să scrie reportaje pe care le semna simplu „Boz”, pseudonimul care l-a consacrat ca gazetar. Cum această nouă îndeletnicire i-a permis să respire din punct de vedere financiar, Dickens s-a apucat să schițeze primul său roman: „Cronicile din Pickwick”, demers salutar întrucât publicarea în foileton a acestuia i-a adus nu doar o celebritate rapidă, ci și o importantă remunerație. Succesul literar fulgerător nu i-a luat mințile lui Charles, dimpotrivă. El a învățat să-și sporească veniturile rezultate din contractele cu editurile organizând lecturi publice inclusiv peste Ocean.
Cum s-a îmbogățit
La cinci ani de la apariția „Cronicilor din Pickwick”, Dickens devenise o legendă (și) în „Țara tuturor posibilităților”. „În 1841 - consemna biograful Robert Schnakenberg în volumul «Viața secretă a marilor scriitori» (Art, 2017) -, șase mii de oameni s-au înghesuit în portul din New York așteptând ultimele capitole din «Vechiul magazin de curiozități». «A murit Little Nell?», îi întrebau pe marinari pe măsură ce aceștia se apropiau de mal, nerăbdători să afle soarta curajoasei eroine din roman (Da, moare, determinându-l pe Oscar Wilde să glumească: «Trebuie să ai o inimă de piatră ca să citești despre moartea lui Little Nell… fără să izbucnești în râs»)”. Răutăcisme și puseuri de invidie, fără îndoială! „Dickens - mai nota Robert Schnakenberg - devenise atunci un fel de Stephen King al vremurilor noastre, neapreciat de critici (și filfizoni isteți ca Wilde), dar adorat de legiuni de fani înfocați”. „Nu credem în durabilitatea faimei sale”, apreciau și exegeții revistei Saturday Review în 1858. „Copiii noștri - mai apreciau aceștia - se vor întreba ce-a fost în mintea strămoșilor lor atunci când l-au pus pe Dickens în capul listei romancierilor acelor vremuri”. Timpul nu le-a dat însă dreptate, opera britanicului fiind apreciată nu doar de cititorii amatori, ci și de cei profesioniști precum Tolstoi, Henri James ori Dostoievski. Dickens avea, potrivit biografului Robert Schnakenberg, și extraordinare abilități de afacerist. „Ideea de a-și publica romanele în foiletoane a fost a lui, la fel ca și strategia diverselor versiuni de publicare și republicare a scrierilor în fel și fel de «ediții speciale». Acest talent l-a transformat pe Dickens într-un om avut. Bine, publicând în foileton, însăși dimensiunea cărților scrise a contribuit la rețeta financiară. Or, Charles a creat romane de câte 800 de pagini!”.
Pasiunea pentru cumnățică și amanta abandonată pe șine
Dar să dăm curs unor întâmplări mai puțin cunoscute din viața lui Charles Dickens, unele bizare, altele de-a dreptul scandaloase. În 1837, de pildă, când cumnata sa, Mary Hogarth, a murit la doar șaptesprezece ani, Dickens a avut reacții cel puțin ciudate, de parcă-i murise aleasa inimii (Catherine Hogarth, femeia care avea să-i dăruiască zece copii): a tăiat o șuviță din pletele fetei și a pus-o la păstrare într-o cutie, apoi i-a scos un inel de pe deget și l-a introdus pe propriul deget (a purtat acest talisman toată viața!). Ca și când n-ar fi fost destul, Dickens a cerut (și a primit) câteva haine purtate de ghinionista Mary pe care le-a pus sub lacăt în altă cutie. Le scotea din când în când și se uita la ele, această extravagantă acțiune petrecându-se și la doi ani de la tragicul eveniment, exasperându-și astfel nevasta. „Atașamentul” nebun pentru fosta cumnată nu s-a oprit aici. Scriitorul a lăsat scris cu limbă de moarte să fie înmormântat alături de Mary, în același cavou. „Nu se știe dacă s-a întâmplat ceva între Charles și Mary, cât aceasta a fost în viață, cert e că biata Catherine n-a fost tocmai fericită. Nici ea, nici cei zece copii pe care i-a avut cu Dickens”, specula pe această temă biograful Robert Schnakenberg. De altfel, scriitorul avea să se despartă până la urmă de Catherine în 1858, după ce a cunoscut-o pe Ellen Ternan, o actriță de optsprezece ani. I-a fost acesteia amant și sponsor, iar gurile rele au răspândit zvonul potrivit căruia fâșneața lolită i-ar fi făcut lui Charles și un copil. Pentru a evita scandalurile - între cei doi amorezi era o diferență de vârstă de douăzeci și opt de ani! -, călătoreau împreună, dar sub nume false. În 1865, la revenirea dintr-o escapadă în Franța, trenul în care se aflau Dickens și Ellen Ternan a deraiat undeva între Dover și Londra, iar pentru a evita să fie surprinși împreună, Charles a fugit pur și simplu de la locul accidentului, părăsindu-și iubita printre fiarele contorsionate. N-a uitat însă să-și ia la subraț manuscrisul romanului Dombay și fiul! „Dickens nu și-a revenit niciodată complet în urma rănilor suferite în accidentul de tren. Coroborate cu efortul depus în timpul nesfârșitelor lecturi publice, acestea i-au scurtat fără îndoială viața. La 9 iunie 1870, la exact cinci ani de la deraierea acelei locomotive nenorocite, Dickens avea să facă infarct. Avea 58 de ani”, mai amintea Robert Schnakenberg. Scriitorul n-a fost înhumat însă lângă Mary Hogarth, ci, împotriva dorinței sale, a fost înmormântat în Abația Westminster, în Colțul Poeților.
Superstiții, metehne, curiozități
Charles Dickens a fost un individ care a suferit de tulburare obsesiv-compulsivă. De exemplu, nu se apuca de scris până ce masa, scaunele și restul mobilierului nu erau așezate într-o ordine precisă. „Petrecea ore în șir aranjând și rearanjând fotoliile, mai ales când era oaspetele cuiva sau locuia la vreun hotel scump”, dezvăluia biograful Robert Schnakenberg. Dar să nu vă închipuiți că autorul romanului David Copperfield își folosea imaginația pentru a-și amenaja mereu altfel odaia de lucru. Nici pomeneală! El potrivea masa și scaunele fix cum erau ele aranjate în biroul de acasă. Mai mult decât atât, Dickens era obsedat de anumite superstiții. Atingea toate lucrurile cu care era nevoit să intre în contact de câte trei ori - „pentru noroc!” -, considera ziua de vineri ca fiind singura zi fastă și părăsea întotdeauna Londra cu puțin timp înainte să-i fie publicat un nou roman. „Foarte interesante erau și obiceiurile lui de somn - mai evidenția Schnakenberg. Dickens insista să doarmă cu capul întors spre Polul Nord. De ce? Apropiații lui au susținut că, chestionat în legătură cu acest subiect, Charles le-ar fi explicat că doar în această poziție s-ar alinia perfect la câmpurile magnetice ale planetei, câmpuri responsabile cu influența pozitivă asupra creativității”. Cu alte cuvinte, Charles Dickens credea că dacă sforăie cu capul spre Polul Nord inspirația nu-l va părăsi niciodată.
Hipnotizator, interpret de vise, opioman
Atras de hipnoză prin intermediul medicului britanic John Elliotson, unul din primii adepți ai stetoscopului, Charles Dickens a devenit atât de preocupat de această pseudoștiință încât a început s-o practice el însuși. „Hipnotiza oameni la petreceri sau prieteni șicanați de mici indispoziții. Era cunoscut chiar și pentru câteva miracole. În 1844 a preluat cazul unei anume Madame de la Rue, care suferea de puternice atacuri de panică ce îi făceau mușchii feței să se contracte dureros. După doar câteva săptămâni de tratament, Dickens a reușit să o facă să se relaxeze, să aibă un somn liniștit și să ducă o viață normală. Pacienta a continuat ședințele pentru o vreme, încercând să identifice rădăcina problemei prin interpretarea viselor, un alt hobby al lui Dickens”, devoala biograful Robert Schnakenberg. Bizareriile scriitorului nu se opreau însă la puterea de a hipnotiza. Suferind de astm, el își trata afecțiunea într-un mod deloc științific: se îndopa cu opiu!
O atracție nesănătoasă
„Forțe invizibile mă atrag către morgă!”. Așa și-a motivat Charles Dickens, la Paris, vizitele dese la morga orașului de pe Sena, unde petrecea zile la rând observând atent cadavrele amărâților nerevendicați de nimeni. Ba i-a dat și un nume acestei fascinații morbide: „atracție față de repulsie”. Aceeași atracție îl îmboldea să viziteze scenele unor crime celebre și să stăruie asupra detaliilor cu o curiozitate la fel de ciudată ca a contemporanului său Edgar Allan Poe.
210 de ani s-au împlinit pe 7 februarie 2022 de la nașterea scriitorului britanic Charles Dickens
Charles Dickens a investit o mică parte din averea sa într-un ziar radical, Daily News. În primul număr (ianuarie 1846) a scris un articol în care pleda pentru educație, libertate religioasă și egalitate în fața legii. Ziarul n-a avut succes
Charles Dickens a scris 18 romane (plus unul neterminat - „The Mystery of Edwin Drood”), a avut zece copii și o amantă cu 28 de ani mai tânără
