x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Cultură S-a dus ultimul mohican, din familia marilor umoristi romani

S-a dus ultimul mohican, din familia marilor umoristi romani

25 Ian 2013   •   11:51
S-a dus ultimul mohican, din familia marilor umoristi romani
Dan Mihaescu a parasit scena vietii, joi seara, la varsta de 79 de ani.

A lucrat cu stele (e adevărat, a avut noroc şi că le-a întâlnit) şi ne-a îmbogăţit cu o arhivă de aur a umorului de calitate, din care fac parte nume cereşti, de la Toma Caragiu până la Dem Rădulescu. A făcut lumea să râdă, de teamă să nu plângă el! Şi a fost optimist pana in ceasul din urma. Pentru Dan Mihaescu, „televiziunea (substantiv feminin) a insemnat o dragoste la prima vedere, lunga cat o viata de om, din pacate nu intotdeauna reciproca”.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor, al Uniunii Cineastilor si al Uniunii Ziaristilor Profesionisti. A avut atestat ATM de regizor artistic cat. I
        
A primit numeroase dinstinctii si premii. In februarie 1997, in Sala de Marmura a Cercului Militar National i s-a acordat Premiul National de Umor cu numele mesterului Tudor Musatescu
       
A fost rasplatit de Ministerul Culturii si Cultelor cu Titlul de Excelenta a Culturii Romanesti (aprilie 2001)
        
In 2003 a primit, la Premiile APTR, distinctia de OMAGIU pentru emisiuni de tezaur la TVR.
         
Pe 7 iulie 2003 a fost decorat cu Ordinul National „Serviciul Credincios” in grad de Cavaler.

A primit Premiul I la Festivalul National al Umorului „Constantin Tanase”, in 2008 (la Vaslui), pentru spectacolul „Harap-Alb cu... picatele”

„Nu există un actor în România care să nu fi  jucat într-o emisiune făcută de mine. Am făcut profesia asta timp de 50 de ani şi, credeţi-mă, e greşit spus că eu l-aş fi lansat pe cutare. Nimeni nu poate face asemenea minuni! Cu siguranţă, am deschis o uşă. Iar dincolo de acea uşă este publicul. Acolo actorul rămâne singur. Dacă primeşte aplauze, înseamnă că trebuie să rămână pe scenă!”, spunea Dan Mihaescu.
 
Printre filmele regizate de Dan Mihaescu se numara: "Cum ne-ar vrea barbatii?!" (1982), "Cine rade la urma (1977)", "Avocatul (1976)", "Primarul activ (TV) / (1976)", "Un text cu bucluc (1976)", "Administratorul de bloc (1973)", "Sorcovitorul...voluntar (TV) / (1973)", "Interviu cu un idol (TV) / (1972)", " Antinevralgicul (1970)", "Sectia corectionala (1970)".

Pe rand, mari actori, regizori si iata ca si „ultimul mohican, din familia marilor umoristi romani” – cum l-a denumit maestrul Ion Lucian pe Dan Mihaescu – ne paraseste, pentru a primi aplauze divine. Asa cum scria in cartea sa „Am mintit poporul cu televizorul”, poate ca pe micul ecran ar trebui sa se faca urmatorul anunt: „In numele celor absenti, va cerem scuze. Ei au murit! Si noi o sa ne gandim inca o data la marile nedreptati ce ni se fac...”

Pentru cei care se mai intreaba cine a fost Dan Mihaescu, se pot apleca peste aceste randuri scrise chiar de „ultimul mohican, din familia marilor umoristi romani”: „Am fost copilul unui secol bolnav, cu nesanşa de a mă naşte într-o parte de lume unde, ani mulţi, s-a experimentat pe oameni un sistem asocial, conceput de genii ale răului, măcinând vieţi, deturnând destine, inversând valorile, pervertind suflete, siluind conştinţe. N-am fost nici victimă, nici călău, poate doar un cobai ceva mai rezistent. Şi totuşi, cu o viaţă interesantă. Începută în regat, continuată în republici populare, apoi socialiste, cu regim de gulag, ajungând astăzi la statul de drept, de drept comun, postrevoluţionar, şi gândind la dreptatea lui Nicolae Iorga, care a spus că la o revoluţie, filozofii tac, martirii mor şi gunoaiele ies la suprafaţă. În timpul vieţii mele, am alergat de nebun prin două secole, 20 şi 21, prin două milenii, 2 şi 3, nu mai ştiu când şi cum am ajuns un om care aduce râsul. Poate am moştenit de la mama mea, un anume simţ al umorului, amestecat de multe ori cu sarea din lacrimă. Oricum, aceste rânduri nu se vor despre itinerarul unui vehicul plin cu regrete. Prin viaţa mea, ca o alee lungă, au zăbovit oameni importanţi, mulţi artişti nepereche, pentru care am scris, pe care i-am filmat, lăsând în urma noastră dovezi eterne că românul ştie de glumă. Am avut norocul să trăiesc între Oameni-Oameni şi, din fericire, m-am vaccinat adesea cu ser anti-jigodie. Multe din zilele mele senine au purtat nume de femei frumoase şi m-au onorat cu prietenia lor mai toţii actorii cu stea în frunte, ai acestei ţări triste, plină de umor, vorba poetului".

Dumnezeu sa-l aiba in paza!






×
Subiecte în articol: dan mihaescu umorist arhiva