Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Începutul îl rezervăm unui nume făcut celebru în lume de o fată ambițioasă și frumoasă cu care se mândrește întreaga Românie: (Simona) Halep. Etnologul Gheorghiță Ciocioi are cuvântul: „Este un nume preluat din turcă. Halep/Haleb este, de fapt, numele orașului Alep, Siria, în această limbă. Halebli, Halepliu, Halipliul etc., în documente românești - originar din Alep.” Să înțelegem că Halepii își trag rădăcinile din Levant? „Un pic de răbdare. Ca nume de unitate de măsură otomană de lungime, halep-ul/haleb-ul - cotul de Alep (69 de cm.) este întrebuințat rar la noi în trecut. În Balcani (dar și în Turcia) s-au folosit aproape exclusiv numirile de cotul de Bazar, ori arșinul.”
Cu turmele în Halepi
În completare: „Mai nou, numele de Halep, la aromâni, e legat de o mică localitate de păstori din provincia Xanthi, aproape de granița cu Bulgaria (în dreptul localității Batak și Peștera, o zonă în care au locuit/locuiesc vlahi), ce a purtat vreme de mai multe veacuri numele turcesc de ... Halep/Χαλεπ (mai apoi, Halepi/Χαλεπι). Așadar, familia Halep își va fi avut pe vreunul din strămoși - petrecând poate o vreme (cu turmele) - cândva la Halepi (astăzi, localitate aproape părăsită). Nume ajuns și în Dobrogea (via Cadrilater).”
Sighet/Szeged - ostrov/insulă
Mai departe, un nume cu rădăcini maghiare: Sighet. „Atât Sighetu Marmației, cât și orașul Szeged (Seghed/Seghedin) din Ungaria de astăzi își trag numele de la locul în care s-au format: pe/lângă un ostrov de la confluența unor ape (Tisa și Iza/Tisa și Mureș). Sziget (magh.) - ostrov, insulă. O numire maghiară așadar, tot așa cum am păstrat Ostrov din slavă pentru așezări din partea de sud a țării (Dobrogea, Oltenia).”
Neamț/nemțălău = om mut
Și un cuvânt cu ecouri slave: „neamț”. „Este un împrumut din slavă (nemeța). Numire a germanilor de către slavi. În tălmăcire: om mut. O persoană care nu îți înțelege deloc limba și nu poate răspunde ceva inteligibil atunci când i te adresezi. Termen ce a circulat la noi și în Balcani și cu terminație turcă: nemțoolu (nemțălău).”
De la Cina cea de Taină, la cenaclu literar
Imediat, un termen sofisticat: „cenaclu”. „Astăzi, cu înțelesul de întrunire de literați. Cel mai adesea împărtășind aceleași idei, aparținând aceluiași curent literar. Termenul inițial are legătură cu Cina cea de Taină, ultima cină a Mântuitorului cu apostolii, reuniți în Foișor (odaia/încăperea de sus). Tot acolo, peste apostolii strânși laolaltă se va pogorî Duhul Sfânt. Ieronim, traducând Biblia în latină, va folosi pentru locul Cinei celei de Taină numele de cēnācŭlum/ coenaculum (din cena/coena, lat. - cină). Casele romane, altfel, aveau o sufragerie pentru cină (masa principală a zilei), adeseori situată la etaj, unde se reunea întreaga familie (uneori și oaspeții acesteia). Franța va fi cea care va da din nou viață, în urmă cu două veacuri, numelui dat, în legătură cu întrunirile literare. O cu totul altă cină, împărtășire...”.
Ciuliți urechile!
Dar ibric, de unde (ni) se trage acest cuvânt ce (ne) pare astăzi indispensabil? „Este un termen intrat în română din turca otomană. Un împrumut în această limbă din persană (prin intermediul arabei). În medio-persană ābrīk (vas din care se) toarnă apă. Cuvânt compus: āb - apă; rēχtan - a curge, a turna. Forma persană modernă este ābrīz (având același sens).” Tot aici, o expresie populară - „a ciuli urechea/urechile”: „Are sensul de a asculta cu atenție încordată, a căuta să auzi, pricepi ceva. Ciuli e o formă de trecut a verbului sud-slav ciuia = a asculta, a auzi (de exemplu: ciuli sme, ciuli ste, ciuli sa, ciul săm/ am auzit, ați auzit, au auzit, eu am auzit etc.).”
Brânză de Brăila
O expresie uitată: „Brânză de Brăila”. „Etichetă dată de turci acestui produs românesc. În fapt, era vorba nu de brânză de Brăila, ci de brânză încărcată în acest oraș-port, comerțul Munteniei și Moldovei făcându-se până târziu doar cu Imperiul Otoman, orice alt export necesitând o aprobare specială de la Stambul. Mierea, cheresteaua, grâul și sarea din Țările Române erau, de asemenea, nespus de apreciate pe Bosfor.”, ne-a mai lămurit Gheorghiță Ciocioi.
Cusur - dinspre arabă, via turcă
Dar cuvântul „cusur” - de unde l-am preluat? „Este un termen împrumutat din limba turcă. La origine, un cuvânt arab: ḳuṣūr - lipsă (rădăcina ḳṣr). Din verbul arab ḳaṣara - a fi fost scurtat/retezat/ insuficient/ incomplet. O imperfecțiune. Meteahnă, neajuns, defect, ceva neîntreg.”
Maimuța controversată
Iată și-un termen cu origine controversată: „maimuță”. „Cuvânt intrat în română cel mai probabil prin intermediul limbilor turcice - întâlnit și în cumană - maymun [Codex Cumanicus, 1303]. Preluat de acestea din arabă: māymūn - animal apropiat, cunoscut. O posibilă evoluție, după părerea unor cercetători, din maymūn - fericit (rădăcina arabă ymn). Se crede, totodată, că termenul arab ar proveni din forma greacă μιμώ - de la a mima (Du Cange, Glossarium Mediae et Infimae Graecitatis p. 935). Înregistrarea foarte târzie (și întrebuințarea foarte rară) în greaca bizantină trimite însă către o preluare a cuvântului dat din arabă.”
De ce romii/țiganii se distrează mai mult și muncesc mai puțin
Pe-asta o știați? „La Răstignirea Domnului, țiganii au fost trimiși după piroane, acestea găsindu-se destul de greu în acea vreme. Întorcându-se pe Golgota, au ascuns 2-3 dintre ele în păr, făcând astfel ca suferința Mântuitorului să fie ceva mai mică. Drept răsplată, au primit darul de a se osteni mai puțin pe pământ și de a petrece mai mult (Despre țiganii din Bulgaria, 1930).” (tot dinspre Gheorghiță Ciocioi)
Nume cu înțeles uitat
Filip - iubitorul de cai
„Din greacă, Φίλιππος - iubitor de cai. Nume al unui apostol din Evanghelie. Dat adeseori pruncilor născuți de ziua Sfântului Filip (14 nov.). Devenit nume de familie (Filipescu, Filipaș etc.). Răspândit în întreaga țară.”
Miu Haiducu’ - olteanu’ arab
„Perioada anilor ‘60 avea să fie una a glorificării conducerii comuniste. Cu un trecut și o carte de vizită de invidiat, desigur... Iar mai potriviți pentru o astfel de îndreptățire nu puteau fi alții decât haiducii: luau de la bogați și dădeau la săraci. Exact ceea ce făcuse și partidul - prin confiscarea averilor păturii burghezo-moșierești. Pe scurt: în epocă, se vor tipări nu puține cărți, romane chiar, pe lângă unele balade celebre - cu chenar roșu de acum. Miu, oltean fiind, va fi privilegiat... Greu de numărat broșurile închinate personajului în cauză.”
De la… Haramiu
Tot aici: „Doar că Miu, olteanul, al florilor etc., nu era Miu, ci Haramiu. Un nume turcesc (harami), preluat din arabă, pentru haiduc, tâlhar, bandit. Termen folosit peste Dunăre cu același sens (haramio, haramia - haiduc, tâlhar). O prescurtare, fără doar și poate, a numelui dat, simțindu-se nevoia, totuși, tălmăcirii acestuia: (Hara)miu haiducu’. Un fel de haiduc al haiducilor. Altfel, baladele bulgărești, pe lângă haramii, mai cântă o mulțime de voievozi. Oarece haiduci locali ceva mai patrioți ...”.
Kursk - nume de oraș rusesc în tălmăcire românească
„Kursk este un oraș situat la aproximativ 500 km sud de Moscova. În 1918, aici s-a aflat sediul guvernului provizoriu muncitoresc și țărănesc al Ucrainei. Traversat de râul Kur, de la care își trage numele - Kursk. Kur se presupune a avea o origine fino-ugrică: kurya - albie îngustă de râu.”
„Halep este un nume preluat din turcă. Halep/Haleb este, de fapt, numele orașului Alep, Siria, în această limbă.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Ca nume de unitate de măsură otomană de lungime, halep-ul/haleb-ul - cotul de Alep (69 de cm.) este întrebuințat rar la noi în trecut.”, Gheorghiță Ciocioi
„Mai nou, numele de Halep, la aromâni, e legat de o mică localitate de păstori din provincia Xanthi, aproape de granița cu Bulgaria, o zonă în care au locuit/locuiesc vlahi.”, Gheorghiță Ciocioi
„Inițial termenul cenaclu avea legătură cu Cina cea de Taină, ultima cină a Mântuitorului cu apostolii, reuniți în Foișor (odaia/încăperea de sus).”, Gheorghiță Ciocioi
„Maimuță este un cuvânt intrat în română cel mai probabil prin intermediul limbilor turcice - întâlnit și în cumană - maymun [Codex Cumanicus, 1303].”, Gheorghiță Ciocioi
