Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un roman atipic. Alura de gigolo sicilian. Castigator, la Cannes, al premiului suprem pentru scurt-metraj al francezilor: Palme dâOr, pentru "Trafic". Fara fite hollywoodiene, desi pe malurile Dambovitei figurile-s la mare moda, ai, n-ai premii. Il cheama Catalin Mitulescu, e regizor de film si, sa fie clar, n-are nici o legatura de rudenie cu Decebal Mitulescu.
CLAUDIA DABOVEANU
"Un cartus de Kent si un pachet de cafea", "Visul lui Liviu", "Apartamentul", "Stejarii verzi" si "Trafic" sunt cele cinci scurt-metraje care ruleaza "la pachet" pe marile ecrane ale patriei. Nu stim pentru cata vreme, dar chiar merita sa le vedeti. "Trafic"-ul lui Catalin este singurul care nu reflecta realitatea romaneasca in toata "splendoarea" ei. Un film remarcat si premiat de un juriu exigent si compozit.
Catalin Mitulescu: In comparatie cu primele doua, "Trafic" e un film destul de static. Cineva sta in masina lui si cam atat. Majoritatea timpului ne-o petrecem stand. In schimb, in capul nostru umbla gandurile foarte rapid, necontrolat. Cam asta se-ntampla-n "Trafic".
Parea un film foarte usor, dar s-a dovedit a fi unul foarte greu, pentru ca am filmat in trafic, in Bucuresti, cu soferi nervosi, pe o temperatura groaznica, de 40 de grade... Cum e sa blochezi taficul pe Campineanu, pe la ora 2:00 dupa amiaza? A fost un stres cumplit, echipa de filmare n-avea loc la umbra... Am lucrat in tensiunea asta opt zile.
Scenariu riscant
Ideea scenariului o am de mai mult timp. A avut diferite forme, dar povestea fiind putin spectaculoasa - e vorba despre un om cu el insusi, personaj care 90% din film si-l petrece singur in masina - nu suna prea bine pentru o pelicula. Era riscant, putea sa fie plictisitor, sa treaca neobservat. Si atunci, dificultatea era de a crea acest personaj, care sa povesteasca spectatorului ce gandeste, ce face. De asta l-am facut abia acum si-mi pare bine ca l-am facut, ca-mi placea foarte mult subiectul si... se pare ca mi-a iesit.
Filmul meu vorbeste despre niste lucruri care ne preocupa pe toti, si anume importanta pe care o dam anumitor lucruri care de fapt n-au nici o importanta si cum tratam lucrurile cu adevarat importante. Cum ne petrecem minutele, orele. Ce facem cu timpul nostru. Cred ca alt motiv pentru care filmul a fost apreciat e modul in care a fost realizat: prin mijloace foarte simple, curat si cu un limbaj cinematografic performant. N-a fost nimic deosebit, au fost pur si simplu 15 minute de cinema de calitate. La Cannes e asa, ca la un campionat mondial de fotbal, se selectioneaza pe grupe. Eu am concurat cu toata Europa de Est si cu Rusia. Din fiecare zona de pe Glob a fost cate-un film. Au fost 10 filme.
Le-am vazut, erau interesante ca subiect, foarte actuale politic, dar juriul a ales sa dea premiul unui film care nu rezista prin implicare politica. Mi-am spus ca daca principalul criteriu al juriului va fi calitatea filmelor, atunci eu o sa iau marele premiu.
Precum cersetorii in intersectie
Chestia asta care se-ntampla pana acum venea din doua parti: ei se asteptau la genul asta de subiecte, ca erau spectaculoase, dar vina era si a noastra, pentru ca veneam in intampinarea lor. Faceam exact ce face un cersetor intr-o intersectie: isi arata partile urate ca sa impresioneze. Ma bucur ca ati sesizat acest lucru. Pentru ca toti ne plangeam ca suntem vazuti intr-un anumit fel. Credeam ca doar aratand tot felul de ciudatenii o sa fim bagati in seama, si iata, acum de dovedeste ca nu. La Cannes conteaza universalitatea povestii. Culmea e ca eu am facut acest film bazandu-ma pe o experienta de viata de aici. Pe scurt, un broker de succes trece brusc de la 500 de dolari pe luna la 5.000 de dolari pe zi. Pe mine m-a interesat si am vrut sa fac un documentar despre el. "Trafic" s-a nascut din aceasta poveste, care m-am gandit ca va fi "gustata" mai ales la festivaluri. In Franta vad c-a fost inteleasa.
Hm... Purta un costum de marinar... O sepcalie... E un tip foarte orgolios, caruia nu-i place sa vorbeasca decat in limba rusa, desi stie si franceza, si engleza. Dar comunici cu el foarte bine, in doar cateva cuvinte. Imi place foarte mult, a fost o emotie speciala.
Scurtmetrajul e un gen aparte, dar lungmetrajele iti asigura un anume dialog cu publicul. Acum am un proiect de lungmetraj. O tragi-comedie cu anumite nuante de sublim, de absurd.
Filmarile incep anul viitor. E vorba despre o eleva in ultimul an de liceu si despre fratele ei mai mic. Iubirile ei, iubirile lui, relatia lor, gelozie, tradare... L-am inscris deja la CNC. Mai mult nu pot sa spun.
