Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In holul de la Palatul festivalului, la iesirea de la film, ieri-seara, lumea se ingramadea in jurul unor televizoare care transmiteau noutati pe marginea scandalului Dominique Strauss-Kahn. Faptul ca directorul FMI, omul in care multa lume vedea favoritul viitoarelor alegeri prezidentiale, e implicat intr-un stupid scandal sexual, a bulversat Franta. Se pare ca 'Afacerea DSK' a depasit orice fictiune. Din nou, viata bate filmul. Calamburistii locului au si propus inlocuirea 'festivalului Cannes' cu 'festivalul Kahn'! Ironia sortii, DSK il va eclipsa, vrand-nevrand, si pe Sar-kozy, despre care va rula maine un film (al carui regizor a declarat, cu invidie, despre povestea lui Strauss-Kahn: 'Nici un scenarist n-ar fi putut imagina asa ceva! E o lovitura de trasnet!')...
Filozofi si scriitori, dar mai ales psihiatri si psihanalisti se intrec sa analizeze, pe larg, resorturile secrete ale unei 'sinucideri politice', ale unui 'gest nebun de eliberare totala', ale 'adictiei sexuale', ale 'seductiei patologice' s.a.m.d.! Daca ar aparea acum 'Jurnalul unei cameriste' (americane), probabil ca ar avea mai mare succes decat filmul lui Bunuel cu acelasi titlu (de romanul lui Octave Mirbeau nici nu mai vorbesc)!
Dar psihiatrii ar avea mult de lucru privind si unele filme din festival, veritabile fise clinice pentru diverse patologii, toate invartindu-se, mai mult sau mai putin pudic, mai mult sau mai putin morbid, in jurul aceleiasi obsesii ca aceea care l-a coborat pe DSK din avion: sexul.
De pilda, cateva subiecte elocvente, din competitie. Intr-un film australian de debut ('Sleeping Beauty', de Julia Leigh) o fata – si tanara, si frumoasa, si relativ studioasa – se angajeaza, pentru un ban in plus, intr-o slujba ciudata: bea seara un somnifer, devine 'frumoasa adormita', iar dimineata pleaca la treaba (mai are si un alt serviciu la un birou); peste noapte, diversi domni de varsta a treia si a patra dispun de corpul ei (scuze, dar citez replica repetata cel mai des in film, de patroana afacerii: 'Fara penetrare'). Un cinema voyerist, s-ar putea spune. Celalalt film de debut al competitiei ('Michael', al austriacului Markus Schleinzer) are ca subiect pedofilia. Michael, un agent de asigurari ireprosabil, stimat si ordonat, tine inchis un copil de 10 ani si se pregateste sa mai rapeasca inca unul...
O privire descriptiva si distanta, demontand cu o ireprosabila raceala (reprosabila insa in plan artistic), ce se poate ascunde dincolo de asa-numitul 'mit social al normalitatii'... Poate crede cineva ca astea au fost cele mai bune filme de debut din lume in 2011? Prin comparatie, filmul tanarului francez Bertrand Bonello, tot din competitie, pare o poveste cuminte si plina de pitoresc: despre o casa de toleranta de la 1900 ('L’Apollonide' se cheama filmul, reproducand numele unei 'Cruci de piatra' de mare lux), cu decoruri somptuoase, cu costume ('cusute de mana') din matasuri si dantele, cu clienti distinsi in ciudateniile lor, cu fete care lucreaza cu eleganta de gheise, din zori si pana in noapte, chiar daca impovarate de datorii si pandite de sifilis... Un portret de grup cu un susur romantic, ca si cand filmul s-ar fi putut numi si 'Unde sunt bordelurile de altadata?'...
Ramane de vazut daca juriul lui Robert De Niro va fi sensibil la acest tip de cinema 'obsedat textual'. Sau nu. Din fericire, competitia continua, si mai sunt cativa mari regizori de vazut: Kaurismaki, Cavalier, Almodovar, Lars Von Trier...
Citește pe Antena3.ro
