Geo Saizescu, regizorul care şi-a iubit toate filmele

Maestrul filmului de comedie a decedat luni. În noiembrie ar fi împlinit 81 de ani
A murit cineastul Geo Saizescu. S-a mutat pe celălalt tărâm. Plecarea lui, aşa cum spunea actorul Horaţiu Mălăele, “face ca umorul românesc să-şi şteargă o lacrimă grea”. În noiembrie ar fi împlinit 81 de ani. I-a fost drag să muncească. Se considera un “un inventator de gânduri, idei şi sentimente”, precum spunea anul trecut pentru Jurnalul Naţional, cu prilejul împlinirii a 80 de ani. Atunci Geo Saizescu mărturisea: “De anul trecut până acum am încercat să fac multe, urmărind încheierea unor scenarii şi ducerea unor tratative pentru a intra într-o producţie cu unul din scenariile pe care le-am scris mai demult. Am o consecvenţă, dacă am scris o dată nu mă las până când nu fac produsul (...). Pentru că am făcut filme de succes, oamenii aveau sentimentul că eu tot timpul intru din film în film. Nu, domnule. Am stat şi trei-patru ani. După «Doi vecini» şi «Un surâs în plină vară» am stat aproape patru ani! Acum am satisfacţia că la anul se împlinesc 50 de ani de când am făcut «Un surâs în plină vară», se împlinesc 40 de ani de când am făcut «Păcală», se împlinesc 30 de ani de când am făcut «Secretul lui Bachus». Nişte aniversări ale unor filme care rezistă în timp şi am avut ca satisfacţie, când am fost la Comedy Cluj, ca o sală de 1.000 de inşi să aclame «Balul de sâmbătă seara». Bucuria mare a fost că în sală jumătate erau tineri. Tinerii vibrau la povestea unui tânăr cu 43 de ani înainte, care voia să aibă şi el primele sentimente de dragoste, de bucuria de a fi. Am avut o revelaţie, filmele dacă au suflet permanent rămân permanente. Sunt un inventator de gânduri, idei şi sentimente”.


Maestrul filmului de comedie din România a decedat luni, 23 septembrie, la Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta” din Bucureşti. Sicriul cu trupul neînsufleţit al regizorului Geo Saizescu va fi depus, azi, de la ora 11:00, în foaierul Teatrului Odeon, urmând să fie înmormântat, potrivit Agerpres, joi, la Cimitirul Bellu.

Geo Saizescu, cel care a regizat filme, a scris scenarii şi chiar a jucat în unele producţii cinematografice, s-a născut la 14 noiembrie 1932, în comuna Prisăceaua, judeţul Mehedinţi. Printre cele mai de succes comedii regizate de Geo Saizescu se numără “Un surâs în plină vară” (1963), “Astă seară dansăm în familie” (1972), “Păcală” (1974), “Secretul lui Bachus” (1984). Filmografia lui include alte multe pelicule: “Doi vecini” (1959), “La Porţile Pământului” (1965), “Balul de sâmbătă seara” (1968), “Eu, tu şi Ovidiu” (1977), “Grăbeşte-te încet” (1981), “Sosesc păsările călătoare” (1984), “Secretul lui Nemesis” (1985), “Harababura” (1990), “Călătorie de neuitat” (1994). Cele mai recente filme pe care le-a făcut sunt “Iubire elenă” (2010) şi “A doua şansă” (2011). În 2006, când lansa filmul “Păcală se întoarce”, Geo Saizescu spunea că acest personaj, Păcală, este “o chintesenţă a inteligenţei şi umorului naţional”, înfruntând prostia omenească.
El declara că şi-a iubit toate filmele, niciunul nefiind mai presus decât altul. A regretat că totuşi nu a făcut şi mai multe filme...

Artiştii îl deplâng
Dispariţia lui Geo Saizescu a întristat multă lume: oameni de cultură, politicieni, oameni de rând. Mediafax transmite reacţiile unora dintre ei.
Sebastian Papaiani: “Geo Saizescu a însemnat întreaga mea perioadă de viaţă tânără. L-am cunoscut în Institutul de Teatru şi Cinematografie, avea o minte strălucită, deosebită (…), un elan şi o putere de muncă excepţionale. Avea şi acum proiecte ¬ şi nu unul, ci mai multe, acum la vârsta de 80 de ani... Eu am început filme cu el prin ‘62-’63, lucrând până de curând”.

Horaţiu Mălăele: “Plecarea lui Geo face ca umorul românesc să-şi şteargă o lacrimă grea. Drum luminat, frumos om!”.

Vladimir Găitan: “Geo Saizescu a însemnat foarte mult pentru mine... Eu am jucat cu el în câteva filme; m-a onorat şi m-a invitat şi distribuit în filmele lui. Deci am avut o relaţie mai mult decât superbă... Îl regret...”.

Mircea Diaconu: “Era un om care ne-a părăsit... A fost şi unul dintre regizorii noştri şi prietenii noştri... Era un prieten, era un om cald, un om bun... Se duc, se duc şi parcă nu vine destul din urmă”.

Laurenţiu Damian, regizor, preşedintele Uniunii Cineaştilor: “Ultima mea întâlnire cu maestrul Geo Saizescu a fost la o emisiune de televiziune despre filmul documentar. Sigur că o să vă întrebaţi ce legătură era între maestrul comediei româneşti şi filmul documentar, dar am descoperit un film realizat în ’70 despre un mare artist plastic, filmul se numea «Simfonie în alb. Viorel Mărginean» şi întâlnirea cu maestrul Saizescu a fost un regal. Este o mare pierdere pentru Uniunea Cineaştilor, este o mare pierdere pentru cei care au râs, au zâmbit, s-au bucurat la filmele lui, de la «Astă seară dansăm în familie» culminând cu «Păcală», care atunci a avut peste 9 milioane de spectatori... Vom participa alături de durerea familiei şi vom pregăti la Uniunea Cineştilor evenimente care să reamintească memoria unui om special, unui profesor extraordinar, căci a întemeiat o şcoală, o facultate şi a pus bazele unei comedii spirituale româneşti”.