"Mosfilm", cu cea mai bună colecţie de arme

Regizorul rus Karen Shakhnazarov, directorul general al Studioului "Mosfilm", şi-a prezentat recent la Bucureşti cel mai nou film al său ­ "Salonul nr. 6", realizat în 2009 după nuvela omonimă a lui Cehov, pelicula fiind propunerea Rusiei la "Oscar", ediţia 2010. Am beneficiat de revenirea sa în România (acum şapte an a fost aici pentru o retrospectivă a filmelor sale, organizată de Centrul Naţional al Cinematografiei) şi i-am solicitat un interviu.

Dincolo de faptul că este un mare artist în arta cinematografică, scriind scenarii, producând şi regizând filme, Shakhnazarov a reconstruit şi modernizat după căderea URSS, fără bani de la stat (deşi e sub umbrela statului), celebrul studio "Mosfilm", devenit un concern cu care se mândreşte.

Jurnalul Naţional: Filmul "Salonul nr. 6", care este propunerea Rusiei pentru nominalizările la Oscar, are o istorie lungă...

Karen Shakhnazarov: O istorie ciudată, aş spune. Am scris scenariul, împreună cu un prieten, cu douăzeci de ani în urmă. L-am scris pentru un producător italian, iar Marcello Mastroianni urma să joace rolul principal. Plecasem în Italia pentru începerea filmărilor. Tema lui Cehov am adus-o în zilele noastre, adică în anul 1989. Concepţia propusă li s-a părut colegilor italieni puţin avangardistă. Poate că aveau dreptate. Ei şi-au dorit un Cehov tradiţional; era vorba şi despre Mastroianni ­ un star al filmului, iar noi gândiserăm ceva experimental. Şi ne-am despărţit. Scenariul a stat în sertar douăzeci de ani. Apoi m-am gândit să fac filmul, desigur, cu actori ruşi. Cred că am procedat bine realizând "Salonul nr. 6" acum. Am adus povestea în anul 2009, ceea ce nu e rău.

Cine face, în Rusia, propunerea pentru Oscar?

Există un comitet, în cadrul Uniunii Cineaştilor, format în acest scop şi numit Comitetul Oscar, iar în componenţa lui intră importanţi regizori, scenarişti, critici etc. - nume prestigioase din lumea filmului.
Lucraţi de mai bine de treizeci de ani la "Mosfilm", studioul care la începutul anilor '90 era într-o situaţie foarte grea. Aţi preluat conducerea şi acum stăpâniţi o adevărată industrie cinematografică. Acest concern e în mâinile dumneavoastră. Atunci când am devenit director aveam o idee simplă: să creez un sdudio de cea mai înaltă clasă, pentru că la "Mosfilm" simţisem în anii precedenţi că mereu ceva lipsea: ori că sunetul nu era bun, ori că pelicula avea defecte. Doream să creez un studio care să satisfacă întru totul un regizor în perioada creaţiei, ceea ce este foarte important. Am reconstruit şi modernizat  "Mosfilm" şi puteam face filme bune, la standarde înalte. A devenit unul dintre cele mai importante studiouri de profil din Europa. Desigur, continuăm modernizarea, pentru că acest proces nu se încheie niciodată; mereu apar noutăţi, tehnologia se perfecţionează continuu.

"Mosfilm" are o structură anume?

Studioul are astăzi posibilitatea să îndeplinească toate procedeele necesare creării unei producţii cinematografice într-un singur loc. Ai intrat la "Mosfilm" cu un proiect şi poţi ieşi de aici cu filmul gata. E un complex amplu.

Aţi atins această performanţă fără sprijinul financiar de la stat, deşi "Mosfilm" aparţine statului, nu a fost privatizat.

Studioul aparţine formal statului, dar lucrăm conform economiei de piaţă. Statul nu ne finanţează. Ne întreţinem cu mijloacele proprii, obţinute din activitatea "Mosfilm". Dar plătim taxe la stat.

Oricărui stat i-ar conveni aşa ceva. De ce nu sunteţi adeptul privatizării?

Noi, cei de la conducere, suntem împotriva privatizării; e periculos pentru "Mosfilm". Am putea pierde uşor studioul, de aceea ne convine să aparţinem de stat, chiar dacă nu ne finanţează. "Mosfilm" face parte din tradiţia noastră culturală. Privatizarea duce uneori la nişte rezultate... încât o întreprindere mare poate dispărea uşor şi atunci nu o mai găseşti. Dar sub protecţia statului există o oarecare siguranţă că nu i se va întâmpla nimic. Eu sunt împotriva privatizării "Mosfilm". Mulţi oponenţi de-ai mei îmi reproşează acest lucru, spunând că  oricum funcţionăm ca o întreprindere de piaţă. Da, poate veni cineva cu mulţi bani să cumpere, însă nu vrem să pierdem studioul.


Controlăm 70% din piaţă

"Mosfilm" are concurenţă în Rusia?

Are concurenţă pe câteva segmente. Pe lângă laboratorul nostru există alte trei laboratoare, care ne fac concurenţă şi ne "obligă" să scădem preţurile. Dar, şi aşa, noi controlăm 50% din piaţă pe acest segment. În ceea ce priveşte însă postproducţia de film, nu avem concurenţă. La capitolul pavilioane, există şi alte asemenea spaţii în Moscova, dar noi dispunem de o mare companie care realizează decoruri, ceea ce nu mai are nimeni. În general, pe tot domeniul controlăm 70% din piaţă.

În perioada sovietică la "Mosfilm" lucrau circa 5.000 de oameni. Câţi angajaţi aveţi astăzi?

Oficial sunt circa 700 de salariaţi. Vin însă mulţi oameni zilnic din exterior, care nu au angajament. Asta înseamnă peste 2.000 de persoane. Dar, ceea ce făceau înainte 5.000 de oameni, acum fac cei 700 de angajaţi.

Pe ce suprafaţă se întinde studioul?

În Moscova avem 34 de hectare, dar şi alte patru hectare la 40 de kilometri de oraş, unde se află baza noastră tehnico-militară.

Ce aveţi în acea bază?

Acolo păstrăm o mare colecţie de arme, care ne aparţine. Avem tot ce ne trebuie. Colecţia de arme "Mosfilm" e cea mai bună din lume. Îmi asum aceste cuvinte. Numai tancurile sunt în număr de aproape două sute. Poate nu e meritul nostru, al echipei de astăzi, căci am moştenit colecţia din perioada sovietică, dar meritul nostru este că am păstrat-o. Este funcţională, o folosim la filmări.

Sunt "înghiţite" de "Mosfilm" studiourile mici din Moscova?

Pentru noi este convenabil să lucrăm cu studiourile mici, pentru că acestea dezvoltă munca de creaţie. Cei de acolo fac proiecte, caută bani, apoi vin la noi. De aceea nu are sens să le "înghiţim". Nu ne deranjează nici existenţa altor companii mici care ne fac concurenţă. Bunăoară, studiourile mai vechi, care au rămas ­ cum ar fi "Gorki", "Lenfilm" ­, sunt într-o situaţie dificilă. Nu se ştie ce se va întâmpla cu ele.

Aţi păstrat şi arhiva de filme din perioada sovietică. În ce măsură vă ajută?

Da, am păstrat şi arhiva, nu am vândut-o. "Mosfilm" şi-a păstrat drepturile asupra filmelor de dinainte, drepturi foarte bine folosite, căci am vândut mult companiilor de televiziune interesate. Filmele de dinainte de '91 au fost şi sunt încă la mare căutare în Rusia. Pe banii obţinuţi din vânzări am început modernizarea studioului. Vindem şi acum filme vechi, în special televiziunilor, pentru o proiecţie sau două, dar nu vindem pentru perioade mai lungi.

Câte filme se fac pe an?

În această perioadă (decembrie 2009 - n.r.) sunt în lucru mai mult de o sută de proiecte. Producem multe filme de televiziune, filme foarte bune, cu bugete mari.

Ce preferă publicul de film din Rusia?

Desigur, cea mai mare parte a publicului preferă ca, atunci când vede un film, să se distreze. Ca peste tot. Scriitorii Dostoievski, Cehov sunt citiţi de puţini oameni, 10% din populaţie, dar anume această categorie defineşte viaţa. Chiar dacă Dostoievski e foarte mare, opera lui nu e citită de 90%. Anume cele 10% hotărăsc totul.

Există o lege a cinematografiei în Rusia? În ce măsură vă ajută legislaţia?

Cred că nu există o lege; de fapt nu ştiu, dar ştiu că, din punct de vedere al legislaţiei în domeniu, nu există ceva ce m-ar ajuta pe mine, ca director. De aceea trag concluzia că nu există o lege a cinematografiei. În activitatea de manager am multe lucruri de rezolvat, iar statul ar putea "uşura" astfel de probleme. Nici măcar de bani nu am nevoie, doar să fiu ajutat în rezolvarea problemelor care apar.

În general vorbiţi despre proiectele care urmează să le realizaţi?

Nu, pentru că ar putea să stea iarăşi un scenariu de-al meu prin sertare vreo douăzeci de ani, şi atunci ce rost are să mă laud. Pot să spun că în acest moment nu filmez, dar pregătesc un scenariu.

Ca regizor, unde vă faceţi filmele?

La "Mosfilm". Desigur, acea parte de filme care poate fi făcută la "Mosfilm". Eu toată viaţa am lucrat la acest studio. În situaţia mea, cred că nu ar fi bine să-mi realizez în altă parte filmele decât la "Mosfilm". Sunt şi producătorul peliculelor pe care le regizez. În ceea ce priveşte bugetul filmelor mele, singur fac rost de bani. Pentru ultimele producţii am avut sprijin şi de la stat, în urma concursului de proiecte cinematografice.

Copiii dumneavoastră aleg calea filmului?

Fiul mai mare da, e student la VGIK (Institutul de Artă Cinematografică din Rusia), iar cel mai mic, din fericire, nu. Spun "din fericire", deoarece şansele pentru cei care vor să facă astăzi film sunt mici. Ştiu mai bine ca oricine acest lucru. Mi-aş dori să facă altceva decât film, ceva mult mai real.