În anii '80, dacă ai fi întrebat orice copil ce ar vrea să se facă atunci când va fi mare ţi-ar fi răspuns fără să ezite că şi-ar dori să facă parte din echipajul "Speranţei" din "Toate pânzele sus!". Duminicile aduceau exploratorii mai aproape.
Dimineaţa aveai bucuria să străbaţi mările şi oceanele lumii alături de Anton Lupan, Pierre Vaillant, Ismail, Gherasim, Ieremia, Haralamb, Mihu, Adnana şi Lăbuş, iar după-amiaza puteai să le cercetezi ajutat de Jacques Yves Cousteau...
Călătoria incredibilă, cu numeroase peripeţii şi primejdii, a echipajului "Speranţei" a înflăcărat imaginaţia multor generaţii şi demonstra, dacă mai era nevoie, că numai doar trainica şi frumoasa prietenie care îi lega i-a ajutat să treacă peste greutăţile inerente vieţii de marinari încercaţi.
Producţia a fost realizată şi difuzată de Televiziunea Română în regia lui Mircea Mureşan, fiind o ecranizare după romanul cu acelaşi titlu de Radu Tudoran. Începând cu această duminică, Jurnalul Naţional vă oferă primul din cele 6 DVD-uri cu cele 12 episoade ale serialului de televiziune "Toate pânzele sus!", suntem siguri o mare bucurie pentru toţi adolescenţii atât de ieri, cât şi de astăzi.
"Când ne-am propus, prin 1974-1975, cu TVR, redacţia de cinema, realizarea unui serial tv după o "carte frumoasă, cinste cui a scris-o", de Radu Tudoran, atât de populară printre cititorii tineri - pe atunci se mai citea - nu puteam gândi altfel decât film. Film de cinema... realizat după toate normele estetice şi tehnologice cinematografice...", spunea regizorul Mircea Mureşan într-un interviu acordat Ioanei Bogdan, cu ocazia împlinirii celor 30 de ani de la premieră.
"Un film lung de 12 x 52 minute. Cu scenariu-adaptare elaborat cu migală, cu decupaj riguros... Cu filmare pe peliculă de 35 mm. Cu un operator strălucit, regretatul Nicu Stan... Cu decoruri exterioare şi interioare construite pe platou, până la ultimul detaliu... În primul rând "Speranţa", corabia cu pânze, goeletă ... 60 tdw... Am găsit o epavă de pescador costier, la fier vechi, s-a recuperat corpul şi s-a amenajat după vechi stampe suprastructura, cu două catarge, două pânze întinse, trei focuri, punte de comandă, timonă, busolă, ancore.
Pentru siguranţa ieşirilor pe mare, la minimum 20 de kilometri, pentru a dispărea orizontul, s-a pus şi un motor de tractor. Azi, e simplu de spus. S-au proiectat atunci zeci şi zeci de reconstituiri fastuoase, potrivite sfârşitului de secol al XIX-lea: Sulina, Port Said, Istanbul, Pireu, Marsilia, porturi din America de Sud, Ţara de Foc etc... Pe "platoul" din portul Tomis - Constanţa. Am fost norocoşi cu un maestru arhitect, puternic, regretatul Marcel Bogos... Costume - sute şi sute - confecţionate, după o vastă documentare, cu artă creatoare de Nely Merola...
Cu actorii aleşi dintre cei mai buni, experimentaţi în film... Creaţiile lor de maeştri ar putea fi model. Personajele lor au devenit în timp arhetipuri. Sunt cu toţii consacraţi pentru firesc, tensiune, nuanţare fină şi realistă...
Pe atunci, emisiunile TVR erau în alb-negru. Noi încercam să gândim în perspectivă. Trebuia să facem filmul color. Se puneau numeroase probleme, de organizare, financiare, de înţelegere... Iarăşi am avut noroc (puteam să nu-l am, cum s-a întâmplat cu "Răscoala" care a rămas alb-negru).
La secţia de propagandă a CC PCR, şeful, Cornel Burtică, responsabil şi cu televiziunea - azi sunt recunoscător -, a fost imediat de acord cu expunerea mea de motive şi a aprobat devizul, destul de ridicat, cu achiziţionarea de peliculă de bună calitate, deplasări în străinătate pentru filmări de completare a montajului, la Istanbul, Atena, Saint Malo, Marsilia...
Ne-a rămas nostalgia minunatei "croaziere" cu mineralierul "Bocşa" de la Constanţa până în Brazilia, în Portul Vittoria. Transmit un omagiu minunatului Căpitan Freitag, întregului echipaj, care au "aranjat" astfel traseul încât să traversăm ziua, ca să filmăm, Bosforul, să ocolim de aproape Capul Sunion, Malta, Strâmtoarea Gibraltar, Canarele... cu o navă de 55.000 TDW - lungă cât două stadioane puse cap la cap.
Pe vremea aceea, cineaştii erau iubiţi. Filmările acestea pe viu, inclusiv de-a latul Atlanticului, au adăugat filmului un parfum adevărat de autenticitate. (...)
Prima difuzare a serialului nu s-a bucurat de circumstanţe prea fericite. Era într-o duminică dimineaţa, la ora 10:00, cam la două săptămâni după tragicul cutremur de la 4 martie 1977. Eram cu apartamentul dărâmat pe jumătate, sinistraţi în refugiu la Doamna Irina Petrescu, care ne-a adăpostit un timp, pe mine şi pe Ion Besoiu... Am băut o şampanie... Dar transmisia era alb-negru. Era altcineva la CC PCR, care n-a fost de acord cu colorul, adică să se facă o excepţie tocmai cu această emisiune... De câte ori s-a mai reluat de atunci? În culori vii... Realizarea serialului "Toate pânzele sus!" a fost pentru mine, şi pentru întregul "echipaj" al SPERANŢEI, o ştiu, mi s-a spus de multe ori, o incomparabilă bucurie!", a încheiat Mircea Mureşan.