Palme dâOr pentru Cristian Mungiu

Palme dâ€™Or pentru Cristian Mungiu

de Claudia Daboveanu | 28 Mai 2007 • 00:00

Sursa foto: FRANCOIS GUILLOT/

Pelicula regizorului romăn Cristian Mungiu "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile" a obţinut cea mai importantă distincţie a Festivalului de Film de la Cannes: Palme dâOr. O seară de gală memorabilă. "Ca o poveste", aşa cum a spus Cristi Mungiu, care a primit preţiosul trofeu din măna celebrei actriţe Jane Fonda.

13:30 Interviul acordat de Cristian Mungiu Radio Romania Actualitati

Fast, covor roşu, toalete scumpe, figuri marcante ale cinematografiei mondiale. Toate sperănd la faimoasa bijuterie cu valoare inestimabilă in cinematografie, creată de Casa Choppard.

A CREZUT ŞI A CĂŞTIGAT. Trofeul Palme dâOr, cel mai important din festival, a fost, fireşte, lăsat la urmă. Gazda ceremoniei, frumoasa actriţă Diane Kruger, a invitat pe rănd in scenă vedete din lumea filmului pentru a inmăna premiaţilor distincţiile. Ultimul pe listă, nesperat - pentru unii - , aşteptat cu sufletul la gură de cei mai mulţi dintre noi, regizorul romăn Cristian Mungiu. "Acum un an nici nu mă găndeam la acest proiect, acum şase luni n-aveam baniâ¦ Mulţumesc juriului, organizatorilor acestui festival. Acesta este un proiect in care am crezut. Mereu am dorit să fiu in competiţie la Cannes. Dar speram să fie mai devreme decăt mai tărziu", a declarat Cristi Mungiu.

O POVESTE CARE N-A FOST POVESTE. Potrivit Mediafax, "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile" este un film impresionant, o felie din viaţa a două tinere studente căministe din 1987, intr-un sfărşit de săptămănă, de dimineaţa pănă la miezul nopţii, ore cruciale in care ele trebuie să facă rost de bani pentru un avort ilegal. Deşi nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a făcut pănă acum, "4 luni..." atestă profilarea unei adevărate şcoli a tinerilor cineaşti romăni: originalitate vizuală, economie de mijloace, firescul jocului interpreţilor, echilibrul perfect al construcţiei dramatice intr-o poveste mult mai vastă decăt subiectul propriu-zis. Filmările au avut loc la Bucureşti timp de o lună. Recrearea atmosferei din anii comunismului a fost mult mai dificilă decăt se crezuse ab initio. Rolurile principale sunt interpretate de Anamaria Marinca, Laura Vasiliu şi Vlad Ivanov, iar Cristian Mungiu, in vărstă de 39 de ani, este regizorul, scenaristul şi producătorul acestui film.

PRONOSTICURI. După vizionări, in pronosticurile specialiştilor, trei filme reveneau cel mai des ca probabile căştigătoare: "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile", filmul lui Cristian Mungiu, care are in centru avorturile clandestine in anii â80, "De cealaltă parte", in care regizorul Fatih Akin stabileşte o legătură intre cultura turcă şi cea germană, şi filmul american "No country for old men", al fraţilor Coen. Deşi revista Le Film Francais il numea pe Mungiu, sec, "un tănăr cineast demn de a fi urmărit", pe culoarele festivalului, incă de sămbătă, se zvonea c

ă Mungiu va primi Marele Premiu al Juriului, dacă nu chiar de Palme dâOr.

PREMII ŞI PREMIANŢI. In palmaresul cineaştilor romăni se mai află premii obţinute la Cannes de regizorii Mirel Ilieşiu şi Ion Popescu Gopo. Acum 42 de ani, Liviu Ciulei obţinea premiul pentru regia filmului Pădurea Spănzuraţilor. Filmul lui Mungiu a mai primit sămbătă două distincţii: Premiul Federaţiei Internaţionale a Presei Cinematografice şi Premiul pentru Educaţie Naţională.

Tot sămbătă, filmul "California Dreaminâ (nesfărşit)", al regretatului regizor romăn Cristian Nemescu, a obţinut Premiul secţiunii Un Certain Regard. Pelicula ii are in distribuţie pe Armand Assante, Răzvan Vasilescu, Maria Dinulescu etc.

Au mai obţinut premii: Julian Schnabel (cel mai bun regizor, pentru filmul "Scafandrul şi fluturele"), Jeon Do-Yeon (cea mai bună actriţă) etc.

Mai multe despre seara de gală citiţi in Jurnalul Naţional de măine, intr-o corespondenţă de la Cannes a Eugeniei Vodă.

Reporter: Cum ati primit vestea? Credeati că o să luati acest premiu? Vă asteptati?

Cristian Mungiu: Speram, ca să fiu precis. Speram foarte tare să primim premiul ăsta, dar nu pot să zic că credeam. Nu am făcut de la inceput un film simtind să luăm un premiu. Am incercat să facem insă un lucru important si anume, să facem o poveste simplă si fără niciun fel de efecte spectaculoase, o poveste simplă despre ceva care ne interesa foarte tare pe noi, despre o amintire personală. Nu vreau să povestesc in sine filmul, dar e vorba de două fete care trăiesc la sfărsitul ultimilor ani ai comunismului, undeva, in 1987, si povestim o sămbătă din viata lor. Una din fete este insărcinată si in perioada aia, după cum vă amintiti, a fost avortul era ilegal.

Reporter: Cu ce credeti că a impresionat juriul?

Cristian Mungiu: Cred că a impresionat juriul, in primul rănd, prin maniera in care e făcut, pe de o parte, pentru că e un stil cinematografic destul de personal, foarte simplu, o simplitate la care am ajuns foarte greu, lucrănd foarte mult, si pe de altă parte, prin faptul că are de spus ceva care depăseste contextul istoric. E o poveste universală, pănă la urmă, e o poveste despre solidaritate, e o poveste despre alegeri in viată si despre faptul că trebuie să-ti asumi de fiecare dată răspunderea pănă la /.../.

Reporter: Cănd se poate vedea filmul in Romănia?

Cristian Mungiu: Intăi de toate, se poate vedea la Cluj, va deschide Festivalul Transilvania in căteva zile. Pe 1 /iunie/ are loc prima proiectie publică in Romănia si apoi sunt incă două proiectii la Sibiu si incă o dată la Cluj, iar in difuzare, nu stiu incă, dar probabil o să inceapă să fie văzut din luna septembrie. Filmul s-a văndut deja in peste 30 de tări, in toate tările din America de Sud, in Argentina, Brazilia, Columbia, Venezuela, in Mexic, in Statele Unite si in toate teritoriile din Europa, in Germania, in Franta, in Italia, in Anglia, in Danemarca, in tările de nord, apoi in Israel, in Coreea, in Japonia, in foarte multe teritorii.

Reporter: Âştiu că filmul a fost făcut foarte repede, cum ati reusit si cu ce fonduri?

Cristian Mungiu: Am alcătuit un buget exclusiv romănesc, bazăndu-ne pe faptul că am căstigat concursul de la CNC in decembrie si că asta ne-a dat dreptul, in acelasi timp, să accesăm bani pentru fondul cinematografic. Deci nu am făcut decăt să aplicăm paragrafele pe care le cunosteam din Legea cinematografiei si după care, ce a trebuit să facem, e să incercăm să comprimăm foarte tare etapele, să lucrăm in acelasi timp si, din pricina asta, am continuat să lucrez la scenariu pe toată durata filmărilor si să le scriu in ultima secundă, lucruri pe care nu apucasem să le scriu din timp.

Reporter: De ce filmul romănesc este mai cunoscut in afară decăt in tară? Ce putem face?

Cristian Mungiu: Răspunsul e foarte simplu. Noi, in tară, nu mai avem săli de cinema si, din pricina asta, nu mai avem public. Asta e problema, că uitati avem răspunsul ăsta atăt de bun, nu numai pentru filmul meu, dar e vorba de premiul lui Cristi Nemescu de anul trecut, de premiul lui Corneliu Porumboiu de anul trecut, de premiul lui Cristi Puiu de acum doi ani si filmele astea fac foarte putin spectatori, pentru că, oricăt de bine ai face filme, dacă nu ai unde să le prezinti si dacă nu ai un public care să fie educat, ani la rănd să vină la sala de cinema, e foarte complicat. Noi am făcut ce tinea de noi, rămăne ca să existe si niste structuri care să poată să compenseze si să avem si noi un public real de cinema.

Reporter: Ar putea deveni filmul romănesc un brand de tară, pentru că deja...

Cristian Mungiu: Eu cred că in bună măsură este, dacă e să vorbim cinstit si, dacă ne uităm la ce s-a intămplat in ultimii ani. In această perioadă de 10 zile in care am fost la Cannes, presa care a acoperit evenimentul a scris cronici despre acest film si despre filmul romănesc, in general, in peste 50 de publicatii din toată lumea si in foarte multe tări. Deci din punctul ăsta de vedere, noi am făcut ce tinea de noi si, in clipa de fată, se vorbeste de un cinematograf romănesc si, sincer, e un act cultural pe care il consideram că merităm să-l facem, dar sper din toată inima ca lucrurile astea să se constituie si intr-o mănă de ajutor pe care, la răndul nostru, trebuie s-o primim ca să ne prezentăm filmele mai bine in tară.

Reporter: Cum vedeti in viitor minunea asta, adică ce inseamnă acum trofeul pentru filmul dumneavoastră?

Cristian Mungiu: Filmul, sincer, să stiti că mersese foarte bine si pănă la acest trofeu, dar acest trofeu o să aducă un plus de atentie pentru distributie, un plus de atentie pentru povestea asta. Probabil că undeva va dubla numărul de spectatori pe care filmul il va avea in fiecare din sălile lui, pentru că e mai simplu să vii in săli cu un film care a avut această distinctie, iar pentru noi, personal, e o mare onoare să putem să obtinem primul Palme d'Or romănesc pentru un film de fictiune. Cred că am lăsat ceva deja de la momentul ăsta in cinematografia romănă.

Reporter: Care ar fi următorul film? V-ati găndit la ideile pentru următorul film?

Cristian Mungiu: E un proiect care face parte din aceeasi serie cu acest film si care va continua să pună laolaltă niste povesti adevărate din ultimii ani ai comunismului, se cheamă "Amintiri in epoca de aur". E un proiect pe care l-am inceput cumva in aceeasi perioadă cu acest film. Deci primul lucru cănd ne intoarcem acasă, va trebui să ne ocupăm... să terminăm montajul si să mai schimbăm căteva chestiuni care lipsesc, ca să fie gata poate pănă la sfărsitul anului.