Pe aripile suspiciunii

Cel care a dat sarea şi piperul filmelor horror sau întemeietorul genului suspense a fost fără îndoială Alfred Hitchcock. S-a născut la Londra, la 13 august 1899, şi a debutat ca redactor de publicitate, lucrând apoi la titrarea filmelor, la montaj, apoi ca scenarist şi asistent de regie. În 1926 a început să regizeze singur.

A căutat prin filmele sale să-şi transmită ideile cât mai larg cu putinţă, dincolo de diferenţierile din rândul publicului. Credea că nu există subiect de neînţeles, ci doar tratare defectuoasă. "Rebecca", filmul realizat după romanul omonim al scriitoarei Daphne du Maurier, a fost cel dintâi realizat în America. Realizat în 1940, cu Joan Fontaine şi Laurence Olivier, unul dintre cei mai mari actori ai tuturor timpurilor, filmul a avut un mare succes. A obţinut 11 nominalizări la Premiile Oscar, dar altcineva lua marele premiu în acel an, John Ford. După aproape 70 de ani de la realizarea filmului rămâne unul modern şi solid. "Nu este un film hitchcockian", spunea Alfred Hitchcock. "E o poveste demodată şi fără simţul umorului.

Ecranizarea este fidelă romanului, pentru că producătorul David Selznick, care tocmai realizase «Pe aripile vântului», susţinea că publicul se înfurie dacă modifici romanul. Iniţial, povestea nu mi s-a potrivit, nu avea suspans şi se baza pe un conflict psihologic. Am fost obligat să introduc suspansul în conflictul eroinei cu guvernanta. Guvernanta aproape că nu merge, nu o vedem niciodată deplasându-se. Dacă intra în camera unde se afla eroina, fata auzea un zgomot şi guvernanta se afla acolo, în picioare, nemişcată. Eroina era mereu luată prin surprindere, nu ştia niciodată unde se află inamica ei şi era mai înspăimântător aşa. Dacă aş fi arătat-o mergând aş fi umanizat-o", spunea marele regizor.

Povestea poate părea simplă, dar pe parcurs totul se complică, la fel ca-n viaţă. Maxim de Winter, un englez bogat, încă tulburat de moartea prematură a soţiei sale, Rebecca, este copleşit de bunătatea şi compasiunea pe care o tânără de condiţie modestă pe care o cunoaşte într-o staţiune i-o arată. Se căsătoresc şi se instalează la conacul Manderley, din Cornwall, unde dna Danvers (Judith Anderson, absolut genială), menajera devotată fostei doamne de Winter, este stăpână absolută. Tânăra simte apăsarea stranie pe care o emană neprezenţa fostei doamne de Winter, dar şi durerea de a fi în permanenţă comparată cu cealaltă femeie, frumoasă şi perfectă.

Adevăratul motiv al dispariţiei fostei doamne a domeniului este treptat, treptat dezvăluit. Domeniul Manderley este parcă, sub bagheta lui Hitchcock, unul dintre personajele principale ale filmului. "Pentru a crea senzaţia de mister şi teamă nu am situat geografic domeniul. Am lucrat cu machete, pentru că acestea dau filmului din punct de vedere plastic un caracter ireal, apropiindu-l de basm", spunea regizorul.

Puţini sunt cei care au detalii despre actriţa din rolul principal, Joan Fontaine. Numele adevărat este Joan de Beauvoir de Haviland şi este sora mai cunoscutei Olivia de Haviland, interpreta Melaniei din "Pe aripile vântului". Filmele lui Alfred Hitchcock, "Rebecca", "Suspiciune", au fost cele care au scos-o din anonimat. Joan Fontaine era un pilot cu licenţă, expertă în golf, campion aeronaut, un bun pescar, un decorator de interioare desăvârşit şi o foarte bună bucătăreasă. Indiferent ce credea regizorul despre filmul său, nu există cinefil înrăit care să nu fi disecat "Rebecca" la fiecare vizionare şi să nu spună: "O adevărată capodoperă".