Premiera filmului romanesc „Periferic” la Beijing

Corespondenta din Beijing
La initiativa Ambasadei Romaniei la Beijing si avand sprijinul Institutului Cultural Roman, regizorul Bogdan George Apetri se afla la Beijing la cea de a IV-a editie a First Film Festival din China, cu productia “Periferic'. Filmul, despre viata la limita, la marginea societatii, despre un personaj care a intrat in cercul vicios, fara iesire, al greselilor personale, a fost in avan-premiera festivalului, in fata a peste 150 de spectatori vorbitori de limba romana, chinezi si romani, invitati ai Ambasaderi Romaniei la o seara cultural – culinara traditionala romaneasca. Aflat pentru prima data in China, Apetri ne-a vorbit despre personaje, proiecte si Romania, pastrand vie curiozitatea de a cunoaste reactia cinefililor chinezi fata de filmul “Periferic', care a avut premiera mondiala la Festivalul International de la Locarno. Acolo, Ana Ularu, care asigura rolul personajului principal Matilda, a primit Prix Boccalino de la Presse - premiul criticii elvetiene pentru cea mai buna actrita. “Periferic' a mai fost recompensat cu premiul special al juriului pentru scenario, premiul Fipresci la Festivalul de Film de la Varsovia si la Festivalul International de la Viena.

Iti spun bun venit la Beijing, o lume total diferita de ceea ce traiesti in America.

Si in Romania, pentru ca eu continui sa fiu roman ...

Desigur ... 'Periferic'. Care a fost motivatia filmului si dincolo de asta, de ce 'Periferic', fiind evident ca lumea pe care o prezinti in film este o lume care taieste la limita, o lume care traieste la marginea societatii.

Ideea initiala a scenariului a venit de la Cristian Mungiu. Apoi am schimbat foarte mult din povestea filmului, dar titlul l-am pastrat pentru ca mi s-a parut ca este unul foarte potrivit. Nu neaparat geografic, nu pentru ca actiunea se petrece la periferia Bucurestiului sau la periferia tarii sau, asa cum spuneai, la marginea societatii, dar este vorba si de o stare mentala a acestor personaje care niciodata nu pot sa atinga ceva concret. Tot timpul urmaresc ceva, au un tel, dar in lumea asta lasa senzatia ca nu pot atinge. Apoi, o alta idee a fost cercul vicios. In film, Matilda, personajul principal al filmului, traieste intr-un cerc vicios, fiind prizoniera propriei ei istorii. De aici, cercul vicios mi-a dat un bun motiv sa construiesc filmul 'Periferic'. Dar, la fiecare proiectie, fiecare spectator va percepe titlul in modul lui si poate intr-un fel in care eu nu m-am gandit atunci am dat titlul filmului.

Ai plecat de la o fictiune sau de la o idee, de la o experienta reala?
Am plecat de la o experienta reala, care a fost doar un sambure de inspitatie. Am fost avocat inainte de a fi regizor. Am terminat dreptul in Romania. Am practicat dreptul penal si am intalnit un caz al unui barbat, nu era femeie ca in filmul meu, care a fost eliberat provizoriu pentru o zi. Avea probleme in familie si nu a mai dorit sa se intoarca in inchisoare. Si dupa zece - doisprezece ani, gandindu-ma la o idee pentru un film, pentru publicarea scenariului, mi-a venit aceasta intamplare in cap. Mi s-a parut interesant sa transform personajul masculin intr-un feminin, mi s-a parut mult mai puternic sa ai o femeie care sa razbata intr-o lume de barbati, in rest 99% este fictiune inspirata din realitate.

Fara indoiala, filmul a prins. Cel putin in Occident, la reactia criticii, la reactia juriilor, este un film de succes.
Da, a prins foarte bine si eu cred ca surprind substratul intrebarii. Filmul ar putea fi criticat in Romania pe baza faptului ca arata o latura mai putin placuta. Dar nu este deloc asa. Eu m-am gandit sa fac o poveste cat se poate de universala. M-am gandit ca la o poveste care s-ar putea intampla in America sau Islanda, Canada sau China, sau orice alta tara, m-am gandit ca la o poveste oarecum asemanatoare, bineinteles tinand cont de anumite particularitati, dar cred ca este o poveste universala. Un personaj de genul Matildei ar avea acelasi traseu in America sau in China sau in orice alta tara, vorbind de un personaj periferic. De asta m-am gandit la o poveste personala. M-am gandit la intelesurile ei personale, la personaje prinse intr-o lume din care nu poate sa iasa, prizoniere ale propriilor istorii, la un cerc vicios. Pentru ca nu m-am gandit niciodata sa critic ceva.

Mi s-a parut ca filmul, ca si constructie, ca si evolutie a personajelor, este un film eminamente european, care lasa o puternica senzatie frantuzeasca, cu o constructie in tablouri foarte bine delimitate si personajul care trece prin toate evenimentele traind intens emotii si evenimente. Un personaj care in ciuda labilitatilor ramane un personaj puternic, care continua. Nu este un film american care se termina cu 'pam-pam', nu trage concluzia, lasa locul unei posibile continuari. Ce face Matilda intr-o posibila optiune?

Primesc intrebarea asta de foarte multe ori. Cred ca cel mai cinstit raspuns, paradoxal, este 'nu stiu'! Filmul se termina si cred ca personajul are resurse sa faca lucruri nebanuite chiar de mine. La sfarsit, poate chiar pe termen lung, pentru ca pe termne scurt nu are prea multe optiuni. Dar pe termen lung acest personaj nu se va opri niciodata. Probabil chiar va repeta greselile pe care le-a facut, apropo de ideea de prizoniera a propriului trecut. Dar, intr-adevar, este un personaj care duce filmul pe umeri.

Pana una-alta, Matilda a ajuns cu tot cu 'Periferic' in China, la un festival mare, China facand eforturi pentru a promova filmul occidental. Cum crezi ca va fi receptionat un film transant, cu doua – trei secvente destul de sensibile in viata sociala a chinezilor. La ce te astepti?

Sunt si eu foarte curios dat fiind ca este pentru prima data cand ajung in China. Am fost in Taiwan care este o lume complet diferita, iar reactiile au fost foarte bune. Insa, in China, sunt foarte curios. Duminica am prima proiectie la Beijing, apoi vom mai merge la Nanning si Jinan, si sunt foarte – foarte curios sa vad ce reactii voi avea. Pana acum nu am avut reactii negative. Oriunde l-am prezentat, cred ca acesta este al 30-lea festival la care merg personal, si cred ca este un tribut personal al ideei mele de a face un film universal, faptul ca am primit cam aceleasi reactii. Oriunde l-am aratat, fie ca a fost in Austria, fie ca a fost la New York, fie ca a fost la Moscova, lumea intelege foarte bine povestea, intelege substratul personal al povestii. Nu am niciun motiv sa cred ca in China va fi altfel. Dar sunt si eu, intr-adevar, foarte curios pentru ca este o tara foarte diferita fata de celelalte tari unde a fost prezentat filmul pana acum.

Ce urmeaza in viata ta profesionala, regizorala si care sunt proiectele pe care te pregatesti sa le prezinti?

Sunt proiecte care sunt doar in faza de pre-productie, chiar mai devreme, sunt la faza in care scriu scenariul. Asa cum sti, eu m-am mutat la New York, lucrez acolo de mai multi ani, sotia mea este si ea acolo si atunci idea mea este sa continui sa fac urmatorul film in SUA. Am doua proiecte. Unul bazat pe o povestire scurta, pe care o adaptez la un scenariu mai lung, si alt proiect bazat pe un roman. Sunt fan al adaptarilor cinematografice si incerc sa continui pe linia asta.

Ne poti dezvalui ceva din bucataria proiectelor?
Ramane de vazut, fiindca unul dintre romane, am vorbit deja cu scriitorul dar nu este totul batut in cuie, legat de drepturi ... oricum dureaza doi ani. Asta este ghinionul regizorului. De obicei ai intre doi si trei ani, oricat de repede te-ai misca, daca nu esti Woody Allen, atunci dureaza doi - trei ani si asta este perioada cea mai grea pentru un regizor.

Ce urmeaza dupa China?
Dupa China ... am obosit sa merg la festivaluri. Cred ca urmeaza o pauza in care voi termina scenariile. Voi preda si la Columbia. Eu am terminat regia la Columbia University din New York. Din ianuarie voi preda cel putin un semestru si daca imi va placea voi continua, daca nu sigur va fi o experienta interesanta.

Cat te mai simti legat de Romania, vorbind de actul artistic, dupa experienta deja indelungata in America?

Sunt 99% legat de Romania. Pentru un artist cred ca este aproape imposibil sa separi personalul, viata personala, de partea artistica. Iar eu ma simt 99% roman, deci incerc sa fiu cat mai mult in Romania, incerc sa tin cat mai mult legatura cu prietenii, nu voi refuza niciodata oportunitatea de a face un film bun in Romania de care ma simt, foarte – foarte legat.
Iti multumesc, iti urez succes si sunt onorat ca ne-am cunoscut chiar si atat de departe de tara.
Eu iti multumesc.