A plecat din ţară, în '92, cu un bagaj plin de speranţă şi altul cu jurnale, cărţi, caiete, culegeri de matematică şi de fizică, avea 21 de ani. Destinaţia a fost... SUA!
![5460-109636-bogdanchesaru_intact_img_7130.jpg 5460-109636-bogdanchesaru_intact_img_7130.jpg](/usr/imagini/5460-109636-bogdanchesaru_intact_img_7130.jpg)
"DEVALIZAT ŞI PRĂDUIT"
"După două ore la CNSAS, omul iese de acolo cu părul albit de şoc. Aflase că iubitoarea lui soţie, alături de care petrecuse 40 de ani, a fost informatoare a Securităţii încă dinainte de a-l cunoaşte. Mai mult decât atât, din notele de la dosar există şi suspiciunea faptului că băiatul lor, floarea şi lumina existenţei acestora, era de fapt, rezultatul posibil al unei relaţii abuzive între ea şi maiorul de Securitate - superiorul direct al femeii. Pornind de aici, a crescut în mine o poveste care întreabă «Ce faci dacă întreaga ta viaţă a fost un fals?»." Filmările demarează săptămâna viitoare, urmând a continua la anul. Distribuţia nu este perfect stabilită. Sunt în discuţii finale, cu Marcel Iureş, cu Maia Morgenstern, cu Vlad Rădescu şi cu Carmen Ungureanu. Scenariului - care e în engleză şi română - îi voi aduce modificări până în ultima clipă, fără să-i afectez, însă, structura. Plasarea acţiunii în jurul comemorării a 20 de ani de la Revoluţie nu-i întâmplătoare; instinctul meu de documentarist aşteaptă cu porii larg deschişi să trecem prin această perioadă marcată de fel de fel de frământări şi întrebări."
Consacrat regizor de documentare premiate şi distribuite în SUA, colaborator cu vedete ca Ian McKellen, Kevin Spacey, Michael York, Marilyn Manson, Van Cliburn, Alex Rotaru revine în România cu primul său scenariu în româneşte. "Am părăsit România la 21 de ani. Scrisesem până atunci multe... muzică, poezie, dar nici una din creaţiile mele, în exemplar unic, n-au mai ajuns la destinaţie. Mi-a fost pierdut întreg bagajul. Jurnale pe care le ţinusem de ani, revoluţia notată pas cu pas, caiete de fizică, de matematică, toate scrisorile mele de dragoste. Am fost în şoc jumătate de an. M-am simţit devalizat, prăduit de propria mea fiinţă. Momentul m-a golit foarte tare şi n-am mai scris altceva în limba română decât scrisori, asta până în 2006 când mi-a venit ideea filmului (...). La un moment dat, aproape că abandonasem «Sfârşitul Ploilor», pentru că în afară de puţinul binevenit de la CNC şi TVR, n-am găsit alţi bani în ţară. Este uimitor că-n România, cu o cinematografie recunoscută în lume, nu există o cultură a profitabilităţii filmului, şi nu există investitori particulari. Însă «Sfârşitul Ploilor» este o poveste importantă pe care ţin s-o dăruiesc publicului european şi american şi-o voi produce în stil «indie»: chiar cu bani de-acasă şi cu o echipă-schelet (...)".