Şi Nicolaescu are o mătuşă milionară

Cu mai puţin de o săptămână înainte de a împlini 80 de ani, Sergiu Nicolaescu le-a făcut un cadou şi colegilor politicieni, nu numai publicului. A lansat filmul "Poker" şi i-a invitat la premiera de mâine seară şi pe aceia care ar trebui să se recunoască pe marele ecran.

De la puloverul de la Revoluţie la "eterna şi fascinanta Românie", de la mătuşile putred de bogate de pe urma pensiei până la vestitele "almanahe", peisajul politic dâmboviţean de după '89 este surprins cu acurateţe graţie scenariului scris de Adrian Lustig. Scenariu care a fost adus la zi cu scandalurile şi întâmplările politice petrecute în cei aproape şase ani care au trecut de la punerea în scenă a piesei cu acelaşi nume şi jucată cu succes până astăzi pe scena Teatrului de Comedie.

Astfel, nu lipsesc din meniu casetele "aranjate la montaj" pe care politicienii le vizionează la tv în momente cheie ale carierei lor (înainte de alegeri) sau valizele cu bani care trec din mâinile interlopilor în conturile partidelor darnice cu posturi de senatori şi deputaţi. Ba chiar se pot simţi şi micile înţepături la adresa noului val de regizori, un val cu care veteranul regizor Sergiu Nicolaescu a avut dintotdeauna ceva de împărţit.

CLASICI ÎN VIAŢĂ
Nicolaescu râde şmechereşte când îl întrebi cum stă treaba cu mătuşa Tamara, în film transformată în Alexandrina (în interpretarea Alexandrinei Halic), şi declară că s-a inspirat din viaţă. Dar ne atrage atenţia să nu uităm de avertismentul scris alb pe negru la începutul filmului: "Nu toţi oamenii sunt la fel, orice asemănare este întâmplătoare". Oare? La fel vor crede şi colegii politicieni ai regizorului? Nu de alta, dar Sergiu Nicolaescu ne-a mărturisit că a invitat destui la premiera de mâine seară: "Am invitat politicieni şi eu cred şi sper că vor veni. Iar dacă vor veni, cred că se vor amuza, pentru că sunt oameni inteligenţi. Nu sunt dezamăgit de politica românească, nu din acest motiv am făcut acest film, doar consider că şi politica românească poate fi criticată ca orice alt domeniu. Cu atât mai mult cu cât o face o persoană care vine din interior. Pentru că o cunosc. Iar acel avertisment de la începutul filmului nu este pus acolo în chip de scuză, cu toate că e normal să fie şocaţi mulţi. Însă după părerea mea nu au nici un motiv, pentru că nimeni nu se compară cu oamenii pe care i-am arătat eu în film".

"Oamenii" pe care Nicolaescu îi arată în film sunt interpretaţi de Valentin Teodosiu, Horaţiu Mălăele şi Vladimir Găitan, un senator corupt şi amator de jocuri erotice, un mafiot de România şi un medic fără conştiinţă. Cătălina Grama, adică Jojo, este perfectă în rolul moldovencei Monica, o fostă prostituată răscumpărată de la clanul Agârbiceanu.

De altfel, la fel ca în viaţa de zi cu zi, veţi întâlni şi în film o mulţime de clasici în viaţă: clanurile de interlopi Agârbiceanu, Sadoveanu sau orice alt mare poet sau prozator de care vă aduceţi aminte de pe băncile şcolii.

ILEANA, JOJO...
Cât despre niscaiva greutăţi întâmpinate la realizarea filmului, Nicolaescu nu a uitat să menţioneze ce-a păţit cu secvenţele de la Revoluţia din decembrie '89, secvenţe inserate în poveste: "Televiziunea Română mi-a cerut să obţin acordul scris al celor două persoane care apăreau în secvenţa de la Revoluţie. Mircea Dinescu mi-a spus că nu semnează. Caramitru, la rândul lui, mi-a zis că dacă nu semnează Dinescu, nu semnează nici el.

Prin urmare, am luat a doua secvenţă aparută la Televiziunea Română în 22 decembrie, în care ei nu figurează, dar apar eu. Şi eu cred că am spus lucruri mai importante", povesteşte regizorul despre cum a ajuns să apară, într-un final, şi în acest film.

Şi o promisiune la final de partidă... După ce Nicolaescu a dezbrăcat-o pe Ileana Lazariuc în "Supravieţuitorul", iar pe Jojo în "Poker", mulţi se întreabă cine urmează: "Vor mai fi femei şi le voi arăta goale dacă scenariul o va cere. Pentru că îmi place şi mie, place la toată lumea. Dar nu urmăresc cu orice preţ treaba asta. Doamne fereşte!".

Aşa că merită să vă rupeţi două ore ca să ajungeţi la acest film, chiar şi numai pentru dulcele accent al lui Jojo sau pentru a relansa în discuţiile cinefile eterna dispută: "dinozaurii" cinematografiei româneşti versus noul val de regizori.