În 2011, a răsărit la Slatina Festivalul de film pentru copii – Dream Fest. Walt Disney spunea că dacă poţi visa un lucru, înseamnă că poate fi făcut. Regizorul Cornel Diaconu, împreună cu autorităţile locale, au visat să realizeze un festival dedicat copiilor şi adolescenţilor. Iată că de trei ediţii, oraşul lui Eugen Ionescu şi al lui Ion Minulescu (re)devine un mare ecran al copilăriei. Paradoxul zilelor noastre este că putem avea clădiri din ce în ce mai mari şi suflete din ce în ce mai mici. Parcă în ciuda acestui paradox, se organizează acest minunat festival. Andrei Păunescu a pus în versuri un îndemn, special pentru “Dream Fest”: “Să fim mai frumoşi/ Şi mai norocoşi/ Şi, fără vreo mască,/ Iubirea să crească/ Şi, ca un ecou,/ Ne facem cadou/ Acest festival/ Şi-un trai mai normal”.
“Regina” filmului pentru copii – Elisabeta Bostan – a venit şi în acest an la Slatina, cu cele două nepoţele, pentru a participa la festivalul care, pentru cinci zile, transformă un oraş, cu toate betoanele aferente, într-o Capitală a Copilăriei.
Festivalalul s-a deschis, pe 19 iunie, cu o paradă a portului românesc. Toţi invitaţii, atât din ţară cât şi din străinătate, s-au alăturat alaiului, iar slătinenii au putut admira frumuseţea ceremoniei.
“Dream Fest” are un juriu al juniorilor (format din 300 de copii din România şi din Grecia, Ucraina, Italia, Spania, Olanda şi Republica Moldova) şi un juriu al seniorilor (alcătuit din specialişti sosiţi din Rusia - Julia Kolesnik, Belgia - Giusepppe Piccillo, Turcia - Gorkem Yeltan şi România - Lavinia Şandru, Călin Stănculescu, Mihai Pânzaru.
Pentru marea competiţie au fost selecţionate filme din Rusia, Turcia, Norvegia, Croaţia, Coreea de Sud, Africa de Sud, Irlanda, Italia, Tunisia şi România. Deşi producţia filmelor româneşti pentru copii este precum Frumoasa din Pădurea Adormită, mai există totuşi şi câteva momente de trezire, valorificate de oameni inimoşi. Cu bani puţini se realizează filme de scurt metraj (şi chiar lung metraje) care, chiar dacă nu excelează din punct de vedere valoric, reconfigurează un nou început. Tare mi-aş dori să văd pe marile ecrane o peliculă pentru copiii de astăzi, la nivelul şi de anvergura filmelor Veronica şi Maria Mirabela.
Să ecranizăm basme româneşti, să revenim la filmul de înalta ţinută artistică pentru copiii de la 3 la 18 ani! Este o datorie ce le revine atât creatorilor, cât şi celor care împart banii. Sper că sponsorii interesaţi în realizarea filmelor pentru copii nu se vor lăsa prea mult aşteptaţi. Dacă “Dream Fest” există, mă încăpăţânez să cred că regizorii tineri îşi vor da măsura talentului lor şi pentru ecranizarea basmelor româneşti. “Suntem toţi diletanţi; viaţa este prea scurtă ca noi să fim altceva”, spunea Charlie Chaplin. Diletanţi, motor!