Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sintagma „a se da în stambă” are azi sensul de „a-și arăta, involuntar, proasta creștere” sau „a se expune ridicolului”. Doar că expresia nu conținea inițial termenul „stambă”, ci cuvântul „stampă”, care în limba italiană înseamnă „presă tipărită”, „gazetă”, „ziar”. Așadar, sintagma se tălmăcea pur și simplu prin „a ajunge la gazetă, adică a deveni public, a fi expus ochiului lumii”. Din „stampa” vine și numele publicației „La Stampa” sau expresia „silenzio stampa”. „Cu timpul, stampă a fost înlocuit cu stambă, un cuvânt mai familiar românilor, pentru că este denumirea unei țesături subțiri din bumbac”, arătau academicianul Al. Rosetti și cercetătorul B. Cazacu într-o lucrare de referință: „Istoria limbii române literare, volumul I (București, 1961).
A drege (cu) busuiocul
Dar să facem loc și altor expresii des utilizate de români, fără ca înțelesurile lor să fie neapărat cunoscute în amănunt - „a drege (cu) busuiocul”, de pildă: „Folosim expresia «a drege busuiocul» cu sensul de a repara o greșeală, a îndrepta o gafă sau a salva aparențele. Însă, dacă ne gândim bine… ce legătură are busuiocul cu reparatul? Se pare că, în forma sa inițială, expresia era «a drege cu busuiocul» și avea legătură cu vinul. Când vinul se acrea, unii negustori încercau să-i îmbunătățească gustul adăugând frunze de busuioc. Nu era tocmai o reparație cinstită, ci, mai degrabă, un artificiu ca vinul «dres» să poată fi vândut. Așa s-a născut sensul figurat: o intervenție rapidă și cosmetizantă, menită să repare aparențele, nu neapărat fondul”.
A plânge cu lacrimi de crocodil
Altă expresie faimoasă expusă de academicianul Al. Rosetti - „a plânge cu lacrimi de crocodil”: „Expresia «a plânge cu lacrimi de crocodil» nu înseamnă a plânge în hohote, ci a plânge prefăcut, a avea un comportament ipocrit, a te manifesta cu făţărnicie. Originea acestei expresii pare să fie foarte îndepărtată şi se regăseşte într-o legendă antică din zona Nilului, care povesteşte cum crocodilii recurgeau la un vicleşug pentru a găsi mai uşor hrană pentru puii lor: se aşezau pe malul fluviului, imitând plânsul omului, prefăcându-se că suferă. În momentul în care cineva era păcălit de plânsul crocodilului și se apropia, era devorat”. Încă una - „a da sfară în țară”: „Sfara (nu sfoara) este un fum înecăcios (însoțit de un miros greu) rezultat din arderea grăsimilor sau a cărnii. De aici și expresia «a da sfară în ţară», care înseamnă a da de știre și face trimitere la semnalele cu fum prin care se transmiteau anumite mesaje”.
Împrumuturi din neogreacă
Limba română a „aspirat” de-a lungul secolelor sute, mii de cuvinte din dacă, latină, slavă, turcă otomană, franceză, engleză, ori neogreacă. Din cel din urmă vocabular lingvistic am împrumutat, potrivit filologului Al. Rosetti, următorii termeni: „Extrem de puține cuvinte au supraviețuit din bogata terminologie privitoare la viața de stat: anarhie, catagrafie, epitrop, flamură, partidă, plastograf, tiran etc. Termenii referitori la viața socială și la viața individuală sunt însă mai numeroși: agale, alandala, ananghie, anapoda, anost, babac, cartofor, catadixi, dihonie, fandosi, ifos, ipocrizie, irosi, matracucă, mutră, noimă, nostim, orfan, plic, plicticos, plictisi, politicos, poliloghie, protipendadă, sclifosi, simandicos, sinchisi, sindrofie, taifas, tiflă, țață etc.”.
Aghiazmă, amvon, anaforă
Tot aici: „Din limbajul medical neogrecesc, limba română s-a îmbogățit cu un număr apreciabil de cuvinte: aerisi, cangrenă, epizootie, flegmă, gargarisi, istericale, lăhuză, mamoș, molimă, molipsitor, tifos etc. Celelalte domenii ale vieții intelectuale păstrează, în schimb, vagi reminiscențe ale influenței neogrecești: dascăl, filă, logos, silabisi, teatru etc. În afară de cărți bisericești, terminologia religioasă neogreacă ne-a lăsat, apoi, surprinzător de puține elemente: aghiazmă, amvon, anaforă, ison, pronie, tagmă etc. De asemenea, a rezistat timpului un număr mic de împrumuturi din limbajul meseriilor: calapod, igrasie, ipsos, mistrie, sculă etc. Împrumuturile datorate impulsului pe care l-au dat grecii vieții noastre comerciale sunt însă mai numeroase: agonisi, chefal, costisitor, fidea, folos, fundă, lefter, lin, magherniță, misit, portocală, prosop, saltea, scrumbie, scul, stambă, țîr, zaharicale, zaharisi etc.”. Fascinant!
Pastila de religie
Ziua în care „iarna se întâmpină cu vara”
Ziua în care „iarna se întâmpină cu vara” pică întotdeauna în 2 februarie. Creștinii sărbătoresc la începutul acestei luni aducerea lui Iisus la templu, unde este întâmpinat de dreptul Simeon. Cel ce întreaga-i viață jinduise să vadă chipul lui Mesia, născut din Fecioară. Amănunte, dinspre Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Național al Țăranului Român (MNȚR): „În unele zone etnografice, această zi poartă numele de «Stretenie». Suntem la începutul anului agricol. Țăranul, a cărui existență se împletește strâns cu cea a pământului, este preocupat să citească, în fel și chip, viitorul. Cum va fi vremea, ploioasă sau secetoasă? Se spune că dacă de praznicul Întâmpinării Domnului va fi cald, atunci vara va fi călduroasă și plină de belșug. Iar de va fi friguroasă, dacă gerul va strânge în ghearele sale pământul sau viscolul va bate nemilos, atunci vara va fi friguroasă, iar roadele vor lipsi. Cei ce posedă stupi sunt atenți la alte semne: dacă picură apa din streașină, albinelor nu le va merge bine în noul an, iar mierea li se va înăcri”.
Ursul și viitorul
În completare: „O întreagă rețea de credințe leagă prin ițe nevăzute ursul, felul în care el se manifestă, și viitorul. O fi, poate, o reminiscență din timpurile străvechi ale totemismului, ursul fiind pe atunci venerat ca zeitate. În multe locuri, oamenii cred că, dacă de Întâmpinarea Domnului, deși afară mai domnește gerul, ursul își părăsește bârlogul și își vede umbra, se va întoarce să își continue somnul pentru încă 6 săptămâni. Abia atunci iarna se va sfârși. Dacă nu-și va vedea umbra, atunci nu va mai reveni la culcușul său călduros și iarna se va încheia îndată. În popor, deci, ziua de Stretenie este socotită a fi și «ziua Ursului». Zi în care el iese din peștera în care a iernat și joacă de jur-împrejur «ca într-o arie». Dacă am vorbit de urs, e musai să vorbim și despre Martini: Martinii de iarnă. Se zice că Sî-Martinii ar fi 3 la număr: Martinul de mijloc, cel Mare, pică mereu de praznicul Întâmpinării Domnului. În zilele Martinilor - din ajunul acestei zile sfinte până pe 3 februarie - țăranii nu muncesc pentru ca vitele să le fie ferite de gurile hulpave ale lupilor și urșilor. Fiindcă, nu-i așa?, românii îl numesc pe urs «Moș Martin». Ursarii, de exemplu, odinioară colindau satele și îl îndemnau să joace, cântându-i: «Joacă bine, /Mă, Martine,/ Că-ți dau pâne/ Cu măsline,/ Și inele,/ Și mărgele,/ Să te-mpodobești cu ele». Pe alte meleaguri, românii nu îi serbau pe Martini, ci pe Filipi: între 25 ianuarie și 2 februarie nici bărbații, nici femeile nu lucrau pentru a-și proteja vitele de primejdia lupilor”.
Sintagma „a se da în stambă” are azi sensul de „a-și arăta, involuntar, proasta creștere” sau „a se expune ridicolului”. Doar că expresia nu conținea inițial termenul „stambă”, ci cuvântul „stampă”, care în limba italiană înseamnă „presă tipărită”, „gazetă”, „ziar”.
„Expresia «a plânge cu lacrimi de crocodil» nu înseamnă a plânge în hohote, ci a plânge prefăcut, a avea un comportament ipocrit, a te manifesta cu făţărnicie”, Alexandru Rosetti, academician
„În forma sa inițială, expresia era «a drege cu busuiocul» și avea legătură cu vinul. Când vinul se acrea, unii negustori încercau să-i îmbunătățească gustul adăugând frunze de busuioc. Așa s-a născut sensul figurat: o intervenție rapidă și cosmetizantă, menită să repare aparențele, nu fondul”, Alexandru Rosetti, lingvist
Din limbajul medical neogrecesc, limba română s-a îmbogățit cu un număr apreciabil de cuvinte: aerisi, cangrenă, epizootie, flegmă, gargarisi, istericale, lăhuză, mamoș, molimă, molipsitor, tifos etc.
„În afară de cărți bisericești, terminologia religioasă neogreacă ne-a lăsat surprinzător de puține elemente: aghiazmă, amvon, anaforă, ison, pronie, tagma etc.”, Alexandru Rosetti, filolog
Citește pe Antena3.ro
