Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a stins, prematur, pe 22 aprilie 1996, tot la București, de accident vascular cerebral.
„Urmând tradiția paternă, el însuși a lucrat, în tinerețe, pe un șantier de construcții după ce, ratând admiterea la Arhitectură, a urmat Filologia (slavă) și Istoria la Iași, încheind-o în Capitală. Redactor la EpL, Eminescu și Cartea Românească (după 1989 - director al Editurii Eminescu și fondator al editurii Vitruviu), a fost unul dintre poeții de pondere ai epocii (postblagian și postbarbian, în proximitatea unor Cezar Baltag sau Sorin Mărculescu), cu o lirică oraculară, ermetică și meditativă, riguros elaborată pe canavaua unor mari scenarii biblice și simbolice.”, reliefa istoricul literar Paul Cernat în deschidera unei minibiografii dedicate lui Mircea Ciobanu.
Suflu neobizantin
Facem loc crochiului: „De la debutul cu Imnuri pentru nesomnul cuvintelor (1966), trecând prin Patimile, Etica, Cele ce sunt ș.a. până la Vântul Ahab (1984), Viața lumii (1989), Poeme (1994) și postumul Anul tăcerii (1999) viziunea devine tot mai sumbră, apocaliptică, iar formula - tot mai narativă, străbătută de un suflu profetic. Poetul a fost însă eclipsat de prozator. Narațiunile sale vădesc aceeași predilecție pentru scenariile biblice, pentru refugiul în vechime și în cărțile vechi și sacre. Ele sunt înrudite, întrucâtva, cu proza genealogică fantastă, neobizantină, a sofisticatei Alice Botez (debutată editorial în 1968) sau a mai ironicului Ștefan Agopian (pe care, într-un fel, l-a lansat).”
Vechimea ca refugiu
În continuare: „Incitant prin chiar dificultatea sa, romanul Martorii (1968) combină un detectivism metafizic cu o structură de metaficțiune labirintică, amintind Noul Roman francez. Din aceeași materie biblică și hermeneutică se vor nutri volumele din seria Epistolelor (Epistole, Armura lui Thomas și alte epistole, Tăietorul de lemne), combinație greu clasabilă de eseu, poem narativ, povestiri sapiențiale și reflecții pe teme biblice, filosofice și culturale. «Vechimea» e programatic (și ostenativ) căutată de autor, probabil ca refugiu din calea actualității. S-ar putea discuta mult și despre activitatea sa de editor, cu luminile și umbrele ei, despre relațiile cu Marin Preda ș.a.”
Aproape de regele exilat
„Omul era complicat, greu de prins într-o formula - a urmat Paul Cernat. În ultimii ani ai vieții, anticomunist și monarhist fervent, devine un apropiat al Regelui Mihai, pe care-l cunoscuse prin fiica sa (secretară personală a suveranului), cu ocazia primei ieșiri în Occident. Cele două volume de Convorbiri... au constituit prima biografie în dialog a Regelui exilat. Capodopera lui Mircea Ciobanu - și, în opinia mea, una dintre capodoperele romanului modern autohton - o constituie seria fabuloasă a Istoriilor: vastă genealogie personală, megaroman de familie cu fond mitic și structură barocă. Comparabilă cu Lumea în două zile a lui George Bălăiță, dar mult mai ramificată, seria oferă și o frescă a negustorimii bucureștene din perioada 1900-1950, cu sondaje savuroase în arhaicitatea balcanică.”
Parabolă christică într-un decor modern distopic
Mai mult: „Predomină personajele neobișnuite (inginerul Palada - un Pater familias - și fiii, legendara Logofeteasă, straniul profesor Leon Pascal ș.a.). Foarte cultivat, bun cunoscător al patristicii, cititor al filosofilor antici și moderni, autorul Istoriilor a scris și eseuri excelente despre evoluția limbajului poetic autohton, despre cărțile populare și matricea «balcanică» a culturii române, despre variantele poeziilor eminesciene și Ion Barbu, despre scriitori maghiari și germani. Eseul poematic postum La capătul puterilor. Însemnări pe Cartea lui Iov (1997) dă măsura unui important scriitor religios și exeget avizat al Bibliei; o rădăcină a obsesiei pentru Iov e de găsit și în romanul Cartea fiilor (1970), parabolă christică într-un decor modern distopic.” Concluzia: „Un «antimodern» neobișnuit și profund, greu accesibil profanilor.”
84 de ani s-au împlinit în 13 mai 2024 de la nașterea scriitorului Mircea Ciobanu/Mircea Sandu
„Mircea Ciobanu a fost unul dintre poeții de pondere ai epocii (postblagian și postbarbian), cu o lirică oraculară, ermetică și meditativă, riguros elaborată pe canavaua unor mari scenarii biblice și simbolice.”, Paul Cernat, istoric literar
„Foarte cultivat, bun cunoscător al patristicii, cititor al filosofilor antici și moderni, autorul Istoriilor a scris și eseuri excelente despre evoluția limbajului poetic autohton.”, Paul Cernat, istoric literar
