Mozart, zece ani nebuni

Care a fost cauza morții lui Mozart? A fost otrăvit de un compozitor rival sau de propria soție care trăia o aventură cu un alt bărbat? S-a stins Mozart din cauza unei bacterii căpătate într-un spital sau a murit de epuizare? Dacă a compus sute de opere și a avut ca elevi doar aristocrați bogați, de ce a părăsit scena vieții sărac lipit, abandonat la groapa comună? Acestea sunt doar câteva dintre mirările care însoțesc numele unuia dintre cei mai valoroși creatori de muzică clasică din istoria omenirii, mirări la care nu vom răspunde aici pentru simplul motiv că au devenit deja obositoare. În ultima vreme s-a scris mai mult despre moartea misterioasă a lui Mozart decât despre viața sa, care n-a fost, până la urmă, una lipsită total de satisfacții și plăceri. Așadar, să facem cunoscut primul deceniu din existența unui copil genial care a cântat alături de tată și de soră în fața prinților, prințeselor, împăraților și împărăteselor Europei! 

Hopa, sus, pe genunchii împărătesei!

În 1762, printr-o primă călătorie la München, Leopold Mozart a inaugurat neverosimila serie de turnee europene pe care avea să le efectueze ani la rând împreună cu copiii săi. În cursul acestei perioade petrecute în München - evoca Antoine Goléa, critic muzical care a coordonat o lucrare remarcabilă, „Dicționar de mari muzicieni”, tradusă (și completată) la noi de Editura Univers Enciclopedic Gold în 2010 -, fratele și sora s-au produs în fața lui Maximilian al III-lea, elector al Bavariei. În acea epocă, Wolfgang compusese deja mici piese (menuetele KV 2, 4 și 5; Allegro KV 3) pe care tatăl lui le-a transcris. La 18 septembrie 1762, familia s-a urnit spre Viena, unde a sosit la 6 octombrie și a rămas până la 10 decembrie. Amadeus și Nannerl au fost primiți de contesa de Thun, de ambasadorul Franței și, la Schönbrun, de împărăteasa Maria-Tereza. Frățiorii Mozart au cântat trei ore în fața împărătesei, iar la sfârșit, entuziasmat de aplauzele și felicitările audienței fine, copilul de 6 ani care mânuia clavecinul cu măiestria unui adult a sărit în brațele Mariei-Tereza și a sărutat-o cu foc pe ambii obraji.

Trei ani neîntrerupți de concerte

Emoționată, împărăteasa i-a făcut cadou micului vrăjitor un costum violet cu fireturi de aur. Probabil, atunci a încolțit pasiunea lui Amadeus pentru hainele scumpe și extravagante. La începutul anului 1763, Leopold Mozart i-a solicitat din nou concediu lui Sigismond von Schrattenbach, prinț-arhiepiscop al Salzburgului, și a plecat într-o nouă aventură cu propriii copii, de data aceasta luând-o cu ei și pe Anna, soția. Destinația? Europa! Durata călătoriei? Trei ani! Plecând de la Salzburg la 9 iunie 1763 - consemna la rândul lui criticul muzical Marc Vignal - , familia a trecut prin München, unde a făcut cunoștință cu Luigi Tomasini, prieten al lui Joseph Haydn și concertmaistru la castelul Eisenstadt al prințului Nicolae Esterházy. Apoi, prin Augsburg, unde copiii au dat trei concerte și de unde familia a plecat la 6 iulie. A urmat Schweitzingen, nu departe de Mannheim, unde Wolfgang a avut un prim contact cu celebra orchestră a electorului palatin Karl-Theodor. 

De la regele Franței, la regele Angliei

Drumul i-a purtat ulterior prin Frankfurt. Aici a avut loc unica întâlnire dintre Goethe și Mozart. La 4 octombrie clanul Mozart era la Bruxelles, pe atunci capitala Țărilor de Jos austriece și oraș stăpânit de Carol de Lorena, fratele împăratului Francisc I. Reprezentațiile aveau loc într-un ritm galopant. La începutul lui noiembrie, familia Mozart se găsea deja la Paris. A stat cinci luni pe Sena, virtuozitatea lui Nannerl și a lui Wolfgang stârnind inițial o imensă curiozitate, urmată de o admirație extraordinară. Vestea că doi copii erau capabili să concerteze ore în șir fără nicio greșeală de execuție s-a propagat în capitala Franței cu repeziciune, numele Mozart deschizând ușile marilor saloane ale vremii. Wolfgang și Nannerl și-au etalat darurile muzicale în fața contelui Van Eyck, ambasador al Bavariei, a doamnei de Pompadour, dar și la Versailles. Parisul a mai reprezentat pentru puștiul Amadeus urbea marilor întâlniri, pentru că aici a cunoscut artiști de talie mondială, precum Eckard, Le Grand, Hochbrucker și Schobert, clavecinist și compozitor al prințului de Conti. 

De mână cu tatăl-impresar

„Din această etapă - amintea biograful Marc Vignal - datează cele două sonate pentru clavecin cu acompaniament de vioară KV 6 și 7, dedicate doamnei Victoire de France, fiica lui Ludovic al XV-lea, ca și cele două sonate KV 8 și 9 - pentru aceeași formație - închinate doamnei de Thésé”. Periplul fraților Mozart, exploatați de tatăl impresar, a continuat. La 10 aprilie 1764, navigau, via Calais, spre Londra, pentru ca șaptesprezece zile mai târziu să fie primiți de rege și de regină în St. James Park. „Au rămas aici șaisprezece luni, timp în care Wolfgang s-a împrietenit cu Johann Christian Bach, ultimul fiu al cantorului de la Leipzig și fondator, împreună cu Karl Friedrich Abel, al celebrelor concerte Bach-Abel. A exersat compunerea într-un gen nou pentru el, simfonia, cu o lucrare în si bemol major, KV 17, al cărei veritabil autor era Abel și pe care s-a mulțumit să o recopieze, apoi cu partitura în mi bemol major, KV 16, purtând numărul unu în lista oficială a propriilor sale simfonii”, mai specifica istoricul Antoine Goléa în „Dicționarul marilor muzicieni”. 

Lovit de surmenaj

Tot pe Tamisa, Mozart a redactat, în noiembrie 1764, cele șase sonate pentru clavecin și vioară sau flaut transversal KV 10-15, dedicate reginei Charlotte. În vara anului 1765, familia Mozart părăsea Londra cu direcția Olanda. Au trecut prin Dover, Calais, Lille, Gand, Rotterdam, iar la 11 septembrie au sosit la Haga. „Aici, imediat după Nannerl, Wolfgang s-a îmbolnăvit foarte grav. Genul de febră cerebrală de care a suferit și după care nu s-a refăcut decât la sfârșitul anului 1765 era foarte probabil, în mare parte, urmarea surmenajului nesăbuit care fusese impus, din rațiuni evident mercantile, unui copil de 9 ani. Leopold - aprecia criticul muzical Marc Vignal - , ale cărui daruri pedagogice nu puteau fi puse la îndoială, nu era, desigur, acea ființă obtuză și absurdă pe care au prezentat-o biografii. Dar el a avut cu siguranță o importantă parte de responsabilitate în dispariția prematură a fiului său”. 

„Muzica este în mine, sunt muzică”

Ca și când acest prim semnal n-ar fi fost suficient, imediat cum s-a întremat cât de cât, trubadurul-copil și-a reluat istovitoarele călătorii alături de sora sa. Au revenit la Paris la 10 mai 1766, unde au asistat la recepțiile prințului de Conti și au făcut cunoștință cu muzicieni precum Philidor, Raupach, Honnauer, Becke sau Cannabich. A fost prilejul potrivit pentru crearea operei Kyrie în fa major KV 33. Apoi, familia Mozart a luat calea Salzburgului natal, concertând la Dijon, Lyon, Geneva, Lausanne, Berna, Zürich, Winterthur, Ulm, Dillingen și Augsburg. O nebunie! Amadeus nu va staționa însă decât nouă luni la Salzburg (timp în care a compus „opereta spirituală” Die Schudilgkeit des ersten Gebotes KV 35, comedia latină Apollo et Hyacinthus seu Hyacinthi Metamorphosis KV 38 și cele patru concerte pentru clavecin KV 37, 39, 40 și 41), după care va apuca din nou calea Vienei. 

Singura bucurie

În zece ani de viață, Amadeus Mozart călătorise mai mult decât un negustor și compusese necontenit, oferind reprezentații în sute de orașe ale Europei occidentale. N-avea să-și găsească odihna nici după împlinirea vârstei de 10 ani, pentru că tatăl său l-a însoțit apoi în Italia, unde vreme de cincisprezece luni a cântat în orașe precum Milano, Bologna, Vicenza, Verona, Padova etc. După o scurtă revenire la Salzburg, Leopold și Wolfgang s-au întors în Italia, unde au petrecut alte patru luni. Au urmat Viena, Mannheim, Paris, într-un carusel de neoprit ... Prima parte a existenței acestui muzician genial n-avea să fie decât un nesfârșit șir de călătorii în care trăirile copilărești nu și-au găsit locul. „Muzica este în mine, sunt muzică”, avea să mărturisească juniorul Mozart într-un încântător moment de sinceritate. Muzica a fost, probabil, dincolo de întâlnirile remarcabile pe care i le-au prilejuit nesfârșitele sale călătorii, și singura bucurie.

„Cel iubit de Dumnezeu”

Numele complet al muzicianului născut la Salzburg era Johannes Chrysostomus Wolfgang Theophilus Mozart, ultimul prenume transformându-se în echivalentul german Gottlieb, apoi în „italianul” Amadeus, ceea ce în limba română s-ar traduce „Cel iubit de Dumnezeu”.

231 de ani s-au împlinit pe 5 decembrie 2022 de la moartea lui Johannes Chrysostomus Wolfgang Theophilus Mozart

În 1785, Mozart a aderat, ca multe alte spirite cultivate ale epocii - Joseph Haydn, de pildă -, la francmasonerie. A fost și anul în care Amadeus a compus Maurische Trauermusik KV 477 („Muzică masonică funebră”)

Amadeus a primit primele lecții de muzică la 4 ani, când a învățat să cânte la clavecin. Profesor i-a fost chiar tatăl său, Leopold Mozart, compozitor, teoretician și violonist

Din cei șapte copii ai cuplului Leopold Mozart-Anna Maria Pertl au supraviețuit doar doi, Wolfgang Amadeus și Maria Anna Walburga Ignatia (1751-1829), ceilalți cinci murind la vârste fragede

Nu pot să scriu despre Mozart. Nu pot decât să-l venerez”, Richard Strauss

››› Vezi galeria foto ‹‹‹