Am fost la concert. La Gheorghe Zamfir. O raritate prin Romania. Un pic revoltata ca snobii nostri merg la toti cantaretii intens marketizati si nu vin sa vada valoarea adevarata. Doar sunt exponentii societatii romanesti: valorile sunt inversate, apreciaza kitschul si impostura.
O seara cu un Gheorghe Zamfir care parca nu mai voia sa plece de pe scena, care mereu mai avea o idee si o punea in practica impreuna cu orchestra din spate, o seara cu un concert de 3 ore si fara bis. Caci a cantat atat de mult si divers, incat aproape se facuse miezul noptii. Cu un Gheorghe Zamfir generos, energic, cald, care a incercat sa ne arate cate un pic din tot ce-a strans intr-o viata. Inclusiv parte din emotiile si amintirile sale. Depanate pe scena, la un microfon.
Un Gheorghe Zamfir care aproape avea lacrimi in ochi si radia de fericire cand am fost sa-l felicitam, in culise, dupa concert…
Mana Ciutacu - Blog de imparateasa