Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ce anul trecut o echipă româno-bulgară a traversat Atlanticul pentru a-i vedea pe AC/DC înainte de concertul de la Bucureşti, în week-end-ul trecut, Marcel Avram a organizat o nouă "expediţie" în SUA.
De această dată, şase jurnalişti nemţi şi trei români au plecat la Las Vegas pentru a urmări – înainte de turneul european – show-ul faimosului grup condus de Jon Bon Jovi, un idol autentic pentru americani.
Aşa cum era de aşteptat, concertul de la arena MGM (de altfel, ca şi celelalte de pe continentul nord-american) s-a desfăşurat cu casa închisă, iar spectatorii au început să "curgă" spre sală cu două ore înainte, măsurile de securitate de la intrare fiind comparabile cu cele întâlnite pe aeroporturi.
La 21:00 fix s-a stins lumina şi în uralele mulţimii, pe un ecran gigantic, asemenea unui "zid" ridicat pe scenă, au început proiecţiile, siluetele celor patru marcând începutul show-ului, cu marele hit Livin’ on a Prayer. Reprezentantele sexului frumos au început să ţipe entuziasmate atunci când Jon, sigur pe el şi zâmbind larg, a început să caute cu privirea şi să salute toate femeile care intrau în raza lui vizuală.
"Răsplata" a venit imediat, întreaga suflare feminină cântând versurile acelei melodii. Spre deosebire de alte concerte, în care piesele "de rezistenţă" se cântă la sfârşit – pentru ca show-ul să fie în permanentă "creştere", la Vegas, Bon Jovi a procedat pe dos, cele mai "greucene" melodii fiind programate la început. "Urmărit" permanent de un reflector, Jon se mişcă aproape tot timpul, vine în faţă spre public, merge în spate către Tico Torres, se "duelează" cu Richie Sambora. Fiind un concert "greatest hits", toate piesele sunt cunoscute, majoritatea sunt foarte bine "făcute", iar în concert sună şi mai bine, fiind chiar "mai rock" decât pe discuri. La un moment dat, Jon are un moment acustic, în care cântă şi la chitară (balade, de această dată), iar cei patru Bon Jovi susţin un microrecital pe o platformă situată între primele rânduri şi restul sălii (cu David Bryan la acordeon!)
Pe la mijlocul concertului (ce durează mai bine de două ore), Jon îşi ia o scurtă pauză, în care renunţă la costumul de piele pentru o ţinută mai lejeră (blugi şi un tricou vişiniu îmbrăcat peste unul gri cu mânecă lungă). Este "momentul lui Richie Sambora", care interpretează Lay Your Hands On Me.
Iată lista pieselor: Livin’ on a Prayer, You Give Love a Bad Name, Born to Be My Baby, We Weren’t Born to Follow, Blaze of Glory, It’s My Life, Runaway, The More Things Change, We Got It Goin’ On, Bad Medicine/ Hot Legs (cover Rod Stewart), Lay Your Hands On Me, Make A Memory, Bed of Roses, I’ll Be There For You, Love For Sale, Someday I’ll Be Saturday Night, Who Says You Can’t Go Home, I’ll Sleep When I’m Dead / Start Me Up (cover Rolling Stones), Blood on Blood, Have a Nice Day, Keep the Faith. La bis: Dry County, Wanted Dead or Alive, I Love This Town, In These Arms.
De vorbă cu Bon Jovi
Dacă Jon a lipsit motivat (filmări la New York pentru New Year’s Eve), David, Richie şi Tico au venit la masa rotundă, organizată de Marcel Avram cu jurnaliştii germani şi români. "Normali", fără "fiţe" sau aere de vedetă (chiar dacă sunt, realmente, staruri de primă mărime!), cei trei au impresionat prin simplitate şi seriozitate.
Au fost aduse în discuţie două "premiere" ale turneului european: concertul de la Bucureşti şi cel de la Dresda. Referitor la România, Richie a spus că (pe lângă Dracula, de care ştie o lume întreagă) e interesat de cultura şi de muzica ţării noastre şi că se va "documenta" (Google) înainte de a veni la Bucureşti. El a zis de asemenea că vrea să facă cunoştinţă cu bucătăria românească şi să facă shopping, în limita timpului, totul va depinde de data concertului următor Bucureştiului.
La întrebarea: "este Livin’ On A Prayer una dintre cele mai importante cântece din istoria formaţiei, reprezentativă atât pentru stilul, cât şi pentru imaginea Bon Jovi?", Richie a răspuns "amestecat", spunând că grupul şi-a schimbat stilul "de la un album la altul", fiecare având hitul ei, dar că pentru Slippery When Wet şi perioada nebună a anilor ’80, într-adevăr, Livin... e cea mai "adevărată" atât pentru ei, cât şi pentru fanii care s-au identificat atunci cu idolii lor. De asemenea, Richie a spus că în fiecare concert din Europa vor cânta "un nucleu de aceleaşi opt piese", dar restul, până la 25, vor fi diferite.
