Chava Alberstein

Ar figreu de gasit un simbol comun pentru varietatea de subiecte pe care acopera cantecele alese de Chava Alberstein pentru acest concert. Ele reflecta probabil diversitatea muzicii prezentate de artista in numarul impresionant de concerte sustinute sau in cele circa 60 de albume aparute (majoritatea in ebraica dar si in idis si chiar in engleza).

Si totusi, chiar printre titlurile pieselor inscrise pe afis putem descoperi o sugestie: Forreign Letters, despre care interpreta spunea candva, pe o scena, ca reprezinta un generic: literele inseamna inceputul fiecarui lucru – fie bun, fie rau, cu ajutorul lor poti crea orice doresti – si dezastre dar si sperante si mai ales vise, vise frumoase. O piesa scrisa intr-una dintre calatoriile sale prin lume, intalnind oameni atat de diferiti si incercand sa comunice cu ei, repetand adesea aceleasi propozitii, dar poate, mereu altfel!

Calatoriile stilistice pe care le propune artista din Israel amintesc uneori de maniera baladelor vocale, de mare simplitate melodica, pe care le canta Joan Baez, insotindu-le cu armonia chitarei, alaturi de cantece care preiau spiritul traditiei ebraice cu o evidenta culoare specifica; sunt alteori piese lirice (mai apropiate de genul pop), rostite parca pentru propriul suflet, sau melodii insotite de acompaniamentul instrumental, cu trimiteri spre muzica familiara a unor filme rusesti sau a sansonetelor pariziene. At Cheruti este o versiune – in ebraica – a celebrei Ma liberté de Georges Moustaki; Vera from Bucharest – ca si alte pagini – relateaza scurte istorii de viata, adesea reflectand aspecte ale comunicarii dintre oameni, in timp ce unele piese vorbesc despre nostalgie, despre dorul de cei care nu mai sunt.

Dar simbolurile sunt aduse mereu in prim plan, ca in Di Goldene Pave unde se vorbeste despre o scara a oamenilor (nu cea biblica a ingerilor) pe care fiintele urca si coboara in permanenta, cautand o clipa de odihna pe care o ating ... doar la finalul cantecului. Traseul stilistic propus de Chava Alberstein ii are ca parteneri de podium pe AVI AGABABA (un percutionist cu o bogata discografie, cu o activitate recunoscuta si in lumea jazz-istica dar si in explorarea filonului traditional din Orientul mijlociu, apeland la o larga diversitate instrumentala) si pe chitaristii ERAN VAITS si OVED EFRAT (colaboratori ai solistei in diferite proiecte, pe diferite continente).

Interviu cu Chava Alberstein
● Acest concert de la Festivalul Enescu este primul pentru dumneavoastra in Romania. Ce sentimente aveti atunci cand cantati undeva pentru intaia oara?
● Ma simt emotionata si curioasa sa intalnesc oameni dintr-o tara noua. De fapt am o multime de prieteni si vecini care sunt originari din Romania, dar totusi ramane un mister pentru mine cum va reactiona publicul de la concert.

● Aveti un cantec intitulat Vera From Bucharest, pe care urmeaza sa-l interpretati si la festival. Care este povestea Verei din Bucuresti?
● Este povestea unei femei singure care vine la munca in Israel, ca ingrijitoare pentru o batrana. Ea nu cunoaste obiceiurile evreiesti si nu stie decat o singura expresie in ebraica ce se traduce prin "totul va fi bine". Dupa doi ani de munca grea pentru Vera, batrana moare. Si ea era tot o femeie singura, fara familie, doar Vera fiind cea care o plange si o privegheaza. Se intereseaza printre vecini despre obiceiurile funerare evreiesti, iar acestia o intreaba "Vera, esti singura din nou, cum te vei descurca?", iar ea le raspunde ca "totul va fi bine". Isi pastreaza optimismul. Este o poveste destul de trista despre doua femei singure.

● Ati fost comparata cu artisti ca Joan Baez si Leonard Cohen. In ce masura sunteti de acord cu o aceste comparatii?
● In primul rand este un mare compliment pentru mine. Cred ca avem aceleasi radacini, legate de traditia trubadurilor moderni care tin o chitara in mana si spun, nu atat povesti despre ei insisi, cat despre alti oameni. Astazi exista o generatie de trubaduri tineri care canta numai despre ei insisi ce simt, ce le place sau nu, despre dezamagirile lor in dragoste. Spre deosebire de ei, in traditia careia ii apartin eu, artistul este ca o voce pentru ceilalti oameni – copii, parinti, batrani, soldati... Cred ca acesta este punctul comun intre mine si muzicieni ca Joan Baez sau Leonard Cohen.

● Aveti mai multe albume in limba idis si v-ati dedicat intreaga viata conservarii acestei traditii culturale. Sunteti multumita de starea actuala a culturii idis?
● Toata lumea stie ca nu prea mai exista viitor pentru idis, pentru ca foarte multi dintre vorbitorii nativi au fost ucisi in timpul Holocaustului. Dar o multime de tineri sunt interesati astazi de limba idis, fiindca reprezinta o parte a memoriei colective a evreilor, a fost vorbita in toata lumea – in Europa, in America, in Africa de Sud sau in Australia. E ceva ce nu poate fi uitat si sters din istorie. Ca limba vie insa, este putin raspandita acum. Totusi se studiaza in universitati, iar evreii ortodocsi o mai folosesc ca vorbirea lor cotidiana.
Viorel Grecu

22 septembrie
Ora 19.00
Sala "Mihail Jora" a Societatii Romane de Radiodifuziune
Seria "WORLD MUSIC"
CHAVA ALBERSTEIN
AVI AGABABA – percutie
ERAN VAITS – chitara
OVED EFRAT – chitara acustica