Christian Badea şi Dan Grigore

Sala Mare a Palatului este o mare capcana, care te prinde prin vraja concertelor Festivalului International George Enescu si apoi te chinuieste prin nemernica acustica, ce sparge farmecul muzicii!
Unde mai pui ca se mai intampla sa explodeze un refl ector, sau sa fi e microfonie... si tiuitul strident te face din nou sa te gandesti ca tare ne-ar trebui o sala de secol XXI. Ei da, multi am gandit, si vineri seara, la visata-ideala sala pe care o dorim de o buna vreme. Orchestra din Haga cu maestrul Christian Badea dadea viata consistenta si plina de energie muzicii lui Dan Dediu, numita Atlantis, o prima parte dintr-o Simfonie a continentelor, inca nescrisa. In punctul culminant a intervenit socantul zgomot al refl ectorului, tiuitul fi ind rezervat mai cu seama Simfoniei Fantastica de Berlioz... Si sa nu uitam aplauzele nepotrivite, care, chiar daca unii sunt de parere ca asa ceva exista si pe vremea lui Mozart, cred ca la noi sunt rodul ignorantei, si nu al entuziasmului pricinuit de splendoarea sonora obtinuta de interpreti!

Si totusi, putem trece peste aceste nemultumiri, pastrand in memorie performanta orchestrantilor olandezi de a face, doar cu o repetitie, prima auditie mondiala a opusului lui Dan Dediu, care are o forma cu mestesug construita, coerenta. Toate compartimentele orchestrei au fost inteligent solicitate si au oferit efecte exuberante, ludice, arogante, lirice, dramatic valabile.

Putem retine Concertul de Grieg cu maestrul Dan Grigore, in varianta mai mult decat fasta, calma, clasica, interiorizata, sobra, bine sustinuta de dirijor... si dragul nostru pentru acest opus a fost in stare sa adauge stralucirea de care tot defi citara acustica ne-a vaduvit. Dan Grigore a captat admiratia celor din sala, a oferit exact ceea ce multi care ii sunt alaturi intru admiratie de decenii au asteptat si care au fost daruiti cu o Mazurca de Chopin evocatoare, trista, luminata de amintiri pline de dor!
Am avut si sansa de a trece prin povestea depanata de Berlioz, in Simfonia sa ampla, in care energiile au scapat cu aplomb din chingile durerii.

Vom retine programul complex, ce a centrat atentia asupra componisticii noastre de ultima ora, asupra prolifi cului Dan Dediu, asupra capodoperelor perene de Grieg si Berlioz, precum si asupra pianistul Dan Grigore, a dirijorul Christian Badea. Vom retine Orchestra din Haga, mai cu seama pentru ca s-a incumetat sa cante prima, emblematica Simfonie de George Enescu.

Opinii
Ioan Holender : Dupa final – Sunt bucuros ca s-a intors Badea, cu aceasta orchestra. Simfonia de Enescu mi-a placut foarte mult, in afara de partile piano, care nu s-au auzit de loc, dar deloc! Daca nu ai vazut ca au cantat pizicatto la corzi, crezi ca orchestra n-a cantat. Acesta este blestemul acestei sali, pentru ca ei cantand asa in sala lor, in Olanda, se aude un piano. Ei bine, cand canta in sala noastra, nu se aude nimic. Dar a fost o combinatie curajoasa. Faptul ca se aplauda intre parti, pe mine nu ma deranjeaza deloc, nu poti sa ceri publicului sa cunoasca Simfonia a X-a de Sostacovici asa de bine ca sa nu aplaude. La Viena se aplauda si la Ceaikovski si la Beethoven.

Dr. Horst Bohm, impresarul/agentul orchestrei Dupa final – Nu este pentru prima oara ca suntem aici, am mai fost si in urma cu doi si patru ani. Am constatat ca publicul este foarte atent. Aplauzele intre parti se intamlau si in timpuri mai vechi, chiar si pe timpul lui Mozart. Dar peste orice , orchestra din Haga a fost foarte fericita si onorats ca a fost invitata aici sa cante Simfonia de Enescu si sa deschida Festivalul.

Silvia Dumitrescu - Sunt intr-un fel incantata de toata aceasta editie a Festivalului si eram nerabdatoare sa inceapa. Au fost ceva probleme in aceasta seara, au fost microfonii. Mi s-a parut ca ieri seara orchestra a fost in mai mare forma decat azi. Cred ca si noi avem orchestre in Romania la un nivel poate mai inalt decat aceasta orchestra. M-a bucurat in schimb dirijorul, care este deosebit, si bine inteles, Dan Grigore, pe care doream nespus de mult sa il revad, si iata-l de data aceasta intr-o varianta de Grieg ceva mai lenta, probabil ca din cauza orchestrei. Ne bucuram de aceasta muzica si de acest Festival, si vin aici cu toata dragostea si cu toata incantarea, pentru ca este o gura de oxigen pentru spiritul nostru.

Irina Cajal - Sunt fericita ca astazi nu s-a aplaudat deloc in timpul Simfoniei de Berlioz si nu s-a intamplat oroarea de ieri! S-a aplaudat doar putin si cred-sper ca din greseala, si Christian Badea, care era atat de speriat de ce o sa se intample, s-a vazut in fi nal ca era fericit! Dan Grigore in Grieg a fost fenomenal si bisul m-a impresionat, a fost intr-un ritm mai accentuat decat Grieg, dar Dan Grigore a avut o performanta de zile mari, iti dadea o liniste extraordinara!