Tudor Gheorghe a scris un cantecel popular, sortit sa ridiculizeze aberatiile care au fost introduse 'contra naturii' in folclorul romanesc: 'Foaie verde, foaie lata/ Sunt cel mai fericit tata/ Am crescut baiat si fata/ Fata seamana cu mine/ Inalta si facta bine/ Si baiatul tot asa/ Ca seamana cu ma-sa'...
Maneaua a fost interpretata in concert, pe scena Salii Palatului, in fata unei asistente care a pactizat cu entuziasm ironiei si umorului cu care Maestrul a tratat fenomenul de subcultura moderna numit si promovat drept manea.
'Voi arata care este diferenta dintre maneaua frumoasa, a lui Anton Pann, si maneaua de acum. Prin 1853 Constantin Negruzzi scria: «La masa beau adesea vin strain,/ Tocai, Bordo, Sampanie iubesc./ Iar mai ales prefer vinul de Rin,/ Daca nu am Cotnar si Odobesc;/ Cand insa am, desert pline pahare,/ Apoi incep sa cant vreo manea,/ Si sunt tot beat cat tin zilele-amare!/ Eu sunt roman, mi-e draga tara mea!»'. E clar! Stam pe loc. Tot ce-i romanesc nu piere! Nici maneaua, nici soselele stricate. Iata ce mai scria Negruzzi in aceeasi poezie, 'Eu sunt roman': 'Lauda multi pe francezul voios,/ Pe mandrul rus, pe neamtul regulat,/ La dansii, spun, ca-i bine si frumos/ Dar, fratii mei, eu oricat am umblat/ Pe drumuri lungi, cu sine ferecate,/ Nu ma ’nvoeam si vreti sa stiti de ce?/ Pentru ca-mi plac soselele stricate./ Eu sunt roman, mi-e draga tara mea', a motivat Tudor Gheorghe exercitiul sau artistic.