Fluturi în Stomac se consumă cu inima deschisă

Butterflies in My Stomach (pe scurt, BiMS sau pe româneşte, Fluturi în Stomac) a fost selectată printre cele mai bune trei trupe noi din lume, la secţiunea Electronic, în urma unui concurs iniţiat de Casa de discuri Sony şi prestigioasa publicaţie Billboard. De atunci au trecut cinci ani. Cei şase BiMS-i muncesc pentru a-şi păstra locul câştigat în spaţiul miori­tic muzical şi îşi lansează astăzi albumul "Magic Store" la Silver Church, începând cu ora 21:00.

Jurnalul Naţional: Câţi ani are BiMS? Şi experienţa se măsoară în...?
Maca: Am 33 de ani, iar experienţa se măsoară în capacitatea fiecăruia de a-şi păstra spiritul tânăr. În artă, ăsta e cel mai preţios lucru. Picasso spunea: "Orice copil e un artist; problema este cum să rămână artist şi după ce creşte".
Bujor: Am 37 de ani. Cred că experienţa se măsoară în zâmbetul oamenilor care te ascultă.
Meghi: BiMS e o trupă tânără. Com­ponenţii trupei sunt un pic mai bă­trâni. Eu am 41 de  ani. Experienţa se măsoară în paşi. Mici, mici, mici. Acu­­mulezi pas cu pas, an de an, şi când zici că eşti un om cu experienţă vine unu de 17 ani şi face ce ai făcut tu la 33.
Laurentze: BiMS tocmai îşi face ghiozdanul pentru şcoală, întrucât a împlinit vârsta de 6 anişori; Laurentze are doar 34 de ani. Experienţa nu se măsoară, se constată.
John: 34 de ani. Primul instrument l-am primit la 6 ani.
Ieronim: 31 de an. Experienţa se mă­soară invers proporţional cu vârsta.

Specialiştii spun că sunteţi deschizători de drum. Chiar aşa e?
Maca: Deschizători de drumuri în România, da. Alături de alte proiecte mai vechi sau mai noi (Party Poopers, Baba Novac, Electric Bro­ther etc.) care încearcă cu greu să scoată capul în învălmăşeala industriei de mainstream.
Bujor: Muzica s-a inventat o dată cu definirea sistemului temperat de Bach. Restul sunt reinterpretări. În România se deschid permanent drumuri, pentru că trebuie să recuperăm o istorie pierdută.
Meghi: Ce să zic, n-am inventat noi muzica. Dacă zic specialiştii, noi ne simţim onoraţi. Am încercat ceva, ne-a plăcut, mergem mai departe. Unde? Până în America.
John: Drumul pe care l-am deschis a fost unul experimental în materie de muzică.
Ieronim: Da, iar drumul acesta duce într-o poieniţă unde poţi găsi şi alte drumuri interesante.

V-aţi deschis "Magic Store". Ce are în plus faţă de produsele de pe pia­ţă? Aveţi vreun manual cu in­struc­ţiuni de folosire?
Maca: Albumul are sinceritate absolută, compoziţii şi orchestraţii originale, inedite. Şi mult suflet! Da, avem "manual" în care scrie că trebuie consumat cu inima deschisă. Este un album pe care ascultându-l nu te va lăsa indiferent.
Meghi: Nu are ceva în plus şi nimic în minus. Are tot ce-i trebuie ca să fie un pic original şi misterios. Consumatorul trebuie să ştie că este deschis nonstop şi că poate alege ce doreşte.
Laurentze: Nu are un manual de utilizare, dar este dotat cu o cheie în care textele cântecelor pot fi citite şi interpretate. Are o copertă unică, dedicată, care se înscrie în aceeaşi notă de originalitate şi inedit pe care, în mod tradiţional, BiMS a promovat-o de la bun început.

Nu-jazz, funk şi acid jazz. Acestea sunt "ingredientele" voastre. Ce termen de valabilitate aveţi?
Maca: Nedeterminat.
Bujor: Sperăm să nu aşteptăm până expirăm. Ne dorim să rămânem mereu proaspeţi.
Meghi: Ingredientele astea nu-şi pierd valabilitatea niciodată. Sau da? Poate fi valabil pentru totdeauna?
Ieronim: Jazz-ul are multe E-uri, dar albumul nostru este recomandat consumului sănătos de muzică.

Aţi apărut şi la BBC, a crescut numărul concertelor sau v-a crescut doar onorariul?
Maca: Nici una, nici alta. Ne-am urmat zborul nostru lin şi relaxat, fără compromisuri.
Bujor: Nici o legătură! BBC-ul nu plăteşte!
Meghi: Au crescut şi numărul concertelor, şi onorariul. Când s-a terminat emisiunea au scăzut la loc.

Cu ce se ocupă fiecare când nu are de-a face cu "Fluturi în Sto­mac"?
Maca: Studiez biologia şi am colaborări în domeniul publicităţii.
Bujor: Inginer. Proiectez case.
Meghi: Sunt editor de sunet în studioul meu de publicitate.
Laurentze: Atunci când nu cânt, dansez. Când nici nu cânt, nici nu dansez, am activităţi casnice comune, precum şi un job permanent, pentru că trebuie să şi câştigăm ceva bani.
John: Inginer.
Ieronim: Din fericire, eu lucrez într-un studio în care se produce muzică. Atunci când nu cânt, cânt!

Puteţi garanta 100% că... fiecare să completeze spaţiul gol, după pu­terile sale...
Maca: După ce veţi asculta albumul veţi simţi fluturi în stomac.
Bujor: Voi face muzică din suflet toată viaţa.
Meghi: Celebritatea nu mă va schimba şi muzica noastră va fi tot timpul plină de fluturi.
Laurentze: Garantez, în acest moment, faptul că voi face tot ce-mi stă în putere să… îmi treacă răceala dobândită de la colegul Bujor, cu speranţa ca la ora concertului de lansare să fiu în formă maximă. Pentru viitor însă, garanţiile pe care le pot oferi se referă la produse muzicale de certă calitate, născute din pasiune şi din dragoste, şi nu din oportunism.
Ieronim: Pot garanta 100% că... fiecare va completa un spaţiu gol, după puterile sale...