Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Alături de grupul său, artistul britanic are concert mâine, de la ora 22.00
De peste patruzeci de ani, Raymond Edward Dorset (născut la Ashford, Surrey, în zona metropolitană din jurul Londrei) se confundă cu grupul Mungo Jerry. Cu câteva zile înainte de concert, el a acordat Jurnalului Naţional un interviu în exclusivitate.
■ Jurnalul Naţional: Anul trecut, în Anglia, ai fost în turneu cu Wishbone Ash şi Suzi Quatro, nume de legendă ale anilor 70. Cum au fost concertele?
■ Mungo Jerry: Concertele au fost grozave, noi am făcut un show mare iar publicul şi promotorul turneului au fost încântaţi de evoluţia trupei noastre.
■ Muzicienii din categoria 'oldies but goldies' au succes şi după 30 sau 40 de ani de activitate. Cum îţi explici asta?
■ În primul rând eu nu mă consider ca făcând parte din această categorie, eu am compus şi compun în continuare cântece noi şi, în al doilea rând, nu sunt un fan al concertelor 'oldies but goldies'. Asta pentru că majoritatea trupelor mai au un singur membru din formula de început şi, de multe ori, nici solistul nu este cel original.
■ După mai multe schimbări de componenţă şi de titulatură, The Good Earth a devenit Mungo Jerry. A cui a fost ideea acestui nume ?
■ În 1970 am început să înregistrez şi să concertez sub numele de Mungo Jerry. The Good Earth a fost o altă formaţie de- a mea, complet diferită.
■ Mungo Jerry a fost un nume cu noroc, aproape imediat ai înregistrat 'In The Summertime'. Îţi mai aminteşti cine (ce) te-a inspirat atunci când ai compus cel mai mare hit estival din toate timpurile ?
■Melodia este o celebrare a vieţii iar inspiraţia mi-a venit de la Dumnezeu.
■ În 1970, coperta albumului 'Mungo Jerry' a fost realizată în 3D iar discul s-a vândut împreună cu o pereche de ochelari. Nu-i aşa că a fost o premieră mondială?
■ Da, aşa este, acum 3D a ajuns un format media extrem de popular, în continuă creştere. La sfârşitul anilor 50, copil fiind, aveam o mulţime de reviste cu benzi desenate în 3D, dar faptul că am scos albumul în acest format îi aparţine producătorului Barry Murray.
■ De ce crezi că ţi se spune King of Groove ?
■ Pentru că am un dar natural pentru ritm şi pentru că 'simt' toate genurile de muzică. Cred că- mi moştenesc părinţii !
■ Muzica ta este un mix între blues, reggae, rock, funk etc. Cum reuşeşti ?
■ Sunt extrem de apropiat de natură şi nu am nici o barieră când e vorba de gusturi muzicale. Pentru mine contează atmosfera şi să te simţi bine, indiferent de genul muzical abordat.
■ Pentru mine, 'A Case For The Blues', înregistrat cu Peter Green şi Vincent Crane, este unul dintre cele mai bune albume rock din istorie , care în 2013 face 30 de ani. Te-ai gândit la o reeditare ?
■ Da, am de gând să fac un CD cu aproape două ore de muzică, recuperate de pe casetă de inginerul de sunet de atunci. Întreg materialul e spontan şi plin de atmosferă.
■ La Bucureşti vei cânta ceva de pe 'A Case For...' ?
■ Eu nu am niciodată setlist, aşa că hai să vedem ce se întâmplă la concert, unde voi cânta majoritatea hiturilor, bineînţeles 'In The Summertime' şi 'Lady Rose'
■ Chuck Berry sau Elvis Presley, Beatles / Rolling Stones, The Who / Kinks, Deep Purple /Led Zeppelin, Sex Pistols / Ramones?
■ Nu am preferinţe, cu toţii sunt mari artşti care au înregistrat o mulţime de discuri excepţionale şi, într-un fel sau altul, cu toţii m-au influenţat. Atât pe mine cât şi pe celelalte trupe, apărute, cronologic, după ele.
