În premieră, profesorul Mircea Florian povesteşte despre ce şi unde predă

“Îmi dau seama că le sunt, cumva, necesar”
Pionier al muzicii folk, informatician, compozitor, poliinstrumentist, solist vocal, artist multimedia, arhitect & manager de proiecte culturale, Mircea Florian este şi profesor la câteva institute de prestigiu. Vorbim despre SAE (School of Audio Engineering)- cel mai mare colegiu privat la nivel mondial (în parteneriat cu Middlesex University London), UNATC, Universitatea Naţională de Arte (fostul Ioan Grigorescu), Universitatea Naţională de Muzică, chiar şi la Politehnica Bucureşti unde predă cursul Multimedia şi Artele Spectacolului. Am fost la SAE Bucureşti, unde profesorul Mircea Florian a acordat Jurnalului Naţional interviul de mai jos.

■ Jurnalul Naţional: Despre muzicianul Mircea Florian s-a tot vorbit....dar puţină lume îl ştie pe Dom' Profesor. Dacă vrei să povesteşti despre asta si despre altele...
■ Mircea Florian: Da, activitatea asta, hai sa-i zic educativa, a inceput de foarte multa vreme, inca inainte de 89, predam si am activat ca formator la UNATC (vechiul IATC) cand Catalina Buzoianu cu care lucram foarte bine si foarte de mult (si continui si astazi) sa lucrez m-a rugat sa stau de vorba si sa impartasesc fel si fel de lucruri pe care le stiam studentilor mei. Ea era profesoara si din cand in cand mergeam si eu sa vorbesc cu studentii, sa-i invat diverse lucruri, mai ales- evident- lucruri legate de interferenta muzicii in actul teatral, de congruenta celor doua domenii. Uite asa, cam acolo a inceput, pe undeva la inceputul anilor 80. Ulterior munca asta cumva mi-a placut, eu aproape am un dar genetic si din familie- tatal meu care initial a inceput prin a fi ofiter activ, ulterior dupa ce s-a intors din razboi, din prizonieratul la rusi, a fost inginer, si-a schimbat complet directia, a facut o noua facultate, pentru a termina ca sa zic asa, pentru a lua partea finala a vietii sale profesionale, el a fost profesor si director de liceu. Cumva se repeta istoria- mama mea tot asa, era si ea in invatamant, defapt toata viata ei a lucrat in invatamant, in invatamantul prescolar. Cumva seamana chestia pentru ca, dupa un periplu prin America si in Germania, inapoi in Europa, la inceputul anilor 90 am reinceput activitatea de predare in Germania, la mai multe institute de reprofesionalizare a adultilor, toate cu grad academic cum ar veni- deci studentii erau deja diplomati, toti. Doar ca aveau meserii care nu prea se cautau sau care necesitau neaparat implicarea computerelor, a noilor medii si lucruri de felul acesta si veneau ca sa acumuleze aceste informatii, aceste noi cunostinte pentru a putea practica in continuare farmacia sau istoria sau fel de fel de alte discipline care aveau nevoie clar de interventia computerelor. Ei bine, nu multa vreme dupa aceea am  schimbat putin zona fiindca m-am ocupat numai de cei care se interesau de noile medii si chiar in cadrul sau in cooperare cu universitatea din Koln si cu aceste institute de dezvoltare profesionala post-academice, am predat foarte multi ani in Germania multimedia, fel si fel de cursuri legate de audio, de video, de ingemanare a acestor doua chestii. Am avut chiar si cursuri in care predam diverse soft-uri specifice care, in parte, unele nici nu mai sunt. Am predat la un moment dat Director – care era un soft de montat, de produs multimedia si care nu mai exista ca atare (ca in toata istoria softurilor si a computerelor lucrurile se schimba). Era facut de Macromedia, cei care fac acuma Flash-ul, asa ca desfasurare a lucrurilor- care a luat cumva locul acestui soft. Important este altceva: ca mi-a folosit foarte mult contactul cu oameni tineri care aveau idei foarte bune si interesante si mi-am dat seama ca nu e deloc o greutate, imi face mare placere, pur si simplu. Sigur, la un moment dat mi-am zis ca ar trebui poate sa fac asta si pentru conationalii lasati in urma si s-a ivit ocazia asta atunci cand am vorbit cu Anca Măniuţiu si cu Mihai Măniuţiu – doi prieteni foarte vechi din Cluj care tocmai erau implicati in Facultatea de Teatru si Multimedia care se deschisese la Cluj in cadrul Universitatii Babeş Bolyai. Si asa se face ca am predat acolo o serie de cursuri de la Light Design pana la voce cantata si asta am predat- fiindca stiu cam cum se face, stiu defapt foarte bine cum se face. Pe urma m-am translatat, aparand niste oportunitati in Bucuresti, am reusit chiar sa fac ceea ce visam de foarte multa vreme, si anume un Masterat in cadrul UNATC-ului, sigur, impreuna cu colegi de acolo, un masterat in Sound Design si Light Design, si este singurul Masterat de acest fel din Romania. Asadar, predau acolo, la UNATC, predau aici la SAE (care este o scoala extrem extrem de importanta, este defapt cea mai mare scoala de sunet din lume) – se numeste School of Audio Engineering si are are o reprezentanta aici, in Bucuresti. Trebuie stiut ca doar la Belgrad mai este o reprezentanta SAE, Budapesta n-are, Sofia n-are, Praga n-are, Varsovia n-are! Este un lucru grozav, au investit foarte multi bani in povestea asta, studiourile sunt exceptionale, dotarea este formidabila. Ei au inceput acum doi trei ani, sigur cu un timp destul de serios de pregatire- cred ca de prin 2008 au inceput pregatirea. Acum deja functioneaza cu toate motoarele ca sa zic asa, pregatind specialisti si in domeniul graficii si al animatiei, mai ales pentru jocuri dar si pentru aplicatii multimedia si pentru reclame si tot felul de dinastea si in mod special, aici unde ne aflam si unde predau si eu- in zona audio unde sunt pregatiti nenumarate sorturi de ingineri de sunet.

■ Deci cei care vin la SAE vor ieşi ingineri de sunet ?
■ Ei capata o diploma a acestui institut (care este, defapt, o Institutie Universitara) si care le permite, da, sa lucreze ca ingineri de sunet, evident.

■ Si mai au si alte optiuni?
■ Sigur ca da, au si optiunea de a fi specialisti in zona sunetului, chiar pentru evenimente in timp real, pe scena- concerte, festivaluri, teatre, cinematografie- fiindca paleta disciplinelor este foarte mare, ea pleaca de la fundamente ale prelucrarii sunetului, audio samd. Dar poate duce pana la specializari foarte rafinate. Se fac subiecte si teme care implica intradevar concepte ale cinematografiei, deci pot sa fie oricand si ingineri de sunet sau oameni specializati pentru a produce muzica de film. Eh, ca sa ma intorc totusi la ce ma intrebai, asta e a doua zona in care lucrez. A treia este o alta Universitate in care sunt implicat- Universitatea Nationala de Arte, UNARTE, fostul Ioan Grigorescu, unde predau singurul si unicul curs din istoria Romaniei – de arta cinetica. Toate desigur au legaturi si cu biografia mea artistica fiindca ma bag doar in domeniile pe care le stiu si pe care le-am practicat, pe care le-am facut si fac in continuare. Asa se intampla ca predau si la Politehnica un curs de multimedia, de data asta sigur ca ceva mult mai tehnic, de fapt se cheama Multimedia si Artele Spectacolului. Predau si la Conservator- in semestrul întâi am predat muzica de teatru si de film. Sunt deci vreo patru- cinci universitati si scoli superioare in care sunt implicat, dar imi face placere sincer. E lucru cu oamenii tineri, cu oamenii care vor sa invete, mi se pare un lucru formidabil. Mie imi foloseste chiar daca ma oboseste uneori, dar imi foloseste fiindca apare permeabilitatea si osmoza, si dau dar si iau, de ce sa mint. Asta-i una si a doua chestie sigur ca mai e si vesnica si atat de discutata nevoie de a lasa ceva in urma. Suna emfatic sau melodramatic, cum vrei, insa e un adevar care la mine functioneaza cumva si ma simt realmente obligat aproape sa fac treaba asta pentru junimea romana. Care, printre altele, e adevarat, in afara de greutatile zilei se confrunta si cu lipsa unor oameni care chiar au facut niste lucruri si da, imi dau seama ca le sunt cumva necesar, si am si ecouri fara pauza in sensul asta.

■ Apropo de lasat in urma, categoric experienta multipla in atat de variate domenii de activitate impartasita altora este un lucru absolut extraordinar. Ca fan al muzicianului Mircea Florian intreb si eu: vechile inregistrari, care au aparut doar pe vinil, albumul 'Tainicul vartej' si single-urile de la Electrecord vor fi, cândva, reeditate si pe CD ?
■  Initial eu ziceam ca le-am lasat deja in urma si nu mai trebuie sa ma ocup de ele, insa se pare ca da, tot in carca mea (carca...e mai mult o formula, nu o lua asa serios) cade si datoria de a le reedita in digital. Stiu, si e adevarat. Multa lume imi spune:” Dom'le, noi nu mai avem pickup-uri, mai am pe undeva ratacit discul, discurile” sau “Te rugam, fa ceva ca vrem sa le ascultam pe ce avem astazi, adica mp3 player, CD player si alte players-uri. Si intradevar, m-au pus in situatia de a ma gandi si de a da intradevar materialele astea la o cizelare pregatitoare digitalizarii. Mai pe scurt, sunt pe cale sa se masterizeze si intradevar trebuie sa gasesc acuma si o sursa de bani, un sponsor care sa imi acopere productia; nu stiu cine o fi ala, dar trebuie sa-l gasesc! Cu siguranta ca o sa se gaseasca cineva, nu asta e problema. Important este ca m-am urnit pana la urma si am zis ca, intradevar, trebuie. Initial nu fusese asa, am zis ca: “ Sunt facute, totusi, le-am facut atunci, acum fac altceva, complet alte lucruri!” Care, sa nu mai spun ca si astea urmeaza sa le pun pe disc dar asa se vor si incalci cumva “timpii” si nu o sa mai fie foarte clar dar, ma rog, pana la urma si asta e o chestie care se regleaza. In orice caz da, urmeaza sa apara reeditarile pe digital a acelor productii, cu o mica tristete din partea mea, trebuie sa recunosc. Fiindca eu tineam ca ele sa ramana un soi de folcor, ramas pe “şaibe” din vinil. Dar trebuie sa devina totusi accesibile si celor care nu mai au si nu au prins...in fine. Altfel nu se ocupa nimeni de ele.

■ În Club A, la 25 de ani de la 'Tainicul vartej', Mircea Florian a incercat o reluare a albumului intr-un cerc restrans. Mai inainte a fost un concert la Sala Palatului cu Dixie Krauser...cand , unde si in ce context il vom revedea pe Mircea Florian?
■ In primul rand nu am incercat reluarea, chiar am reusit reinterpretarea 'Tainicului vartej'...Eu, ca sa o spun pe aia dreapta, apar in fel si fel de contexte, nu de mult am avut un performance tot la Club A in cadrul unei chestii care a fost aniversarea cafenelei literare a lui Ion Bogdan Lefter si in care am cantat, nu mult, dar am cantat. Am mai avut un performance foarte special, visual (e pe net!), care a avut loc in cadrul unei expozitii in care am si expus o lucrare cinetica de-a mea. Am avut o zi a mea, ce a continut acest performance destul de larg, in care erau implicati si muzicieni si dansatoare si fel si fel de alte chestii. Cand si unde ? Nimic altceva, trebuie urmarit!