Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În seara de Sântandrei, la sărbătoarea Apostolului românilor, Sala Palatului din Capitală a găzduit un concert grandios: Grigore Leşe: “Tradiţie, Istorie, Rost”. Muzicianul a structurat cu mare atenţie totul pentru a aprinde în inimile spectatorilor lumina cântecului nealterat de trecerea timpului şi de avalanşa de sunete stranii care ne invadează pe zi ce trece.
Să nu uităm că sărbătorile şi obiceiurile de la sfârşit de Brumar şi începutul lui Undrea corespund, ca dată calendaristică, cu Dionisiacele Câmpeneşti şi ale tracilor şi Saturnaliile romanilor, astfel că, sărbătoarea creştină are, în lumea satului românesc, reminiscenţe ale unor practici ritualice care împrumută din simbolistica şi atribuţiile zeului uzurpat. În acest context, concertul lui Grigore Leşe, “Tradiţie, istorie, rost” a adus în prim-plan un moment pastoral, prin horile interpretate magistral de muzicianul maramureşan. N-au lipsit colindele străvechi, rostite emoţionant de Marian-Vasile Ghica din Călăraşii Vechi, nici semnalele de corn – spre vestirea adunării – înălţate de Mihai Moldovan din Idicel Pădure – Mureş, ale cărui cântări, însoţite de sunetul fluierului său din lemn de cireş, zugrăvesc portretele oamenilor simpli, dar cu suflet mare, ardeleni de pe Valea Idicelului.
Să nu uităm însă de muzica tulburătoare, arhaică, polifonică şi cu substrat eterofonic, a ultimei generaţii de aromâni fârşeroţi care trăiesc în rost la Cogealac – Constanţa. Aceştia cântă numai în grup, întotdeauna aşezaţi pe scaune, linia lor melodică fiind susţinută de cimpoi şI pe ison gutural, cântecul fiind presărat, din loc în loc, cu interjecţii. Pornită de la o singură voce, melodia este preluată, după intonarea primelor versuri, de întregul grup.
Grigore Leşe a creat apoi alte momente emoţionante, ancorate în istoria neamului nostru, care au fost primite, pe măsura mesajului transmis, de publicul prezent (Sala Palatului fiind plină!), ropotele de aplauze fiind necontenite. “Scrisoare de pe front”, “Bată-te Americă, bată” şi multe alte cântece de cătănie, de înstrăinare, scrisori, doine şi hori, în acorduri sonore solemne, profunde, ori însoţite de muzicile ceteraşilor neîntrecuţi ai grupului Iza, ne-au îndemnat să nu uităm cine suntem, să ne cunoaştem priorităţile şi menirea.
De pe malul Lacului Razelm din Dobrogea, din satul Sarichioi, grupul lipovenilor, urmaşi ai neînfricaţilor cazaci nekrasoviţi de rit vechi, a adus cântece solemne şi vesele, într-un dialect rusesc arhaic specific (conservat asemenea portului tradiţional, cărţilor bisericeşti vechi, în slavonă, şi icoanelor pe care le-au adus cu ei la gurile Dunării, în vremea bejeniei). Cântecele lor, însoţite de sunet de armonică, duc mai departe poveştile care le-au întovărăşit străbunii de-a lungul veacurilor.
N-a lipsit nici muzica de ascultare şi de petrecere, cântecele bătrâneşti, cântecele lirice şi satirice interpretate de Taraful lui Vasile Firuţă din Islaz – Teleorman şi de Taraful din Băbiciu – Olt. Nea Vasile Firuţă a deschis tolba cu cântece doar de el ştiute şi ne-a descris o lume aproape dispărută, a lăutarilor care cântau cu dăruire şi strălucire în ochi şi în glas şi, chiar dacă o baladă sau o doină ţine şi 15-20 de minute, ascultătorii nu se plictisesc, ci se lasă purtaţi de nea Vasile “Pe drumul Islazului”. Tandemul nea Toni şi nea Titi Căldăraru, de la Băbiciu, destăinuie tot cântări vechi, uitate, preluate printr-un testament nescris din familia lor de muzicanţi neîntrecuţi care “duceau nunţi grele”, făcând faţă celor mai exigenţi nuntaşi olteni.
Sonorităţile aduse pe scenă de fanfara ţărănească din Saelele – Teleorman, ai cărei membri, majoritatea tineri, duc mai departe tradiţia muzicilor de taraf de alămuri specifică acestei zone a României, au creat un dialog excepţional, instrumental, cu taraful tradiţional al lăutarilor olteni şi teleormăneni invitaţi.
“Cine-a zis dorului dor”, “Nu-i lumină nicări” şi solemnul cântec de pelerinaj “Nu lăsa Măicuţă” au fost interpretate înălţător la finalul concertului de muzicianul Grigore Leşe, fiind murmurate de întreaga sală care a înţeles că muzica e o taină care-şi arată, din când în când, scânteierile, dacă viersul e glăsuit tulburător. Doar aşa cântecul degajă lumină chiar şi în întunericul de nepătruns. Grigore Leşe a adus în consertul de la Sala Palatului o lume pe care o cunoaşte îndeaproape şi o cercetează frecvent: muzici străvechi şi oameni care trăiesc încă în rost, după rânduielile satului de ieri, “atacat”, pe zi ce trece de globalizare.
Concertul lui Grigore Leşe “Istorie, tradiţie, rost” face parte din proiectul naţional cultural “Artă Contra Drog” 2014, iniţiat de CIADO România şi Asociaţia Culturală de Teatru, Muzică şi Film “Dracula”.
Citește pe Antena3.ro
