Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
- Jurnalul: Ce proiecte minunate prizați, stimată doamnă Stanca Scholz-Cionca, vă felicit din inimă! După volumul „Cărluță și primul lui dascăl. Din ucenicia principelui Carol al României (Corint, 2022), iată-vă revenind cu un alt studiu de colecție: „Ciprian Porumbescu. Jurnal 1879. Cernăuți-Stupca” (Corint, 2023). Cum a crescut, în ce circumstanțe s-a materializat această carte-document (am scris inițial „carte-bijuterie” - e o plăcere s-o atingi, s-o privești, s-o adulmeci)?
- Stanca Scholz-Cionca: Am moștenit de la mama mea, Nina Cionca, decedată în 2019 la 93 de ani un scrin cu documente ale familiei Porumbescu, rămase de pe urma bunicii ei, Marioara Porumbescu-Rațiu, sora și confidenta intima a lui Ciprian. Mama a publicat monografii, studii și articole privitoare la preotul Iraclie Porumbescu și fiul lui, Ciprian, cel pasionat de muzică. Cariera mea de niponolog (am fost profesoară de cultură și literatură japoneză la câteva universități europene) nu mi-a permis să mă ocup de înaintași înainte de pensionare, de aceea apare această nouă traducere a Jurnalului doar acum, la 140 de ani de la moartea lui Ciprian.
O fiică a Porumbeștilor
- Sunteți, așadar, descendentă a Porumbeștilor, pe linie maternă! Dar ce obârșii avea această familie, stimată doamnă? Iraclie, tatăl lui Ciprian, se lăuda cu origini poloneze, și asta în ciuda faptului că la 1848 a militat pentru crearea unei Dacii Române (vorba lui Aron Pumnul).
- Originile poloneze ale familiei Golembiovschi sunt incerte, dar este sigur că timp de cel puțin trei generații înaintea lui Iraclie în familie se vorbea românește și se simțea românește. Preotul Iraclie însuși a militat pentru propășirea limbii și culturii române în Bucovina, ca și pentru introducerea alfabetului latin în biserică, înfruntându-l și pe mitropolitul Hacman pe această temă.
Jurnal cu peripeții
- Un bărbat curajos, Iraclie... Ce conține acest „Jurnal” scris de Ciprian Porumbescu (Golembiowsky, în actul de naștere) în limba germană (limba bucovinenilor trecuți prin școlile imperiului) și care-i contextul istoric în care a fost el conceput? Apoi, cu siguranță a trecut prin multe aventuri înainte de a vedea lumina acestui nou tipar...
Citește pe Antena3.ro
- Jurnalul cernăuțean este nu numai o sursă de primă importanță pentru biografia compozitorului, ci în același timp un document fascinant al vieții studențești și muzicale din capitala Ducatului Bucovinei sub ocupație austriacă - un oraș care se dezvolta în ritm amețitor, devenind un important centru de cultură din Europa de est. Jurnalul a fost descifrat și tradus pentru prima oară de către cărturarul bucovinean Leca Morariu. Lui Leca i-a predat Mărioara Porumbescu-Rațiu (în Jurnal „Marica”) documentele familiei în anii 1920 în vederea înființării unui muzeu dedicat lui Ciprian, care a fost inaugurat întâi în Cernăuți, apoi la Suceava în 1928. Leca Morariu, profesor universitar la Cernăuți, a lucrat până la moartea lui, în 1963, la o amplă monografie a Porumbeștilor, care a văzut lumina tiparului la câteva decenii după dispariția autorului. Pentru cititorii de astăzi, traducerea lui Leca într-o limbă bucovineană stufoasă și colorată, cu expresii idiomatice între timp uitate, cu elipse impuse de pudoare, înlocuite cu puncte de suspensie, se cerea revizuită.
Mai întâi Teologie (la Cernăuți), apoi Filosofie (la Viena)
- Evident.
- Ar fi fost de dorit o publicare a manuscrisului în facsimile, pentru a permite cercetătorilor confruntatea cu originalul - un proiect care poate va fi realizabil pe internet, completat cu textul Jurnalelor următoare, scrise la Viena, Stupca și Nervi. Un Jurnal din anul petrecut la Brașov (din toamna 1881 până în toamna 1882), perioada cea mai fecundă a compozitorului, nu ne-a parvenit. Jurnalul cernăuțean este scris în limba germană, ca de altfel și o mare parte a corespondenței lui Ciprian (cu excepția scrisorilor către tatăl Iraclie!). Ciprian Golembiovschi (Porumbescu) a fost unul din primii studenți ai universității Francisco-Josephina, înființată în 1875. El a urmat întâi teologia ortodoxă, care în 1875 a devenit una dintre cele trei facultăți ale universității. Ciprian a absolvit studiile teologice în 1877, apoi s-a înscris la facultatea de filosofie (Istorie, filologie și geografie), pe care a absolvit-o la Viena în 1881.
A scris și a ilustrat două reviste satirice
- Un tânăr instruit!
- În Cernăuți, tânărul venit de pe meleagurile Stupcei a fost unul din animatorii vieții studențești, activând neobosit în diverse asociații, și omniprezent la festivități și knaipe (n.r. - petreceri). A compus printre altele imnul Clubului German (Klub Deutscher Studenten), și bineînțeles pe cel al Arboroasei studenților români, înființată în 1875 și dedicată promovării limbii și culturii române în Bucovina. Pentru urmașa Arboroasei, societatea Junimea, a scris și a ilustrat cu mâna lui în limba română două reviste satirice în ton hâtru și șugubăț, Bondariul Junimii și Piperușa, amândouă aflate în arhiva familiei.
Legat de Stupca copilăriei
- Cum arătau universul copilăriei și cel al perioadei de studenție și tinerețe ale acestui delicat compozitor și muzician plecat atât de devreme la cele veșnice? Ciprian redă (pe alocuri cu mână de literat) viața de zi cu zi într-o țărișoară înstrăinată, desprinsă de trupul țării-mamă, o țărișoară în care trăiau (mai ales în mediul urban), într-o atmosferă-clocot ce prefigura ample mișcări de deșteptare națională, români (cei mai vechi locuitori ai ducatului), evrei, ruteni, austrieci, unguri, ruși, polonezi, germani, cehi etc.
- Deși a rămas legat de meleagurile copilăriei și adolescenței, mai ales de Stupca, unde tatăl Iraclie era preot paroh, și unde tânărul student își petrecea vacanțele în ritmul molcom al provinciei bucovinene, Ciprian profită din plin de libertățile vieții de student în Cernăuțiul multietnic care îl inspiră, îi oferă un mediu cultural și muzical în plină expansiune, îi lărgește orizontul intelectual, îi prilejuiește întâlniri cu personalități marcante ale muzicii europene.
Dirijor al corului Catedralei ortodoxe
- Ce tușe, ce note ale Cernăuțiului, ale Bucovinei vi s-au înrădăcinat în memorie după citirea descrierilor lui Porumbescu? Cernăuțiul lui Ciprian era un oraș cu aripile întinse, în plină dezvoltare, nu?
- În anii petrecuți ca student la Cernăuți, Ciprian a văzut ridicându-se o serie de monumente impozante și a fost martor la înființarea unor instituții moderne care transformau târgul de provincie într-un centru urban important, un oraș care „avea mai multe librării decât brutării”, și în care, după cum va spune Paul Celan, „străzile erau pavate cu cultură”. Studentul Golembiovschi dirijează corul Catedralei ortodoxe, inaugurată în 1862 cu o Liturghie de Carol Miculi (primul lui îndrumător în ale muzicii), dar nu se sfiește nici să intre în Marele Templu, să se inspire de cântarea rabinică. Se entuziasmează de concerte clasice la Musikverein, societatea filarmonică deschisă în 1877, e prezent la concertul de absolvire al elevilor Școlii de Muzică înființată pe lângă Filarmonică. Dar e prezent și la gălăgioasele knaipe studențești, și frecventează restaurantele și birturile care împânzesc orașul în plină expansiune.
Șase săptămâni de detenție
- Un tip efervescent! Dar schițați-ne, vă rog, și portretul intelectualului (Ciprian Porumbescu) implicat atât de activ în viața cetății. Cum s-a desfășurat afacerea „Arboroasa” (ce nume frumos al Bucovinei!), societate precursoare asociației „Junimea”? Procesul l-a făcut faimos, nu?
- Studentul Golembiovschi a fost membru activ al Arboroasei studenților români încă de la înființarea ei în decembrie 1875. Apoi, ca președinte al Societății a riscat printr-un act de frondă conflictul cu autoritățile austriece. Studenții români au trimis tocmai în ziua în care austriecii sărbătoreau centenarul anexării Bucovinei o telegramă de condoleanțe pentru domnitorul Grigore III Ghica, cel decapitat de turci pentru că se opusese „vânzării” Bucovinei. Gestul a provocat arestarea comitetului de conducere al Arboroasei și detenția membrilor lui timp de șase săptămâni, urmată de primul proces politic în istoria Bucovinei austriece, care s-a sfârșit cu achitarea acuzaților. Despre procesul Arboroasei a scris și Eminescu trei articole în „Timpul”.
Jurnalul vorbitor
- Ați migălit la tălmăcirea și îngrijirea acestui „Jurnal” care vi s-a lipit, mă gândesc, de inimă. Ați simțit, poate într-o clipă în care vă trăgeați sufletul, fragilitatea, delicatețea, durerea, regretele lui Ciprian? Ați simțit omul neputincios în fața inevitabilului morții? Ce destăinuire scrisă v-a tulburat profund? Ori au fost mai multe?
- Jurnalul vorbește pentru sine. Îl recomand unul cerc cât mai larg de cititori.
- A apucat Ciprian Porumbescu să iubească, stimată doamnă Stanca Scholz-Cionca?
- Jurnalul cernăuțean e printre altele documentul sfâșietor al unei iubiri romantice, care a rămas unică, prin intensitatea și puritatea ei, în scurta viață a compozitorului. E compusă din speranțe, așteptări, vise (uneori coșmaruri) și emoții covârșitoare trezite de scurte întâlniri petrecute întotdeauna în prezența altor persoane din familia fetei sau din cercul lor de prieteni. Iubirea pentru Bertha, fiica pastorului evanghelic din satul vecin, Ilișești, îi inspiră lui Ciprian câteva din cele mai înduioșătoare compoziții.
- Candoare, fragilitate, revoltă - dacă ar fi să alegeți un singur cuvânt, pe care l-ați desemna ca pecete intimă a jurnalului lui Ciprian?
- Le-aș alege pe toate trei.
Atrasă de cultura niponă
Stanca Scholz-Cionca, profesoară de studii japoneze la universitățile din Berlin, Oslo și Trier, a absolvit studii superioare la Cluj-Napoca, București și München. Are un doctorat (1990) și habilitare (1996) în Limba și Literatura Japoneză, ambele la Universitatea din München. A publicat monografii și articole despre cultura, literatura și teatrul japonez, traduceri, ediții de carte etc. Dintre traducerile în limba română: Sei Shonagon, Însemnări de căpătâi; Yasunari Kawabata, Țara zăpezilor; Yukio Mishima, După banchet; Teatru Nô (antologie și traducere); Evantaiul cu noroc (proză comică japoneză, în colaborare). Titluri în alte limbi: Kyogen (1997); Japan – Reich der Spiele (1998); Fünf Dramen aus Japan, 1994–2004 (2008).
170 de ani s-au împlinit anul acesta de la nașterea lui Ciprian Porumbescu. Tot anul acesta se vor fi adunat 140 de ani de la moartea sa
29 de ani a fost vârsta la care Ciprian Porumbescu a cedat unei boli necruțătoare în epocă: tuberculoza
"Am moștenit de la mama mea, Nina Cionca, decedată în 2019 la 93 de ani un scrin cu documente ale familiei Porumbescu, rămase de pe urma bunicii ei, Marioara Porumbescu-Rațiu, sora și confidenta intima a lui Ciprian”, Stanca Scholz-Cionca, cercetătoare și descendentă a Porumbeștilor"
"Iubirea pentru Bertha, fiica pastorului evanghelic din satul vecin, Ilișești, îi inspiră lui Ciprian câteva din cele mai înduioșătoare compoziții”, Stanca Scholz-Cionca, cercetătoare și descendentă a Porumbeștilor"
Ciprian Porumbescu a absolvit studiile teologice în 1877, la Cernăuți, apoi s-a înscris la facultatea de filosofie (Istorie, filologie și geografie), pe care a absolvit-o la Viena în 1881
"Ciprian profită din plin de libertățile vieții de student în Cernăuțiul multietnic care îl inspiră, îi oferă un mediu cultural și muzical în plină expansiune, îi lărgește orizontul intelectual”, Stanca Scholz-Cionca"
Sursa foto: Editura Corint
