Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu mare emotie si bucurie, comunitatea academica din UNMB are onoarea de a participa la un moment exceptional al carui protagonist este un mare maestru, unul dintre cei mai mari muzicieni ai tuturor timpurilor, pianistul Alfred Brendel.
Era greu de inchipuit, in urma cu 20 de ani, ca pe scena pe care paseam timizi pentru a ne sustine examenele il vom vedea pe idolul actualelor generatii de pianisti, muzicieni si melomani. Iata ca imposibilul devine posibil!
Desi nu am avut niciodata ocazia sa-l ascult pe scena, indraznesc sa marturisesc ca Alfred Brendel mi-a marcat semnificativ viata profesionala. Inceputul l-au facut relatarile lui Gabriel Amiras, fostul nostru profesor din Conservator, despre repertoriul lui Alfred Brendel (Totentanz de Liszt fiind preluat rapid si in repertoriul nostru), despre tuseul si diversitatea timbrala, despre orchestrarea sonoritatilor, definirea caracterelor muzicale. Apoi, ascultam fascinata inregistrarile Sonatelor de Beethoven, pe banda magnetofonului Tesla, vizionam videocasete dificil de procurat pe atunci.
Accesul mult mai facil dupa 1990, la inregistrarile celebre ale artistului de pe compact discuri, s-a adaugat descoperirii cartilor care au devenit bibliografie obligatorie la clasa de pian din Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti. Relativ recent, am primit discul intitulat Concluding Notes, produs de firma Steinway si dedicat acestui "Man of arts', Maestrul Alfred Brendel. Alaturi de Bach (Concertul italian si Fantezia cromatica) si Beethoven (Sonata op. 106), gasim pe disc si un poem plin de farmec si fina ironie, Ditiramb pentru a 150-a aniversare (a firmei Steinway), citit de Alfred Brendel insusi.
Putini dintre noi stiu ca Alfred Brendel a concertat, in 1970, la Ateneul Roman, interpretand ultimul concert de Mozart, K.595. Alfred Hoffman scria atunci in Contemporanul: '..abordeaza pieptis drama... in contraste sau schimbari de atmosfera, ce ne lasa cu respiratia taiata, urmareste cu rafinament toate subtilitatile nuantelor interioare ale muzicii, pastrandu-si prospetimea cea dintai.'
Tot ceea ce Alfred Brendel canta sau scrie ne tulbura, ne emotioneaza sau ne pune pe ganduri, ne incanta si ne rascoleste, in acelasi timp. Caldura sufleteasca strabatuta parca de razele laser ale ideilor sunt redate cu o dezarmanta naturalete. Cand il ascultam pe Alfred Brendel, totul pare atat de simplu; cand il citim, totul pare atat de fi resc, incat ne intrebam: oare noi cum de nu ne-am gandit ?
Desi sunt convinsa ca cei de fata cunosc realizarile importante din cariera Maestrului, imi permit sa enumar cele mai semnificative evenimente, bazandu-ma pe cuvintele sale din convorbirea cu Martin Meyer.
S-a nascut la Wiesenberg (Moravia), intr-o familie cu radacini germane, austriece, italiene si slave. Atasat spatiului Europei centrale prin educatie, literatura, repertoriu pianistic, a studiat pianul, compozitia si dirijatul la Zagreb si Graz, iar dupa varsta de 16 ani nu a mai urmat etapele unei educatii muzicale institutionalizate, ci doar masterclass- uri cu Edwin Fischer, Paul Baumgartner, Eduard Steuermann si cu... magnetofonul, care a jucat un rol important in consolidarea autonomiei profesionale, prin rafinarea auzului si prin grabirea procesului de constientizare a actului interpretativ.
Primul recital public l-a sustinut la 17 ani, la Graz, intitulat Fuga in literatura pianistica, cu lucrari de Bach, Brahms, Liszt si o compozitie proprie, o Sonata cu fuga dubla. Premiul Concursului international Busoni de la Bolzano (1949) ii deschide portile carierei concertistice, primul concert cu orchestra avand loc la Graz, cu Imperialul de Beethoven.
Alfred Brendel nu si-a fortat ascensiunea artistica. A avut rabdare si incredere. A avut presentimentul propriului talent simultan cu responsabilitatea asumata, a unei misiuni pe termen lung care, am spune, i-a fost harazita! Este vorba despre o cariera concertistica desfasurata de-a lungul a 60 de ani, pe scenele celor mai renumite sali de concert de pe toate continentele, alaturi de cele mai mari orchestre, cu dirijori celebri, in colaborari cu cele mai prestigioase case de discuri. In 1960 inregistreaza, pentru prima oara in lume, integrala celor 32 de Sonate pentru pian de Beethoven, la Vox.
In 1970, pentru fi rma Philips si, din nou, in 1996, inregistreaza alte doua versiuni ale integralei. O prezinta in concert, in serii de cate 7 recitaluri, pe scenele a 11 orase importante din lume.
Cine parcurge lista repertoriului prezentat in concert sau inregistrat, are convingerea ca Alfred Brendel canta TOT ce s-a scris important pentru pian in spatiul Europei centrale, de la Bach la creatiile clasicismului vienez si ale romantismului german, la Stravinski, Musorgski, Bartók, Prokofiev, Schönberg, Busoni, concerte ale compozitorilor contemporani.
A cautat piesele cu care 'iti poti petrece o viata', lucrari care 'emana constant noi energii', nu a fost interesat de aspectul virtuozitatii in sine, ci de muzica buna, niciodata nu a lucrat tehnica in sine, ci doar in contextul marelui repertoriu.
Este pianistul contemporan care a realizat cele mai multe inregistrari. Din discografi a sa impresionanta mentionez doar: toate Concertele de Mozart (cu Sir Neville Mariner si The Academy St. Martin in the Fields), Concertele de Beethoven, Schumann, Liszt, Brahms (in 1990 cu Filarmonica din Berlin si Claudio Abbado), variante de referinta ale Sonatelor de Schubert, ale Fanteziei Wanderer, ale Sonatelor de Haydn, Mozart, ale lucrarilor de Liszt (Sonata in si minor, Funerailles, Harmonies poetiques et religieuses), variatiuni, cicluri de piese si alte lucrari de Beethoven, Mozart, Schubert, Brahms, Schumann.
Alfred Brendel a fost rasplatit cu numeroase premii si distinctii: Premiul Societatii Liszt, Premiul Gramophone, Grand Prix de l´Academic de Disque Français, Deutsche Schallplattenpreis, Premiul Academiei discului din Japonia, Premiul Siemens, Premiul Venezia, Léonie Sonning Musikpreis, Robert Schumann Preis, Herbert von Krajan Musikpreis, medalia Hans von Bülow a Filarmonicii din Berlin.
In decembrie 1998 a devenit membru de onoare al Filarmonicii din Viena. Este Doctor Honoris Causa al Universitatilor din Londra, Oxford, Yale si la Hochschule für Musik din Graz si Weimar. Din 2009 este membru al Academiei germane pentru limba si poezie (Deutsche Akademie fur Sprache und Dichtung). In 2010 i se decerneaza Goldenes Ehrenzeichen fur Verdienste des Land Wien.
Adevarata personalitate renascentista, Alfred Brendel este atras si preocupat si de alte domenii artistice: pictura, arhitectura, sculptura, teatrul, filmul si, mai presus de toate, literatura. Alaturi de muzica, scrisul constituie o sursa constanta de exprimare; dupa cum marturiseste artistul insusi, literatura a ramas pentru totdeauna cea de-a doua lui existenta. Alfred Brendel manuieste sunele si cuvintele cu aceeasi dexteritate, fantezie, ingeniozitate; in ambele ipostaze abunda in idei pe care ni le transmite cu maxima implicare si pasiune. A publicat volume de eseuri o carte de convorbiri cu Martin Meyer, poezie.
In 2008, Alfred Brendel hotaraste sa-si incheie activitatea concertistica. Ofera publicului Concertul K. 271 de Mozart intr-un ultim concert la Musikverein, alaturi de Orchestra Filarmonicii din Viena, pe 18 decembrie.
Se dedica insa in continuare muzicii prin conferinte, prelegeri, cursuri de maiestrie. Inregistrarile lui Alfred Brendel sunt un etalon in intelegerea si interpretarea muzicii si ne garanteaza ca cei ce vor urma aceasta cale vor avea acces la miezul si sensul profund al muzicii.
Spirit ales, Alfred Brendel este sinonim cu perfectiunea, cu profunzimea, cu smerenia in fata partiturii, dar si cu revelatia si iluminarea textului muzical. Brendel recunoaste ca interpretul este o personalitate scindata intre implicare si detasare, intre indoiala si incredere. Nu agreeaza sa fi e considerat un "filozof al pianului', ci mai degraba un ganditor, un artist care se adanceste in reflectie.
Cu toate ca este apreciat drept cel mai spiritual si fi lozof dintre pianisti (Joachim Kaiser), Brendel considera ca ramane un muzician al instinctului, care revendica controlul intelegerii. Pentru Brendel, afectul este alfa si omega, totul pleaca de la afect, transmis prin filtrul gandirii care observa si discerne calitatea sentimentelor, le diferentiaza pe cele nobile de cele nesincere. Tocmai de aceea, pentru mesajul sau artistic care porneste de la sufl et si merge la sufl et, este atat de iubit si pretuit peste tot in lume.
Intr-un interviu publicat in Die Zeit, Alfred Brendel indica o lista imaginara a invitatilor la concertul sau de adio. Lista incepe cu Shakespeare, ajunge la Daniil Harms si Mozart. Pe lista mea imaginara, Alfred Brendel are un loc privilegiat; din fericire, invitatul nostru de onoare nu a ramas in spatiul imaginatiei, ci avem privilegiul sa fi e chiar in mijlocul nostru, catre estul Europei centrale! Pentru aceasta ii multumim!
Prof.univ.dr. Dana Borsan
