Manu Chao & Co au avut un show incredibil

În ziua a treia de B’estfest
La sfîrşitul ultimei seri de festival, cei 20.000 de oameni au avut de ales între Nelly Furtado ("singurul nume de la B’estfest care contează în marketing-ul din showbiz‘

În ziua a treia de B’estfest
La sfîrşitul ultimei seri de festival, cei 20.000 de oameni au avut de ales între Nelly Furtado ("singurul nume de la B’estfest care contează în marketing-ul din showbiz‘‘ – cum am auzit că spunea un tînăr îndoctrinat) şi rebelul Manu Chao care tocmai anulase o întîlnire cu presa autohtonă "din cauza programului încărcat şi a oboselii acumulate în acest turneu de toată echipa artistului"– cum a anunţat echipa A&A Records/Warner Music Licensee (unde a apărut cel mai recent album, "La Radiolina"). A urmat "selecţia naturală "şi rezultatul, în funcţie de gustul fiecăruia, a fost că 12-13.000 au "ales-o‘‘ pe Nelly Furtado în timp 7-8.000 au preferat Manu Chao, toată lumea avînd de cîştigat! Ce s-a întîmplat la concertul Manu Chao e foarte greu de descris; timp de două ore (care au inclus două reprize de bis) cei şapte muzicieni au susţinut un spectacol de zile mari, cîntînd cu o plăcere imensă şi multă pasiune piesele lor (majoritatea binecunoscute publicului) de pe "Clandestino", "Próxima Estación: Esperanza"şi "La Radiolina".
ANTI-STAR. Cunoscut pentru convingerile sale de stînga, Manu Chao ne-a transmis  şi nouă cîteva idei universal valabile (politica înseamnă minciună, ignoranţă, criză... politica omoară...), ne-a urat să ajungem la următoarea staţie, Speranţa, a cîntat o piesă anti- Bush  şi împreună cu şase remarcabili muzicieni – Madjid Fahem (chitare, voce), Gambeat (bass, voce), David Bourgnion (tobe), Gerrard (percuţie), Julio (keyboards), Roy Paci (trompetă) – a reuşit să entuziasmeze, iar publicul a reacţionat ca atare la energia pozitivă primită, dansînd, aplaudînd şi cîntînd tot timpul. Şi, în semn de solidaritate pentru ideile sale, în primele rînduri  se agitata un steag cu Che Guevara. Anti-star, Manu Chao a purtat un tricou care conţinea culorile roşu, galben şi albastru. plus clasica şapcă verde cu "stea în frunte‘‘. Referitor la muzică, Manu Chao reuşeşte ca nimeni altul o stupefiantă diversitate: de la rock la rumba, de la acorduri heavy metal la funk, de la salsa la punk, totul topit în ritmuri reggae. Tot aici ar trebui menţionat fabulosul chitarist Madjid Fahem, "responsabil‘‘ cu linia melodică şi autorul unor solouri de neuitat, în special la piesele "Clandestino‘‘ şi "Desparacito‘‘.