Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regina fadou-lui, Amália Rodrigues, a lăsat cu limbă de artist: „Din moment ce există moarte, inevitabil viaţa e absurdă”. E absurdă, dar frumoasă. În 1999, anul în care steaua Amália Rodrigues avea să înceapă să strălucească acolo Sus, în Ceruri, o altă stea – cu numele Mariza se năştea aici, pe Pământ, pentru a ne lumina sufletele.
Am avut ocazia să mă întâlnesc cu această minune, să-i vorbesc şi să mă asigur că ea chiar există. În cadrul Festivalului „Viaţa e frumoasă”, Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” a invitat-o pe artistă să susţină un concert la Sala Palatului. În ziua evenimentului, a fost organizată o conferinţă de presă. Mai corect spus, s-a dorit a fi o conferinţă de presă. Ceea ce a ieşit a fost cu totul şi cu totul altceva. Anunţată la ora 18:00, întâlnirea cu ziariştii a avut loc abia după o oră. Direct de la probele de sunet, Mariza şi-a făcut apariţia în sala unde s-a convocat adunarea. Am fost avertizată că artista nu dă autografe, că se grăbeşte să ajungă înapoi în culise pentru a se pregăti de spectacol. Directorul Operetei, Răzvan Ioan Dincă, ne-a prezentat-o pe Mariza, apoi am fost invitaţi să-i punem întrebări.
Linişte. Am prins curaj şi am spus: „Bună seara, doresc să pun o întrebare, dar cu o condiţie: să primesc autograf”. Reacţia Marizei: toată faţa i-a fost inundată de un zâmbet fermecător. M-a întrebat cu voce candidă: „Sunteţi jurnalist sau fan?”. Am răspuns sincer: „Şi una, şi alta”. M-am apropiat de masa de prezidiu şi i-am oferit Marizei „obectele” criminale: biletul de intrare la concertul său şi un pix. Am vrut să fiu sigură că mi se va îndeplini „ultima dorinţă”. Întrebare: „Viaţa ta este frumoasă pentru că te-ai dedicat fadoului?”. Răspuns: „Viaţa mea e frumoasă doar pentru faptul că am alături oameni frumoşi, pentru că zâmbesc, pentru că exist. Am privilegiul de a fi mai fericită pentru că m-am dedicat acestei muzici”. Mi-a dat autograful promis şi mi-a mai răspuns la o întrebare: „Ce părere ai despre cântăreaţa de fado Dulce Pontes?”.
Răspuns: „Nu o consider cântăreaţă de fado! Fadoul este altceva...”. Uau! Nu mă aşteptam la o asemenea reacţie. Dar, fie! Este părerea unui specialist de care suntem liberi să ţinem sau nu cont. Opt minute a durat toată întâlnirea. Mariza a plecat pentru a ne reîntâlni în câteva minute, ea pe scenă, eu în sală. Eram fericită! Obţinusem autograf şi, în curând, aveam să o aud pentru prima dată cântând live. Sala era plină. Şi s-a făcut lumină! Pe scenă a apărut ea, The Diva Plavalaguna, din al „Cincilea Element”. Şi totuşi, era ea, Mariza. Incredibil! Îmi auzeam gândul: E extraterestră! E din altă dimensiune şi totuşi fiinţa mea înţelege ce cântă, ce îmi transmite! Ce experienţă! Şi acum mă trec fiorii când îmi aduc aminte... Am comunicat cu o extraterestră, cu Mariza, iar eu sunt fanul ei, din această dimensiune.
