Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Adevărul este atât de întunecat în aceste timpuri şi minciuna atât de fixată, încât n-am fi în stare să cunoaştem adevărul, dacă nu l-am iubi", spunea Blaise Pascal. Prin ceea ce a făcut până acum în viaţă, MISIA s-a luptat să cunoască adevărul, reuşind să revoluţioneze muzica tradiţională portugheză.
Jurnalul Naţional: Descrie-ne puţin părinţii tăi, bunicii tăi...
MISIA: Sunt fiica unor părinţi foarte diferiţi între ei. Tatăl meu provenea din înalta burghezie, dintr-o familie din Porto, iar mama şi bunica erau din Barcelona, venind dintr-o familie de artişti. Bunica era o artistă de vodevil, iar mama era o celebră dansatoare de muzică clasică spaniolă. Dat fiind profilul diferit al părinţilor mei şi faptul că au divorţat când eu aveam 4 ani, am învăţat să am faţete diferite. Duminicile le petreceam acasă la tata, cu familia lui, iar acolo trebuia să fiu foarte sobră, înţeleaptă, ca o mică englezoaică îmbrăcată în haine închise la culoare. În schimb, când eram cu mama şi cu bunica, eram o mică spanioloaică, îmbrăcată foarte colorat, dansând şi cântând. Să nu uităm, atmosfera era boemă, specifică unei familii de artişti.
Ai reuşit să reconstruieşti fadoul, dar cu ce preţ?
Vioara şi acordeonul nu sunt specifice fado-ului, dar aceste instrumente fac parte din sonoritatea muzicii mele, o definesc într-o mare măsură. În fado tradiţional veţi auzi chitara portugheză, vioara de fado şi basul acustic. De asemenea, fado a fost cântat la pian la sfârşitul secolului al XIX-lea, era o muzică aristocratică. Reconstruirea fadoului a avut un preţ, dar prefer să-mi amintesc lucrurile bune: colaborările cu textieri şi compozitori portughezi care au scris special pentru mine, cu muzicienii care m-au acompaniat. În cărţile de specialitate scrise de muzicologii portughezi, primul meu album este prezentat ca fiind primul experiment a ceea ce numim astăzi noul fado. Eu sunt situată între Amalia Rodrigues şi noua generaţie, într-un "teritoriu al nimănui", dacă-l putem numi aşa. Am învăţat multe din acea luptă, am fost singură împotriva curentului, dar nu mă plâng!
S-a spus despre tine că eşti mai mult decât o simplă interpretă de fado. Tu ce ne spui despre tine?
Nu spun despre mine că sunt o cântăreaţă de fado, ci o interpretă de fado. Şi totuşi, nu interpretez doar fado, după cum puteţi auzi pe albumul nou, "Ruas", ci şi muzică din alte culturi, dar care pune în valoare aceeaşi relaţie tragică cu destinul (fathum), ca şi fado-ul. De asemenea, am fost invitată să particip şi în proiecte alternative, precum "Maria de Buenos Aires" de Astor Piazzola sau "Povestea soldatului" de Igor Stravinsky. Am participat la cel mai recent film al lui John Turturro, "Passione" – o călătorie prin muzica napoletană. Sunt multe feluri de muzică pe care le îmbrăţişez cu drag, dar ele trebuie să exprime aceleaşi sentimente ca şi fado-ul.
Ai adus fado, pentru prima dată, pe legendara scenă de la Papal Palace...
A fost unul dintre cele mai înălţătoare momente ale carierei mele. Aşa cum am fost foarte fericită conştientizând că sunt prima interpretă de fado care cântă în Filarmonica din Berlin... Am fost emoţionată şi fericită când am păşit pe scena construită de voluntari, la Timişoara, la Festivalul Plai. Scena în sine e un loc magic, chiar dacă se află într-o veche sală de concerte sau în aer liber. Noi, artiştii, avem datoria să ducem pe scene mari profunzimea, emoţia şi intimitatea muzicii fado. Această muzică nu e pentru divertisment, pentru bătut din palme, ci una foarte profundă. Voi, românii, o aveţi pe Maria Tănase şi ştiţi despre ce vorbesc.
