Orchestre Nationale de France

In 1879, BRAHMS a scris – aproape concomitent, doua uverturi: prima, intitulata Tragica; cealalta – Uvertura pentru o sarbatoare academica. Cele doua lucrari sunt "gemene", dar diametral opuse ca mesaj: "una plange, cealalta rade" declara Brahms. Uvertura Tragica, structurata in forma de sonata, este reprezentativa pentru temperamentul nordic al muzicianului – interiorizat, strabatut de impulsuri misterioase. Are forta, o incarcatura dramatica aparte. Brahms schitase in acea perioada elemente tematice destinate unei lucrari teatrale, un Faust. Nu avea sa fie niciodata dusa la bun sfarsit. Ascultand insa uvertura, ne putem imagina ce ar fi insemnat lucrarea lirica in creatia compozitorului, dar si in literatura de gen...

Simfonia concertanta pentru violoncel si orchestra op. 8 de GEORGE ENESCU este o provocare pentru solistul instrumentist. Complexitatea lirismului enescian – pictura sonora, contemplativitate, evocare nostalgica contopita cu trairi patetice si tumultuoase, tristete "luminoasa", mixtura de patetic si elan eroic strabatuta de elemente ale limbajului est-european sugerat fara premeditare – marcheaza opera. Opus-ul este pregnant romantic, cu mare tensiune emotionala concentrata pe solistul care, "asistat" de orchestra-martor, are libertatea de manifestare a expresivitatii. Pascal Bentoiu numeste Simfonia, o "mare fantezie", focar de afectivitate. A o intelege este un privilegiu si prilej de adanca desfatare
spirituala. Lucrarea a fost prezentata in prima auditie la opt ani de la conceperea ei: in 1909, Paris, cu Joseph Salmon solist, orchestra Lamoureux fiind dirijata de George Enescu.

Sub titlul Images, CLAUDE DEBUSSY a reunit sase piese pentru pian si trei pentru orchestra, cele din urma, indelung cizelate (intre 1905-1912), fiind intitulate: Gigues, Ibéria, Rondes de printemps. Iberia, la randul ei in trei parti, ilustreaza o Spanie creata exclusiv de imaginatia compozitorului – care nu a vizitat niciodata peninsula.

Partea 1-a evoca tabloul unei zile animate, in peisaj spaniol; apropiata formei de rondo, partitura ingemaneaza miscarea dansanta in ritm ternar cu o melodica "dantelata", de sorginte populara, lirism insinuant topit in nuante discrete. Partea a 2-a (forma tripartita de lied cu coda), incepe in ritm de Habanera. De-a lungul celor trei sectiuni ale formei reauzim franturi melodice din prima parte. Partea a 3-a evolueaza intrun mare crescendo. Dupa momente de suava delicatete, calmul noptii se risipeste, ritmul de mars anunta prezenta unui cortegiu al menestrelilor (corzile in pizzicato sugereaza sunetul chitarelor). Veselia anima finalul tabloului.

Creat, se pare, prin 1789 de dansatorul Cerezo, derulat pe ritm ternar in acompaniament de castaniete, bolero-ul a fost preluat in literatura instrumentala/ orchestrala de compozitori cu renume – Fernando Sor, Méhul, Weber, Chopin, Auber, culminand prin bijuteria – devenita celebra – a lui MAURICE RAVEL, scrisa la solicitarea dansatoarei Ida Rubinstein si prezentata in coregrafi a Bronislavei Nijinska la Opera din Paris, in 1928. Partitura are forma si constructie foarte simpla: tempo moderat si uniform, armonizare pe acorduri diatonice, tema unica (avand o singura modulatie catre final), preluata de la un instrument la altul, sustinuta pe ritm ostinat intr-un imens crescendo. De la pianissimo-ul initial al flautului se ajunge gradat la un maxim al sonoritatilor somptuoase, gratie intrarii progresive in discursul muzical a instrumentelor, a grupelor de instrumente. Pana la final, tensiunea astfel acumulata devine paroxistica – o masa instrumentala stratificata, de sarbatoare grandioasa a sunetului.

Duminica 25 septembrie
Ora 19.30 Sala Mare a Palatului
Seria "Mari orchestre ale lumii"
ORCHESTRE NATIONAL DE FRANCE
Dirijor : DANIELE GATTI
Solist : HAN-NA CHANG

Program
● J. Brahms – Uvertura tragica in re
minor op. 81
● G. Enescu – Simfonia concertanta in si minor pentru violoncel si orchestra op. 8
Destul de lent
Majestuos
● Cl. Debussy – Iberia
Pe strazi si drumuri
Parfumurile noptii
Dimineata unei zile de sarbatoare
● M. Ravel – Bolero