Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum cateva nopti am avut o insomnie. Eu nu am insomnii decat o data la opt ani. In noaptea de marti spre miercuri s-a intamplat. Eram cu capul limpede si intr-o misterioasa asteptare. M-am oprit pe Tv 5 France. Mare cat tot ecranul a aparut dirijorul Ion Marin, prietenul meu.
Stiam ca dirijase cu o saptamana in urma Orchestra Nationala a Belgiei pentru ziua nationala a belgienilor la Palais Beaux-Arts. Erau in sala Execelenta Sa Regele Albert al II-lea si spendida Paola de Liege cu ce s-a indurat timpul sa lase din stralucirea de altadata.
Concertul mi s-a parut a fi o poveste de dragoste –Romeo si Julieta, Ion Marin cu talentul lui fantastic a dirijat Prokofiev – nu Romeo si Julieta, ci concertul pentru vioara si orchestra, dar cea mai cunoscuta lucrare Romeo si Julieta a lui este. A urmat Ceaikovski –uvertura Romeo si Julieta Prokofiev l-a avut solist pe Yu Chen-Tseng de 17 ani, proaspat premiat. Sala, in sarbatoare, era un preludiu la ziua nationala, pentru ca, a doua zi, a fost cea de-a 181-a aniversare a Belgiei, dar acest obicei de a puncta cu un mare concert sarbatoarea tine din 2003 – 10 ani – cifra rotunda de cand a fost incoronat Albert si s-a casatorit cu Paola de Liege. Le-a placut si au mentinut obiceiul la fiecare aniversare.
Partea a doua a concertului a avut un recital al unei tinere voci , Elena Galitskaya. S-a nascut in Ucraina, locuieste la Kiev, dar si la Paris si la Liege. Are frecvent recitaluri ambitioase Mozart-Recviemul, Messa lui Schubert, Iochannes passion de Bach etc.
Si la concertul dirijat de Ion Marin ea a inceput cu o arie din Bellini – Montecchi si Cappuletti. Ah, ce arie frumoasa! Insomnia mea a fost un dar, Elena Galitskaya canta dumnezeieste, cu o voce pregatita pentru orice, nu e cabotina, nu afiseaza o siguranta de vedeta infatuata. Apoi a trecut intr-un registru de comedie: Norina din Don Pascuale, si aici era stranie. Norina e dulce si cu nabadai si cu alintaturi de pisica, figura Elenei Galitskaya e dramatica, chiar tragica. Dar ce nu face tineretea si talentul! A fost o Norina originala, care folosea mai mult desteptaciunea decat nazurile si cochetaria. Nici rochia nu era vaporoasa, spectaculoasa, asa cum au toate soparanele. Era o rochie severa, neagra stransa pe un corp subtire si inalt.
Recitalul s-a incheiat cu Gianni Schicchi de Giacomo Puccini. Sala a fost in picioare pentru cei trei artisti din cele multe zari: Ion Marin – Romania, Elena Galitskaya –Ucraina si Yu Chen-Tseng – China.
Ion Marin este prietenul meu si sunt tare mandra de el .
Intre micile pauze dintre Prokofiev si Ceaikovski, Curtea Regala nu a parasit loja; stateau cuminti si eleganti. Stateau pentru public, pentru televiziune, pentru ca protocolul e protocol.
Atmosfera era dulce si spumoasa ca o sampanie. La sfarsit, sala a aplaudat artistii si orchestra care aveau ceva tineresc, sprintar, linistit si credinta ca muzica aduce cuvantul Lui Dumnezeu.
Iar eu am trait o stare minunata datorita muzicii pe care o iubesc, dar si pentru ca Ion Marin era atat de talentat, de important si atat de respectat.
M-am dus la culcare plina de iubire, iertand pe toti cei care ne innegresc zilele si intelegand ca sunt si lucruri strambe pe pamant, dar si lucruri minunate. Privesc prezentul cu mare atentie si sper sa apara peticul de cer albastru la orizont.
De mult se vorbeste cu fervoare despre tranzitie, reforma schimbare si mai ales de mentalitate. Dar viata ne traieste ea pe noi si noi pe ea. Suntem nefericiti, confuzi si tristi, dar fericirea nu e o stare pe care o simti in prezent. Ti-o amintesti numai. Eu cred cu ardoare ca ceva bun va veni si pentru noi curand. Dumnezeu sa ne aiba in Sfanta lui Paza!
Citește pe Antena3.ro
