Starea de spirit şi energia lui Kempes au rămas intacte

Dupa cum se stie, Kempes se intoarce pe scenele din Romania cu Rezident EX. Unul dintre chitaristi, Adi Popescu, i-a fost coleg in trupa Cargo, la inceputul anilor 90. Stabilit de ani de zile la Paris el este si producator muzical la primul album al supergrupului, asteptat sa apara in vara acestui an.

Jurnalul National: Mi se pare, sau tu esti cel mai calm si rabdator tip din Rezident EX?

Adi Popescu: Mie imi revine locul al doilea, intr-un concurs pentru desemnarea celui mai calm si mai rabdator dintre noi, Tavi Iepan castiga Premiul cel Mare si ramane pe podium pe vecie. Nimeni nu va putea sa-l dea jos de acolo!

-Cum ai ajuns la Paris ?

-In iunie 1990 eram la Paris sI am urmarit la televizor secvente din mineriada de la Bucuresti. Imaginile vazute m-au bulversat si dezamagit in acelasi timp. Am stat pe ganduri multe ore din zi si am facut cateva nopti albe. Mineriada din iunie 1990 m-a facut sa-mi dau seama ca va fi nevoie de mult timp pentru ca lucrurile si mentalitatile sa se schimbe in Romania. Asa ca, fara a avea intentia de a ramane in Franta, pana la urma asa s-a intamplat.

- La Paris ai venit cu grupul Cargo pentru inregistrari. Cum era Kempes atunci si cum ti se pare acum?

- Nu e mare diferenta intre Kempes- de la inceputul anilor 90, cand eram amandoi in Cargo si Kempes- cel de acum, cand suntem din nou in aceeasi trupa, Rezident EX. Atunci eram foarte tineri, intre timp am devenit "adulti si responsabili', dar starea de spirit si energia lui Ovidiu au ramas intacte. Daca n-ar fi fost asa, Tavi Iepan (chitara), Christian Podratzky (bass), Florin Cvasa (tobe), Matthias Lange (chitara), Ovidiu Ioncu-Kempes (voce) si eu, Adi Popescu (chitara), n-am fi facut o trupa noua. Aici, in Franta, s-au inregistrat toate piesele pentrul albumul "Povestiri din gara' al trupei Cargo, cu mine la chitara, cu toate ca pe album apar doar la "au mai colaborat'...

- Cu Tavi Iepan ati lucrat la mai multe proiecte muzicale. De cand va stiti?

-Ne cunoastem de vreo 32 de ani. Diferenta de cinci ani intre noi nu se mai simte acum dar cand eu aveam 15 ani, iar el, 20, era un "mentor' pentru mine si pentru cei din generatia mea. Ma refer la inceputul carierei mele, cu grupul Metamorf. Tavi a fost primul care a avut incredere in ceea ce faceam atunci iar Dixie Krauser a fost al doilea. Metamorf a fost considerata prima trupa new-wave din Romania sau, in orice caz, cot la cot cu Timpuri Noi. La 17 cantam la Festivalul de la Costinesti, alaturi de crema rockului romanesc din acea vreme si am avut un standing ovation din partea publicului. Emotionant... De neuitat... Acum,Tavi Iepan si cu mine suntem un fel de "cuplu batran'. Nu avem nevoie sa vorbim ca sa ne intelegem, am petrecut impreuna momente magice in concerte, turnee dar si in viata de zi cu zi. Suntem prieteni in cel mai adevarat sens al cuvantului.

- Dar pe Cristi Podratzky de cand il stii? Ati mai cantat impreuna pana acum?

-Nu demult ne-am dat seama ca am fost impreuna la aceeasi scoala generala, el fiind cu un an mai mare decat mine, locuiam si in acelasi cartier. Tot de vreo 32 de ani ne cunoastem. De pe vremea cand el canta la Impact si eu la Metamorf. A fost o perioada haioasa. Oficial, ne detestam, fiindca faceam parte din trupe rivale. Si, evident, nu ne frecventam deloc. Cu timpul am inceput sa ne apreciem reciproc, sa descoperim ca avem multe gusturi comune. Iar dupa o bauta memorabila 'impanata' cu discutii psihedelico- filozofice, Cristi Podratzky si cu mine am devenit prieteni foarte buni.