Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Pentru mine este cel de al saptelea. Primul a fost cel pe care l-am facut inca in regia maestrului Jean Ranzescu si preluat muzical de la Constantin Silvestri; a urmat montarea Catalinei Buzoianu in combinatie cu dirijorul Tiberiu Brediceanu; apoi montarea lui Andrei Serban condusa muzical de maestrul Cornel Trailescu; cea de a patra a fost a teatrului berlinez Deutsche Oper, care a sustinut spectacolul in colaborare cu Filarmonica si cu maestrul Cristian Mandeal la pupitru, regia Götz Friedrich si solisti straini; a cincea montare este cea semnata de Petrika Ionesco si de dirijorul vienez Merzendorfer; am participat apoi, editia trecuta, 2009, la spectacolul Operei din Toulouse – am fost singura prezenta romaneasca in spectacol ; si am ajuns la acest Oedip, datat 2011.
● Care sunt calitatile absolut necesare unui cor de teatru liric ?
● Un cor de opera trebuie sa aiba un fel al lui propriu de a canta, si mai ales nu trebuie sa se fereasca de nuante in interpretare. In corurile mici a cappella se cere mereu un cantat usor pentru omogenizare delicata si subtila. Corul de opera nu trebuie sa cante numai asa caci, in contextul dramaturgic a numeroase lucrari, corului i se cer atat impresionante momente de forta cat si nuante intimiste, discrete deci. Un cor de opera trebuie sa poata canta foarte colorat, si acesta este idealul meu pentru implinirea caruia am muncit o viata. Un cor care nu stie sau nu poate sa se daruiasca total si complet la fiecare scena, de fi ecare data altfel in functie de context – stiti desigur ca este considerat un personaj colectiv –, nu poate fi numit un adevarat cor de opera. Trebuie sa aiba toate calitatile unui cor bine impostat in asa fel incat sa poata reda o paleta imensa de sonoritati, de la strigat, tipat in forme diverse cu incarcaturi diverse, pana la cele mai fi ne nuante, care pot spune ca se apropie de sonoritatea orgii.
● In Oedipul enescian, corul este intr-adevar un personaj colectiv cu participare constanta si directa in actiune. Vorbiti-mi va rog de importanta interventiilor corale si de felul in care le-ati lucrat.
● Aveti dreptate. In lucrare nu gasim momente importante singulare, ci prezenta corului, interventiile lui muzicale, sunt presarate pe tot parcursul partiturii. In primul act corul comenteaza mereu actiunile lui Laios, ale Iocastei si ale lui Tiresias anuntand tensionat tragedia ce va urma. Cel de al doilea act este cel al incoronarii care se bazeaza pe cor, numai pe cor, pe multime... Iar in actul al treilea care este cel mai complex, cu momente covarsitoare, corul isi arata toata forta si toata maiestria de a colora, de la raspuns la raspuns. Corul raspunde sau se ataseaza unor situatii – sa ma refer doar la momentul in care Oedipe afla cumplitul adevar, ca este sot al propriei mame si frate al propriilor copii. Este un moment fantastic, cu acele interventii corale de surpriza, de oroare, cu un colorit special. Apoi momentul in care Oedipe isi scoate ochii... interventia corului este coplesitoare prin strigate cumplite, prin revenirea cuvantului horreur – oroare – in cele mai diferite nuante, cand rostirea, cantarea cuvantului trebuie sa fi e mereu alta. Interventii scurte pe cuvinte scurte agita si tensioneaza momentul: Que dit-il? (ce spune el?) si multe astfel de momente de intens dramatism. Finalul actului trei este superb, cand toata starea de jale este exprimata tot de cor, in putine dar superbe, geniale masuri. Actul patru apartine practic corului de barbati, ei sunt inteleptii. Pe tema lor extraordinara – uite, ma emotionez pana la lacrimi numai cand ma gandesc, sau vorbesc despre aceasta muzica – ansamblul coral trebuie sa aiba o sonoritate cu totul speciala. Si tot acest moment melodic, usor schimbat, transformat, amplifi cat revine si in finalul operei cand toti inteleptii ajung la concluzia ca fericit este cel care-si invinge destinul...
STELIAN OLARIU s-a nascut in anul 1928 in comuna Parta din judetul Timis. A urmat cursuri de vioara la Timisoara apoi a fost student al Conservatorului de Stat din Timisoara. In 1950 vine la Bucuresti pentru a studia la Conservatorul "Ciprian Porumbescu' pedagogie si dirijat coral cu nume mari ale invatamantului muzical: Ion Dumitrescu, Theodor Rogalski, Nicolae Buicliu, Zeno Vancea, Tudor Ciortea, Mircea Basarab, Dumitru D. Botez, Ion D. Vicol, Ion Serfezi. Dupa absolvire a fost repartizat la Palatul Copiilor (Palatul Pionierilor) unde a infi intat "Corul de Copii al Palatului' pe care l-a condus pana in 1966. In 1956 a infiintat Corul Studentilor la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti . In anul 1962 a fost numit asistent - maestru de cor la Opera Nationala Bucuresti , unde a colaborat cu dirijorul corului, Gheorghe Kulibin. Din anul 1963, dupa decesul marelui maestru, Stelian Olariu a preluat conducerea corului operei ca maestru de cor, functie pe care o detine si in prezent. Are in urma sa 50 de ani de ac
