Bolnavul nu primeşte de la donator doar organele sănătoase, ci şi amintirile sau chiar… sufletul său
Transplantul de cord a devenit o operaţie banală în multe spitale. Recent a fost emisă o teorie uimitoare legată de acest procedeu: cei care primesc organe recepţionează şi amintiri, şi chiar sufletul donatorului. Ipoteza a fost lansată în urma decesului lui Sonny Graham, un bărbat de 69 de ani, căsătorit, din statul Georgia. El s-a împuşcat pe neaşteptate, deşi anterior nu manifestase stări de depresie sau nefericire. Prietenii au descris gestul ca pe un act pasional, şi nu unul raţional. Cazul ar fi fost considerat o simplă sinucidere dacă Sonny nu ar fi suferit un transplant, primind inima unui bărbat care se împuşcase în condiţii asemănătoare.
COINCIDENŢE. La scurt timp după operaţie, Sonny a găsit-o pe nevasta donatorului şi s-a îndrăgostit de ea. Bărbatul a declarat că, imediat după ce a văzut-o, s-a simţit atras de femeia respectivă, i se părea că o cunoştea de ani întregi şi nu-şi mai putea lua privirea de la ea. El considera la acel moment că dragostea profundă şi pasională resimţită brusc depăşea graniţele raţionalului. Cei doi s-au căsătorit în scurt timp. Tragedia lui Sonny a fost catalogată o nefericită coincidenţă, teoria că amintirile şi caracterul unui donator pot fi transplantate o dată cu inima părînd absurdă la acea vreme. Potrivit soţiei sale, Cherryl, el s-a sinucis aşa cum o făcuse şi fostul ei partener de viaţă, a cărui inimă o primise. Teoretic, doctorii şi savanţii consideră inima o uriaşă pompă şi cred că “sediul” gîndirii, conştiinţei şi al sufletului este în creier. Recent însă, cercetătorii au început să susţină că amintirile şi caracterul unei persoane sînt codificate nu doar la nivel cerebral, ci în întregul organism. Gîndirea e un proces complex la care participă toate celulele, care acţionează concertat. Specialiştii susţin că inima, ficatul, plămînii şi fiecare organ stochează amintiri, provoacă emoţii şi definesc trăsături personale, “sediul” sufletului fiind disipat în întregul organism, şi nu localizat la nivel cerebral. Dacă un organ e transplantat, amintirile donatorului şi “bucata de suflet” stocate la nivelul acestuia sînt transferate primitorului.
News
URINA FACE PUTEREA. Pînă nu demult, specialiştii credeau că femelele de şoarece preferau masculi capabili să “cucerească” anumite teritorii prin luptă. Pe de altă parte, cercetătorii erau convinşi că femelele evitau masculii care pierdeau “bătăliile” din cauza slăbiciunii lor. Paradoxal, însă, în urma unui studiu iniţiat în urmă cu un an, oamenii de ştiinţă au descoperit că femelele pot deosebi masculii puternici de cei slabi mirosindu-le urina. Acestea preferă masculii a căror urină conţine o serie de proteine mirositoare, compuşii respectivi părînd a exista doar în cazul indivizilor mai puternici decît semenii lor.
BĂRBAŢII, MAI UITUCI. Faţă de femei, bărbaţii sunt mai predispuşi apariţiei unor tulburări de memorie şi de raţionament. În mod normal, acestea sunt legate de înaintarea în vîrstă. În cazul persoanelor în vîrstă, a devenit o adevărată “rutină” pierderea portofelului sau a cheilor sau confundarea locului în care au parcat maşina. Lucrurile se înrăutăţesc atunci cînd o persoană începe să uite lucruri pe care obişnuia să le reţină în mod regulat, precum programarea la doctor. Acestea sunt primele semne ale dereglărilor cognitive uşoare, însă, dacă se agravează, pot conduce la demenţă. Un recent studiu întreprins asupra a 2.000 de americani din statul Minessotta, cu vîrste cuprinse între 70 şi 89 de ani a arătat că 74% dintre participanţi prezentau funcţii psihice normale, 16% aveau dereglări cognitive uşoare, iar 10% prezentau simptome de demenţă. (R.P.)