Un program dens, excepțional, în cadrul Festivalului George Enescu

În debutul programului zilei de 20 septembrie este inclusă o nouă conferință din seria Forumul Internațional al Compozitorilor în sala de la Universitatea Națională de Muzică din București. Conferința este susținută de Nicola Piovani (Italia), unul dintre cei mai importanți compozitori italieni contemporani, câștigătorul unui Oscar, în 1998, pentru coloana sonoră a filmului La Vita è bella, de Roberto Benigni. Compozitorul italian va vorbi despre propria ars poetica, definitorie pentru stilul său componistic, conferința fiind urmată de întrebări și răspunsuri. Moderatorul sesiunii este compozitorul și profesorul Dan Dediu.

 Câteva ore mai târziu, Nicola Piovani va putea fi urmărit dirijându-și propriile compoziții de la pupitrul Orchestrei Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, în concertul de la ora 15:00, de la Sala Radio, în seria Muzica secolului XXI.

 Programul este prilej pentru audiență să descopere compoziții semnate de autori contemporani cu multe creații în domeniul muzicii de film și teatru. Prima piesă este Reimagining Vivaldi (Vivaldi Reimaginat) - de Max Richter, dirijor Marco Angius. La vioară, Anna Tifu, câștigătoarea concursului George Enescu din 2007. Urmează două piese compuse de Nicola Piovani „Il canto dei neutrini” pentru violoncel și orchestră și Suita Fellini, dirijate chiar de către compozitorul italian. Solist va fi violoncelistul Yibai Chen, laureat al Concursului Internațional „George Enescu” în 2018.

 Nicola Piovani este un compozitor italian de muzică clasică, de muzică ușoară, de muzică de teatru și film. Pe lângă coloana sonoră pentru filmul La vita e bella, recompensată cu Oscar, N. Piovani a semnat un număr impresionant de compoziții cu muzică de film care au devenit foarte cunoscute. Printre cele mai populare se numără coloana sonoră pentru filmul Intervista, de Federico Fellini, a doua dintre cele trei compuse pentru celebrul regizor, celelalte fiind Ginger e Fred și La voce della luna. El a compus, de asemenea, un balet intitulat Balletto Fellini. În anul 2000, coloana sonoră La Vita è bella a fost nominalizată Grammy. Până în prezent, Piovani a semnat peste 130 de partituri de film, printre care Slap the Monster on Page One (1972), The Perfume of the Lady in Black (1974), Flavia the Heretic (1974), Le Orme (1975), A Leap in the Dark (1980), The Night of the Shooting Stars (1982), Kaos (1984). Deși mai puțin cunoscute decât muzica sa de film, portofoliul lui N. Piovani conține și multe compoziții orchestrale și de muzică de cameră. În 2005, a fost membru al juriului celui de-al 27-lea Festival Internațional de Film de la Moscova. Colaborarea sa fructoasă cu regizori francezi, în special Danièle Thompson, Philippe Lioret și Éric-Emmanuel Schmitt i-a adus titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, decernat la Festivalul de Film de la Cannes, în 2008.

Max Richter (născut în 1966) este un compozitor britanic de origine germană, care s-a remarcat în rândul tinerei generații prin creațiile sale distincte, în care stilurile muzicale populare și clasice se intercalează cu stiluri alternative contemporane. M. Richter are o pregătire clasică, absolvind compoziția la Royal Academy of Music, studiind apoi cu Luciano Berio, în Italia. El compune multă muzică pentru scenă, operă, balet și TV. Colaborează, de asemenea, cu artiști din zona vizuală și de performance în crearea de instalații care includ multimedia. A înregistrat opt albume solo. Max Richter compune și multă muzică de film. Coloana sonoră creată de el pentru filmul Waltz with Bashir, de Ari Folman, a câștigat Globul de Aur, în 2007. Printre alte coloane sonore compuse de el se numără cea pentru lungmetrajul independent Henry May Long (2008), pentru filmul lui Feo Aladag - Die Fremde. În 2010, a făcut un remix între „This Bitter Earth” - de Dinah Washington și compoziția sa „On the Nature of Daylight” pentru filmul lui Martin Scorsese, Shutter Island. Alte piese compuse de el - „Europa, după ploaie”, „The Twins (Praga)”, „Fragment” și „Embers” - au fost coloana sonoră a documentarului realizat de BBC despre Auschwitz (2005). Richter a compus, de asemenea, coloana sonoră pentru documentarul lui Peter Richardson, How to Die in Oregon și partitura pentru Impardonnables (2011), regizat de André Téchiné. Un extras din piesa „Sarajevo” din albumul său Memoryhouse (2002) a fost folosit în trailerul internațional al filmului Prometheus, de Ridley Scott. „Notele din muzica lui par făcute să ajungă într-un loc situat dincolo de lumea muritorilor ...” spunea The NEW YORKER despre compozițiile lui Max Richter.

Programul zilei continuă cu o reprezentație din seria Mozartweek in Residence. De la ora 16:30, pe scena Ateneului Român are loc reprezentația Cameratei Salzburg, cu o serie de lucrări de W.A. Mozart. Soliști: Pauliina Tukiainen, la pian, Akkiko Suwanai, la vioară, și Timothy Ridout, la violă. Ariile vor fi interpretate de tenorul Rolando Villazón și de soprana Mojca Erdmann.

În program: Simfonia nr. 35 în re major , „Haffner” (partea I), ariile: Il mio tesoro (Rolando Villazón), Bella mia fiamma (Mojca Erdmann), Dove mai trovar al ciglio (Rolando Villazón), Simfonia concertantă pentru vioară, violă și orchestră în mi bemol major, ariile: Ch´ìo mi scordi di te (Mojca Erdmann), Va dal furor portata (Rolando Villazón), Simfonia nr. 35 în re major „Haffner”(părțile III și IV).

Camerata Salzburg a fost fondată în anul 1952 de profesorii și studenții de la Universitatea Mozarteum din Salzburg. Ansamblul a câștigat repede recunoașterea publică, concertele lor Mozart Matinees devenind unul dintre principalele puncte de atracție din Festivalul de la Salzburg. Fondatorul Cameratei a fost dirijorul, pedagogul și muzicologul Bernhard Paumgartner, care și-a propus să aprofundeze și să reînvie etosul muzicii clasice și clasiciste. De aici și stilul muzical distinct al Cameratei Salzburg, format în peste șase decenii prin multă rigoare și tenacitate și prin colaborarea constantă cu muzicieni de renume mondial, precum Géza Anda, Sándor Végh, Sir Roger Norrington și András Schiff. Muzicieni celebri, printre care Clara Haskil, Dietrich Fischer-Dieskau, Heinz Holliger, Aurèle Nicolet, Wolfgang Schneiderhan, Christoph Eschenbach, Philippe Herreweghe, René Jacobs, Franz Welser-Möst și Peter Ruzicka au interpretat alături de Camerata Salzburg compoziții acoperind o mare varietate de genuri muzicale. Ansamblul este o prezență constantă în Festivalul de la Salzburg și Săptămâna Mozart, prezentând atât concerte, cât și opere. Camerata Salzburg este invitată regulat să concerteze în săli precum Konzerthaus Viena, Elbphilharmonie Hamburg, Konzerthaus Berlin, Festspielhaus Baden-Baden, Festspielhaus Bregenz. Ansamblul a întreprins turnee în întreaga lume, susținând concerte în München, Londra, Florența, Moscova, Sankt Petersburg, Beijing, Tokyo, Aix-en-Provence și Lucerna. Camerata Salzburg are în portofoliu peste 60 de înregistrări, onorate cu numeroase premii prestigioase. Cele două ediții complete ale concertelor de pian ale lui Mozart, cu pianiștii maghiari Géza Anda și András Schiff, precum și înregistrarea completă a serenadelor lui Mozart, realizate de Sándor Végh, sunt considerate repere în istoria înregistrărilor clasice.

Soprana germană Mojca Erdmann este o vedetă în creștere rapidă pe scena muzicală internațională, lăudată de critici și îndrăgită de public pentru frumusețea timbrului ei și arta sa vocală de mare virtuozitate. S-a remarcat prin versatilitatea repertoriului, abordând cu naturalețe de la baroc, la muzică contemporană. În sezonul 2018-19, are concerte la Copenhaga cu Orchestra Națională Simfonică Daneză (Brett Dean: From Melodious Lay), la Tokyo cu Colegiul Bach din Japonia, în Israelul cu IPO, sub bagheta maestrului Zubin Mehta. Alte angajamente o duc la Zurich, Munchen, Dresda, Bremen, Heilbronn, Hof, Linz și Salzburg cu Simfonia nr. 4, de Mahler, cu arii de Haydn, Requiemul lui Brahms, pentru a numi doar câteva lucrări din bogatul ei repertoriu.

În Rotonda Ateneului Român, în pauza concertului oferit de CAMERATA SALZBURG (ora 16,30) va avea loc lansarea volumului IUȚIREA DE SINE, POEME DES-CÂNTATE. ORATORIUL „GEORGE ENESCU”, de Grid Modorcea, a șasea carte despre George Enescu și festivalul care îi poartă numele.

Cartea conține o analiză amplă a ediției 2017, aducând la zi ISTORIA FESTIVALULUI (2015), singura lui istorie de până acum, apoi conține libretul ORATORIUL „GEORGE ENESCU”, un vis vechi al autorului, care speră să prindă viață, căci volumul este și o provocare pentru compozitorii români, care sunt invitați să compună muzică după acest libret. Dar volumul mai conține un ciclu de 76 de poeme (mini-librete) inspirate din viața festivalului, din lumea muzicii. Unele dintre ele versifică anumite concerte, au ca personaje muzicieni faimoși, pomeniți cu numele lor, realizând astfel un fel de antologie muzicală în versuri, pe care cititorul este invitat să o cânte în felul lui. Este o invitație la inspirație, muzica fiind poate fermentul cel mai bun pentru experiment și creație.

La Sala Palatului, de la ora 19:30, are loc reprezentația operei „Moise și Aron”, de Arnold Schönberg,  interpretată de Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, dirijată de maestrul Lothar Zagrosek și de Corul Filarmonicii “George Enescu”, dirijat de maestrul Iosif Ion Prunner, alături de ansamblul Vocalconsort Berlin. Spectacolul va include proiecții multimedia imaginate și regizate de Nona Ciobanu și de arhitectul și artistul vizual Peter Kosir.

Opera Moise și Aron este una dintre premierele incluse în programul Festivalului Internațional George Enescu în ediția din acest an. Lucrarea lui Arnold Schönberg este considerată o capodoperă a muzicii contemporane, un manifest muzical și social deopotrivă. În opera Moise și Aron se folosește dodecafonia și muzica serială, concepte promovate de Schönberg. Libretul transformă povestea bibilică într-o confruntare între gândurile și vorbele lui Dumnezeu, Moses fiind purtătorul Gândurilor, iar Aaron al Vorbelor Lui. Îndepărtarea lui Aaron de esența Gândurilor, pe care Moses ar fi vrut să le transmită celor pe care trebuia să îi salveze din Egipt duce la conflictul între cei doi. “În scenariul vizual construit împreună cu arhitectul și artistul vizual Peter Košir, plecăm de la conflictul între gând și cuvânt, idee și reprezentarea ei, dintre transcendență și lumesc. Imaginea și interpretarea ei pot deveni un instrument de manipulare în politică și religie”, spune regizorul Nona Ciobanu.

Distribuția: Robert Hayward - Moise (recitator), John Daszak - Aron (tenor), Julia Sporsén - o tânără fată (soprană), Michael Pflumm - un tânăr (tenor), Catherine Wyn-Rogers - o femeie bolnavă (alto), Christian Rieger - un bărbat (bariton), Gabriel Rollinson - un efraimit (bas), Ralf Lukas - un preot (bas), Polina Pasztircsák - a doua fecioară (soprană), Anna Nedorezova - a treia fecioară (alto).

Programul zilei se încheie cu concertul ansamblului Les Talens Lyriques, sub bagheta dirijorului Christophe Rousset, pe scena Ateneului Român, de la ora 22:30, cu o capodoperă de Händel – ”Iulius Cezar în Egipt”.

 În distribuție: sopranele Karina Gauvin și Ann Hallenberg, contratenorul Christppher Lowrey, contratenorul Kacper Szelazek, mezzosoprana Eve-Maud Hubeaux și basul Ashley Riches.

Ansamblul francez Les Talens Lyriques a fost creat în anul 1991 de către harpsicordistul și dirijorul Christophe Rousset. Această formație instrumentală și vocală și-a luat numele după una dintre operele lui Jean-Philippe Rameau: Les fêtes d’Hébé, Ou Les talens lyriques. Abordează un repertoriu vocal și instrumental vast, de la barocul timpuriu până la începuturile romantismului, incluzând în repertoriul lor și opere mai rare sau puțin cunoscute, pentru recuperarea patrimoniului muzical european. Repertoriul lor include piese de Monteverdi, Cavalli, Landi, Handel, Lully, Desmarest, Mondonville, Cimarosa, Traetta, Jommelli, Martin y Soler, Mozart, Salieri, Rameau, Gluck, Beethoven, Cherubini, García, Berlioz, Massenet, Gounod și Saint-Saëns. În 2018-2019, au lansat proiectul „Ispita Italiei”, cu lucrări celebre de Monteverdi, Purcell, Handel (Agrippina) și Mozart (La Betulia liberata), dar și partituri auzite rar sau nepublicate de Legrenzi (La Divisione del mondo), Salieri (Tarare), Leo și Porpora.

Britten Sinfonia și Orchestra Filarmonică din St. Petersburg, în programul zilei de 19 septembrie

Primul concert al zilei de 19 septembrie, din seria Muzica secolului XXI, a avut loc la Sala Radio. A concertat ansamblul Britten Sinfonia, sub bagheta dirijorului Andrew Gourlay. Solist a fost Vikram Sedona, la vioară, laureat al Concursului Internațional „George Enescu” 2018.

În program: Reflections in time - de Charlotte Bray, Prin lumina florilor - de Ulpiu Vlad, Concert pentru vioară - de John Woolrich, o lucrare în prima audiție de Mark-Anthony Turnage și Spiralling - de Colin Matthews.  

Britten Sinfonia este un ansamblu britanic, creat în 1992 la Cambridge. Și-a câștigat o reputație internațională atât datorită interpretărilor de o mare virtuozitate, cât și prin pionierat în abordarea inspirată a repertoriului, marcat de conexiuni îndrăznețe și inteligente între lucrări muzicale contemporane și unele create cu 400 de ani în urmă. Britten Sinfonia iese din tipare și prin faptul că nu are un dirijor principal și nici un director artistic, alegând să colaboreze cu numeroși artiști invitați de calibru internațional, din întregul spectru muzical, spectacolele lor dobândind astfel, de fiecare dată, o perspectivă inedită și proaspătă. Britten Sinfonia a înregistrat cu Harmonia Mundi, Hyperion, Sound Circus și EMI, printre altele. Albumele lor au fost nominalizate la Grammy, au primit un premiu Gramophone și un premiu ECHO / Klassik, iar cel mai recent a fost distins cu un premiu BBC Music Magazine - albumul Oboe Concerto, de James MacMillan.

Programul permite o privire de ansamblu asupra muzicii contemporane britanice, aducând pe scena Festivalului o selecție a celor mai cunoscuți și cântați compozitori în viață.

Compozitoarea Charlotte Bray (născută în 1982) s-a impus ca un talent distinctiv al generației sale, prin muzica ei plină de emoție, expresivă și de o mare intensitate lirică. Compozițiile ei au fost deja cântate de numeroase ansambluri și orchestre de clasă mondială, printre care Royal Opera House Covent Garden, London Sinfonietta, Britten Sinfonia, Birmingham Contemporary Music Group, London Symphony Orchestra, CBSO Youth Orchestra, London Philharmonic Orchestra, BBC Scottish Symphony Orchestra și BBC Symphony Orchestra. Lucrările ei au fost prezentate la BBC Proms, Aldeburgh, Cheltenham, Tanglewood, Aix-en-Provence, Verbier, West Cork și la Festivalul de vară din Copenhaga.

Ulpiu Vlad compozitor, muzicolog și profesor român (născut în 1945) este un reprezentant al generației de muzicieni români afirmate în anii ’70-’80. Compozițiile sale au o orientare onirică, de un lirism profund, folosind mult emoțiile, în cheie neo-romantică și improvizația de sorginte folclorică. A fost elevul lui Anatol Vieru și a urmat studii aprofundate la Academia “Santa Cecilia” din Roma, la Borovetz și Amsterdam. Distins cu numeroase premii pentru activitatea sa, Ulpiu Vlad a compus în aproape toate genurile, de la cel cameral, la cel simfonic și de la cel coral, la cel vocal-simfonic, abordând inclusiv muzica electronică.

John Woolrich (născut în 1954) este un compozitor britanic a cărui muzică este interpretată frecvent, consacrându-l drept o figură importantă în viața muzicală britanică. El este și un profesor extrem de creativ și este interesat de programarea pe computer. Are o abordare practică a muzicii, considerând că aceasta are nevoie de cât mai multe căi ca să ajungă la oameni, așadar a fondat un grup muzical (Composers Ensemble), un festival (Hoxton New Music Days) și are o colaborare intensă cu Orchestra din St Johns, Britten Sinfonia, Birmingham Contemporary Music Group (unde a și fost artist asociat, în 2002). Este preocupat de arta transcrierii creative, promovând re-compunerea unor lucrări clasice după Monteverdi, Mozart, Corelli, Berio, Schumann sau Beethoven.

Britanicul Mark-Anthony Turnage (născut în 1960) este unul dintre cei mai admirați și mai performanți compozitori ai generației sale. A studiat cu Oliver Knussen și John Lambert, la Londra și Gunther Schuller, din Tanglewood. În creațiile sale amestecă cu abilitate idiomuri clasice și de jazz, obținând o țesătură ingenioasă între modernism și tradițional. A fost artist în rezidență și a semnat creații dedicate pentru City of Birmingham Symphony Orchestra, English Opera, BBC Symphony Orchestra, London Philharmonic Orchestra și Chicago Symphony Orchestra. Printre dirijorii lucrărilor compuse de Turnage se numără Simon Rattle, Andrew Davis, Vladimir Jurowski, Daniel Harding, Antonio Pappano, Andris Nelsons, Vassily Petrenko, Oliver Knussen și Leonard Slatkin. A colaborat cu muzicieni de jazz, printre care John Scofield, Peter Erskine și Joe Lovano, soliștii Håkan Hardenberger, Christian Lindberg, Christian Tetzlaff și Marc-André Hamelin și cu Ensemble Modern, London Sinfonietta și Nash Ensemble. Muzica sa este înregistrată la Decca, Deutsche Grammophon, Warner Classics, Chandos, LPO și LSO Live.

Colin Matthews s-a născut la Londra, în anul 1946. A studiat cu Arnold Whittall și Nicholas Maw. În anii '70, a fost asistentul lui Benjamin Britten. A colaborat mulți ani cu Imogen Holst și Deryck Cooke. În cei peste 40 de ani de activitate, a semnat numeroase compoziții, de la piese pentru pian solo, până la cvartete de coarde și numeroase lucrări orchestrale. Printre lucrările sale orchestrale de anvergură se numără Reflected Images, compusă pentru Orchestra Simfonică din San Francisco, Berceuse for Dresden – compusă pentru Filarmonica din New York, Turning Point – compusă pentru Orchestra Concertgebouw și Traces Remain – compusă pentru Orchestra Simfonică BBC.

Programul a continuat cu unul dintre punctele de interes ale Festivalului, care a prilejuit prezența în premieră pe scenele bucureștene a actriței franceze, premiată cu Oscar, Marion Cotillard. Este vorba de oratoriul Jeanne d'Arc au bûcher, semnat de Arthur Honegger. Reprezentația a avut loc la Ateneul Român, de la ora 16.30, în interpretarea Orchestrei Naționale din Lille, sub bagheta dirijorului Alexandre Bloch, acompaniată de Corul Filarmonicii „George Enescu”, dirijat de Iosif Ion Prunner și Corul de copii al Radiodifuziunii Române, dirijat de Răzvan Rădos.

 În distribuție: Marion Cotillard - Ioana d’Arc (rol vorbit), Georges Gay - Fratele Dominique (rol vorbit), Hélène Guilmette - Fecioara Maria (soprană), Gabrielle Philiponet - Marguerite (soprană), Marie Karall - Catherine (contralto), Cornel Frey – Porcus, primul herald, clericul (tenor), Philippe-Nicolas Martin - al doilea herald, un țăran (bas) / un alt țăran (rol vorbit), Mathias Zakhar - al treilea herald, măgarul, Bedford, Jean de Luxembourg, Heurtebise, un ţăran (rol vorbit), Corentin Hot - maestrul de ceremonii, Regnault de Chartres, Guillaume de Flavy, Perrot, un preot (rol vorbit).

Oratoriul dramatic a surprins ultimele minute ale Ioanei d’Arc pe rug, cu flashback-uri despre judecarea ei și zilele de tinerețe. Pentru a spori efectul dramatic, Honegger a inclus roluri vorbite pentru actori. Lucrarea include și o parte importantă pentru ondes Martenot, unul dintre primele instrumente electronice folosite în orchestre. Libretul, semnat de Paul Claudel, îi oferă lui Honegger drept cadru dramatic un spațiu situat undeva între cer și pământ, între trecut și prezent, care permite și justifică și amestecul de stiluri, variind de la popular la sublim.

În secțiunea Mozartweek in Residence, la Teatrul Excelsior, a avut loc un alt recitativ, într-un alt registru dramatic. Este vorba de reprezentația Scrisori și muzică (Briefe & Music), Din corespondența dintre Leopold și Wolfgang Amadeus Mozart (1779 – 1782). Scrisorile schimbate între Mozart și tatăl său, Leopold Mozart au fost cadrul în care Rolando Villazón a asigurat partea de recitativ, acompaniat de violonistul Emmanuel Tjeknavorian și pianistul Maximilian Kromer. Piesa a inclus compoziții de Wolfgang Amadeus Mozart: Sonata nr. 25 în fa major KV 377 (partea I), Sonata nr. 26 în si bemol major KV 378 (partea a II-a), Sonata nr. 24 în fa major KV 376 (partea a III-a), Sonata nr. 27 în sol major KV 379 (partea I), Sonata nr. 28 în mi bemol major KV 380.

Programul zilei a continuat cu concertul Orchestrei Filarmonice din St. Petersburg, sub bagheta dirijorului român Christian Badea, alături de Corul Academic al Radiofuziunii Române, dirijat de Ciprian Țuțu, la Sala Palatului. Solistul concertului a fost violonistul Vadim Repin.

În program: Poemul simfonic „Isis” - de George Enescu (finalizat postum de Pascal Bentoiu, după schițele autorului), Concertul nr. 1 în la minor pentru vioară și orchestră - de Dimitri Șostakovici și Simfonia a IX-a în mi minor, „Din lumea nouă” - de Antonin Dvořák.

Menuhin spunea despre Vadim Repin că este „cel mai bun și cel mai perfect dintre violoniștii pe care mi-a fost dat să-i ascult”. Pasiunea cu care interpretează, tehnica impecabilă, lirismul sunetului său și sensibilitatea sa nuanțată l-au impus pe Vadim Repin în elita muzicală a celor mai buni instrumentiști ai lumii. Născut în Siberia, în anul 1971, Vadim Repin a câștigat, la doar 11 ani, medalia de aur la competiția Wienawski și a debutat ca solist în recitaluri la Moscova și St Petersburg. La 14 ani, susținea deja turnee pe scenele din Tokyo, Munchen, Berlin, Helsinki, iar un an mai târziu debuta la Carnegie Hall. La 17 ani, a devenit cel mai tânăr câștigător al Concursului Queen Elisabeth. De atunci, a concertat cu majoritatea celor mai mari orchestre și dirijori din lume. Printre punctele culminante ale carierei sale în ultimele sezoane s-au numărat turneele cu Orchestra Simfonică din Londra și Valery Gergiev, NHK Orchestra și Dutoit, un turneu în Australia cu Orchestra Filarmonică din Londra și Vladimir Jurowski și premierele, bine primite de critică și public, la Londra, Philadelphia, Carnegie Hall din New York, Sala Pleyel din Paris, Concertgebouw din Amsterdam și BBC Prom la Royal Albert Hall cu concertul pentru vioară compus pentru el de James MacMillan.

A înregistrat marile lucrări pentru vioară ale compozitorilor ruși Șostakovici, Prokofiev și Ceaikovski pentru Warner Classics. Pentru Deutsche Grammophon, a înregistrat Beethoven, Brahms, Truls Mørk, Ceaikovski și Rahmaninov cu Mischa Maisky și Lang Lang (care a câștigat Echo Classic) și lucrări de Grieg, Janacek și César Franck, cu Nikolai Lugansky (care a câștigat Music Award BBC în 2011).

În 2010, a fost distins cu Victoire d’Honneur, cel mai prestigios premiu muzical din Franța și a fost numit Chevalier des Arts et des Lettres. În 2014, a primit distincția onorifică a Conservatorului Central de Muzică din Beijing, iar în 2015, distincția onorifică a Conservatorului din Shanghai.

În ultimul sezon, a cântat la Vilnius, Praga, Viena, Paris, Ankara, Erevan, Barcelona, Madrid și Tokyo. A susținut o serie de concerte în SUA cu Philharmonia Orchestra, urmate de concerte la Londra și Cardiff, Berlin și o întoarcere în Japonia pentru a marca centenarul Ceaikovski . Vadim Repin cântă pe o vioară ”Rode” Stradivarius din 1733.

Programul zilei de 19 septembrie s-a încheiat cu reprezentația operei „Aci, Galatea și Polifemo”, de Georg Friedrich Händel, la Ateneul Român. Sub bagheta dirijorului Ruben Jais, a interpretat ansamblul LaBarocca. În distribuție: soprana Roberta Mameli, mezzosoprana Sonia Prina și basul Luigi de Donato.

LaBarocca este un ansamblu italian specializat în interpretarea de muzică barocă. Ansamblul a fost înființat în anul 2008, la inițiativa lui Luigi Corbani și Ruben Jais, la vremea respectivă director general și artistic al Orchestrei Simfonice Giuseppe Verdi din Milano. Din anul 2009, LaBarocca susține regulat programul de muzică veche de la Auditoriumul din Milano. De asemenea, sunt invitați regulat la Teatro della Società din Lecco. Repertoriul ansamblului include muzică sacră, de la cantatele lui Johann Sebastian Bach, la oratoriile lui Georg Friedrich Händel și recuperează multe capodopere italiene, pe nedrept uitate, cum ar fi Te Deum de Francesco Antonio Urio. Muzica instrumentală reprezintă, de asemenea, o parte importantă din repertoriul laBarocca, incluzând Concertele lui Antonio Vivaldi, concertele Brandemburgice și suitele lui Johann Sebastian Bach. În 2011, LaBarocca abordează pentru prima dată repertoriul de operă, interpretând în formă concertantă opera Rinaldo, de Georg Friedrich Händel.

„Aci, Galatea și Polifemo”, de Georg Friedrich Händel este o cantată dramatică, interpretată pentru prima oară la Napoli în 1708, fiind o comandă compusă pentru festivitățile de nuntă ale Ducelui de Alvito. Este o cantată pentru trei voci, o operă plină de arii complexe și vivace, care spune povestea îndrăgostiților Aci și Galatea și a gigantului gelos, Polifemo, a cărui dragoste imposibilă pentru Galatea declanșează tragedia. Muzica variază de la note idilice, la arii profunde, întunecate, ilustrând fidel trăirile sufletești ale personajelor.